2015: Abundență de Hotărâri CEDO în materia libertății de exprimare a avocatului
2015: Abundență de Hotărâri CEDO în materia libertății de exprimare a avocatului
- 2015: Abundență de Hotărâri CEDO în materia libertății de exprimare a avocatului
Libertatea de exprimare în presă a avocatului pentru apărarea clientului său
Hotărârea Curții Europene a drepturilor Omului din 23 aprilie 2015 în cauza Morice contra Franței reprezintă un moment istoric în ceea ce privește jurisprudența referitoare la libertatea de exprimare în presă a avocatului pentru apărarea clientului său. Nu numai că hotărârea este pronunțată de Marea Cameră, formată din 27 de judecători, dar reprezintă o adevărată pledoarie în favoarea libertății de exprimare a avocatului, precizând totodată și limitele acesteia. Este o adevărată lucrare de referință internațională care analizează integrat și novator toate hotărârile CEDO de până acum referitoare la libertatea de exprimare a avocaților în apărarea clienților lor, respectiv specificul libertății de exprimare a avocatului în contextul poziției specială a a acestuia în administrarea justiției și dreptul său de a contribui la dezbaterile de interes public prin intermediul presei , al necesității menține autoritatea sistemului judiciar și de a asigura relații bazate pe respectul reciproc și respect între diferiții protagoniștii sistemului de justiție,
De asemenea, sunt multiple referințe și detalieri cu privire la libertatea de exprimare a avocatului în cazul în care are îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului și care trebuie să fie justificate în mod obiectiv, în circumstanțele cauzei, precum și a unei “baze factuale suficiente” atunci când exprimă public judecăți de valoare și, ca atare, nesusceptibile de probă.
Libertatea de exprimare a avocatului în cadrul procedurilor judiciare
În hotărârea CEDO din 15 decembrie 2015, pronunțată în cauza Bono contra Franței CEDO aduce precizări cu privire la libertatea de exprimare a avocatului în cadrul procedurilor penale, constatând că aceasta este mai largă în acest context, decât dacă afirmațiile virulente contra magistraților ar fi fost făcute în public.
Reclamantul, avocat, a fost condamnat in Franta pentru afirmațiile din notele scrise depuse la dosar. El a afirmat că judecătorii de instrucție francezi au fost complici la acte de tortură comise împotriva clientului său de către serviciile secrete siriene și a solicitat respingerea probelor obținute prin tortură. CEDO constată incalcarea art 10 din Conventie. Chiar daca au fost virulente la adresa magistraților, afirmațiile avocatului din notele scrise au facut parte din misiunea de aparare, au avut o baza factuala suficienta si nu au iesit din sala de judecată. Deci nu afectează functionarea puterii judiciare si nici reputatia magistratilor in fata marelui public.
Ingerințe justificate în libertatea de exprimare: masuri proporționale în privința sancționării avocatului pentru anumite afirmații defăimătoare la adresa judecătorului în cursul procesului
În cauza Kincses contra Ungariei, prin Hotărârea din 27 ianuarie 2015, CEDO a considerat că sancționarea unui avocat pentru afirmațiile defăimătoare la adresa competenței judecătorului, făcute făcute într-o cerere de apel (și nu în public), nu încalcă art. 10 al Convenției. În această cerere, avocatul a inclus și solicitare de sesizare a autorității responsabile pentru inițierea procedurilor de examinare a competenței profesionale a judecătorului din prima instanță, susținând că acesta este incompetent profesional şi că are o aversiune față pe pârât.
Însă, instanța de apel a trimis o sesizare a la Baroul din care face parte avocatul în vederea inițierii procedurilor de sancționare disciplinară a acestuia pentru folosirea unui ton jignitor la adresa instanței. Acesta a fost sancționat de comisia de disciplină a Baroului, care a constatat că limbajul folosit la adresa instanței este inacceptabil și prejudiciează reputația profesiei de avocat. Avocatul a contestat deciziile comisiilor de disciplină în instanță și a pierdut în toate gradele de jurisdicție.
În acest caz, Curtea a considerat că motivele invocate de Colegiul disciplinar și instanțele naționale au fost suficiente și pertinente pentru a justifica ingerința și că sancțiunea aplicată reclamantului – o amendă al cărei cuantum nu este excesiv – nu a fost disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit. Interferența poate fi astfel în mod rezonabil considerată necesară într-o societate democratică pentru a proteja sistemul judiciar, în sensul articolului 10 § 2.
Interesant este că, în considerentele hotârârii, Curtea ține un veritabil discurs cu privire la conduita pe care trebuie să o abordeze avocatul atât în cursul procesului.
Limitele libertății de exprimare a avocaților în condițiile unor afirmații generale ce nu vizează o critică obiectivă
În cauza Fuchs contra Germaniei, prin Decizia din 27 ianuarie 2015, CEDO a conchis că sancționarea unui avocat pentru afirmații defăimătoare la adresa expertului, în cadrul procesului penal, nu încalcă art. 10 din Convenție.
În acest caz, un avocat s-a plâns la CEDO că i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 10 din Convenție, în contextul în care a fost supus unor sancțiuni penale și disciplinare sub acuzația că ar fi defăimat un expert numit de către procuratură, în timp ce reprezenta un client.
Curtea a constatat însă că instanțele germane au adus motive relevante și suficiente pentru deciziile lor și a remarcat că apărarea intereselor clientului nu dă dreptul avocatulului să sugereze că expertul a falsificat elemente de probă în condițiile în care declarațiile acestuia nu vizau o critică obiectivă a activității expertului în cazul clientului său, ci o remarcă generală potrivit căreia concluziile acestuia sunt inutilizabile. Curtea consideră că experții autorizați ar trebui să-și poată îndeplini sarcinile fără a suferi perturbări neobișnuite, dacă acestea în exercițiul profesiei lor.
Defăimarea judecătorului, fără o bază factuală suficientă, prin scrisori trmise de avocat Consiliului Superior al Magistraturii și colegilor magistratului sancționată de CEDO
În hotărârea pronunțată la 30 iunie2015, în cauza Peruzzi contra Italiei CEDO a constatat lipsa unei baze faptice suficiente în legătură cu afirmațiile defăimătoare făcute de avocat la adresa judecătorului, considerând că aceste afirmații s-au bazat pe faptul că judecătorul a respins cererile formulate de reclamant în interesul clienților săi.
În speță, reclamantul, de profesie avocat a trimis o scrisoare la Consiliul Superior al Magistraturii în care a plâns de comportamentul unui judecător al Curții de Lucca, X. Apoi a mai trimis o scrisoare circulară mai multor judecători de la aceeași instanță, fără a preciza numele judecătorului X. Reclamantul s-a plans de faptul că judecătorul X a luat decizii nedrepte și arbitrare, că este părtinitor, că ori a ”a greșit” intenționat ” ori este vorba de neglijență gravă sau lipsa de angajament, și nu în ultimul rând, de lipsa de respect pentru demnitatea și responsabilitatea profesiei de avocat.
Având în vedere că anumiți termeni utilizați în scrisoarea circulară subminează reputația magistratului, X a depus o plângere pentru defăimare împotriva reclamantului care a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsa privativă de libertate și în a doua instanță la o amendă mică, de 400 de euro.
CEDO a considerat că solicitantul nu a încercat în niciun moment să demonstreze realitatea comportamentului specific imputat X și nu a produs dovezi pentru a demonstra existența unei fraude în cazul deciziilor contestate ea. În ochii Curții, acuzațiile de comportament necorespunzător din partea judecătorului X s-au bazat pe faptul că judecătorul a respins cererile formulate de reclamant în interesul clienților săi. De asemenea, Curtea a luat în considerare contextul în care scrisoarea a fost scrisă și diseminate. În acest sens, ea a remarcat, în primul rând, că criticile reclamantei nu au fost făcute în cadrul ședinței sau în cadrul procedurilor judiciare.
A se vedea: