ARRÊT STRASBOURG 2 avril 2015 En l’affaire Vinci Construction et GTM Génie Civil et Services c. France(disponibilă în lb. franceza)

Cazul se referă la perchezițiile și confiscările engrosiste și nediferențiate de documente,  între care și cele acoperite de confidențialitatea comunicărilor avocat client, efectuate de către anchetatorii de la Direcția Generală de Concurență, protecția consumatorilor și combatere a fraudei la sediile  acestor companii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, că a existat o încălcare de către Franța a articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței).

Istoricul cazului

Reclamanții – companiile Vinci Construction si GTM Génie Civil et Services – s-au plans la CEDO că nu au putut lua cunoștință de conținutul documentelor confiscate și  nici nu au avut posibilitatea să pună in discuție oportunitatea confiscării.

Curtea a analizat in ce masura a fost respectat echilibrul dintre interesul legitim al statului de a cauta dovezi privind savarsirea unor infractiuni in dreptul concurentei pe de o parte, si respectul vietii private, in special al confidentialitatii comunicarilor avocat client, pe de alta parte. CEDO a constatat ca, in speta, confiscarile au fost disproportionate in raport cu scopul urmarit.

Prin cererea din 3 octombrie 2007, Direcția Generală de Concurență a cerut instanței de la Tribunalul de mare instanță din Paris autorizarea efectuării unor percheziții și confiscări la sediile societăților reclamante, ca parte a o anchetă privind fapte ilicite.

Judecătorul  a admis  această cerere prin ordonanța din 5 octombrie 2007. Perchezițiile  au avut loc pe23 octombrie 2007. Multe documente și fișiere din  calculatoare au fost ridicate, inclusiv corespondența electronică a unor angajați.

În căile de atac introduse împotriva hotărârii judecătorești privind aceste percheziții,  reclamanții au afirmat că acestea au fost efectuate într-un mod masiv și  nediferențiat, fiind ridicate mii de documente aflate în calculatoare și  multe neavând legătură cu ancheta, dar fiind protejate de confidențialitatea comunicărilor avocat client. De asemenea, s-au plâns că nu s-a făcut un  inventar precis al dodumentelor confiscate.

Direcția Generală de Concurență a susținut că perchezițiile și confiscările au fost efectuate în conformitate cu legea și cu autorizarea judecătorului. De asemenea, a susținut că societățile reclamante au primit o copie a documentelor confiscate și inventarul lor exact.

Prin două hotărâri judecătorești  din  2 și 9 septembrie 2008, reclamanților le-au fost respinse constestațiile, pe motiv că perchezițiile și confiscările acuzate au respectat dispozițiile Codului Comercial și ale Codului de procedură penală, precum și drepturile garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.  Judecătorul a considerat că respectarea confidențialității comunicărilor avocat client nu interzice confiscarea comunicărilor acoperite de acest secret.

Recursul în casație al reclamanților împotriva acestor ordonanțe a fost respins prin  două hotărâri din 8 aprilie 2010.

În aceste condiții, reclamanții s-au adresat CEDO invocând  articolul 6 (dreptul la un proces echitabil),  art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) , precum și  art.  13 (Dreptul la un remediu efectiv) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanții au invocat o încălcare a dreptului lor la un remediu  efectiv, deoarece nu au putut exercita un recurs de plină jurisdicție împotriva ordonanței care a autorizat perchezițiile  și confiscările și , în al doilea rând, au invocat căjudecătorul care a autorizat operațiunile nu îndeplinea,  în opinia lor, condițiile de imparțialitate. De asemenea, ei s-au plans  de o atingere disproporționată adusă dreptului la apărare și dreptului la respectarea vieții private și a corespondenței, în special în ceea ce privește confidențialitatea  relațiilor dintre avocat și clientul său, având în vedere caracterul masiv și nediscriminatoriu  al confiscării și lipsa unui inventor exact.

Considerentele deciziei CEDO

Hotărârea s-a axat pe punerea în balanță a intereselor legate, pe de o parte, de interesului legitim al statului de a căuta dovezi privind  infracțiuni  prevăzute de  dreptul concurenței și, pe de altă parte, de respectarea  dreptului la  viață  privată și corespondență, inclusiv confidențialitatea între avocat și client.

CEDO a considerat că, în acest caz, garanțiile prevăzute de dreptul intern, care reglementează inspecțiile și confiscările în legislația concurenței, nu au fost aplicate într-o manieră corespunzătoare, în special în ceea ce privește corespondența dintre un avocat și clientul său, printre documentele confiscate în mod nediferențiat făcând parte documente acoperite de confidențialitatea comunicărilor avocat client.

Curtea a precizat că judecătorul francez  a primit plângeri motivate în care s- arătat că documentele confiscate erau acoperite de secretul profesional și de confidențialitate și solicitarea ca, după instanța va stabili aceste aspect, documentele respective să fie restituite, dacă este cazul.

CEDO a concluzionat că perchezițiile la sediile celor două societăți și confiscările au fost disproporționate în raport cu obiectivul urmărit și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 (dreptul la un process echitabil) și 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenție.