Către:

● SENATUL ROMÂNIEI – BIROUL PERMANENT
e-mail: [email protected]

 ● COMISIA JURIDICĂ, DE NUMIRI, DISCIPLINĂ, IMUNITĂȚI ȘI VALIDĂRI
e-mail: [email protected]

DOMNULE PREȘEDINTE,

UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, Sector 5, Splaiul Independenței nr. 5, Palatul de Justiție, e-mail: [email protected],  reprezentată prin Președinte, av. dr. Traian – Cornel BRICIU, formulează prezentul

PUNCT DE VEDERE[1]

 cu privire la proiectul de lege înregistrat la Senat sub nr. B662/2024 privind modificarea și completarea Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

A. Textul propus de către inițiator, Guvernul României:

1. La articolul 1, alineatele (3) și (7) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„(3) Oficiul este autoritatea competentă care coordonează realizarea evaluării riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului la nivel național, evaluare care se realizează în cadrul unui mecanism de cooperare cu autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (1), precum și cu organismele de autoreglementare, cu asigurarea protecției datelor cu caracter personal. Oficiul este autoritatea competentă care coordonează răspunsul național la riscurile evaluate, inclusiv politica și activitatea operațională în cadrul mecanismului de cooperare și informează în acest sens Comisia Europeană, Autoritatea Bancară Europeană și statele membre.”

Punct de vedere U.N.B.R.:

Includerea organismelor de autoreglementare (în speță Uniunea Națională a Barourilor din România) la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 129/2019 justifică completarea normei juridice prin care se recunoaște importanța protejării datelor cu caracter personal și cu dispoziții privind respectarea și protejarea secretului profesional ce constituie un principiu fundamental al profesiei de avocat (art. 11, art. 45 alin. (7), art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 1 alin. (2) lit. e) din Statutul profesiei de avocat)

Pe cale de consecință, apreciem ca fiind necesară completarea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 129/2019 în forma propusă prin proiectul de lege înregistrat la Senat sub nr. B662/2024, după cum urmează:

„(3) Oficiul este autoritatea competentă care coordonează realizarea evaluării riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului la nivel național, evaluare care se realizează în cadrul unui mecanism de cooperare cu autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (1), precum și cu organismele de autoreglementare, cu asigurarea protecției datelor cu caracter personal și a secretului profesional în condițiile prevăzute de lege. Oficiul este autoritatea competentă care coordonează răspunsul național la riscurile evaluate, inclusiv politica și activitatea operațională în cadrul mecanismului de cooperare și informează în acest sens Comisia Europeană, Autoritatea Bancară Europeană și statele membre.”

B. Textul propus de către inițiator, Guvernul României:

2. La articolul 1, partea introductivă a alineatului (9) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(9) Autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), precum și organismele de autoreglementare întocmesc statistici privind eficacitatea măsurilor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în domeniul specific de activitate, care includ: (…).

3. La articolul 1, alineatul (10) se modifică și va avea următorul cuprins:

(10) Autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), precum și organismele de autoreglementare, transmit Oficiului, în calitate de punct central la nivel național, în format electronic, statisticile prevăzute la alin. (9), în forma stabilită de acesta. Oficiul asigură publicarea anuală a unei versiuni consolidate a statisticilor, pe pagina proprie de internet.”

Punct de vedere U.N.B.R.:

Uniunea Națională a Barourilor din România în calitate de organism de autoreglementare NU are acces la datele prevăzute la art. 1 alin. (9) lit. b), c), d), e) teza a II – a din Legea nr. 129/2019.

Pe cale de consecință, apreciem ca fiind necesară completarea art. 1 alin. (10) din Legea nr. 129/2019 în forma propusă prin proiectul de lege înregistrat la Senat sub nr. B662/2024, după cum urmează:

(10) Autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), precum și organismele de autoreglementare, transmit Oficiului, în calitate de punct central la nivel național, în format electronic, statisticile prevăzute la alin. (9), în forma stabilită de acesta. Oficiul asigură publicarea anuală a unei versiuni consolidate a statisticilor, pe pagina proprie de internet. Statisticile realizate de către organismele de autoreglementare nu se vor raporta la datele prevăzute de art. 1 alin. (9) lit. b), c), d), e) teza a II – a.”

C. Textul propus de către inițiator, Guvernul României:

4. La articolul 3, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(6) După împlinirea unui termen de un an de la data la care persoana a încetat să mai ocupe o funcție publică importantă în sensul alin. (2), entitățile raportoare nu mai consideră persoana respectivă ca fiind expusă public, cu excepția cazului în care persoana mai prezintă un risc asociat persoanelor expuse public din cauza influenței pe care o poate exercita, ca urmare a funcției sale anterioare.”

Punct de vedere U.N.B.R.:

Conceptul de persoană care „mai prezintă un risc asociat persoanelor expuse public din cauza influenței pe care o poate exercita, ca urmare a funcției sale anterioare” nu este definit, iar norma juridică propusă este echivocă.
Pe cale de consecință, apreciem că nu este oportună completarea art. 3 alin. (6) din Legea nr. 129/2019 în forma propusă prin proiectul de lege înregistrat la Senat sub nr. B662/2024.

D. Textul propus de către inițiator, Guvernul României:

20. La articolul 33, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

”(4) Secretul profesional și secretul bancar la care sunt ținute entitățile raportoare, inclusiv cele prevăzute prin legi speciale, nu sunt opozabile Oficiului.”

* Prin propunerea de modificare a art. 33 alin. (4) din Legea nr. 129/2019 în vigoare la acest moment se elimină ultima sintagmă ce are următorul conținut: „cu excepția entităților prevăzute la alin. (5)„, mai exact se înlătură opozabilitatea secretului profesional al avocatului.

21. La articolul 33, alineatul (5) se abrogă.

Punct de vedere U.N.B.R.:

Prin art. 33 alin. (5) din Legea nr. 129/2019 în vigoare la acest moment și care se propune a fi abrogat se stabilește că:
„Avocații vor aduce la îndeplinire dispozițiile prevăzute de prezenta lege, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, privind păstrarea secretului profesional.”

Propunerea de abrogare a art. 33 alin. (5) și respectiv de modificare a art. 33 alin. (4) din Legea nr. 129/2019 constituie o gravă atingere adusă secretului profesional al avocatului care reprezintă un principiu fundamental al profesiei de avocat (art. 11, art. 45 alin. (7), art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 1 alin. (2) lit. e) din Statutul profesiei de avocat).

De cele mai multe ori secretul profesional al avocatului este perceput doar ca o obligație stabilită în sarcina acestuia în relația cu clientul său, fapt ce rezultă din modul de formulare a art. 11 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată:
“Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințată (…).”
În realitate, secretul profesional reprezintă cu întâietate un drept al avocatului de a păstra confidențialitatea informațiilor primite de la client, iar acest drept constituie o garanție a independenței avocatului, această concluzie fiind confirmată de art. 1 alin. (2) lit. e) din Statutul profesiei de avocat unde este reglementat „principiul păstrării secretului profesional”.

Subliniem faptul că art. 33 alin. (4) și art. 33 alin. (5) din Legea nr. 129/2019 în vigoare la acest moment au fost adoptate de legiuitorul român pentru a transpune în mod corect conținutul Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, mai exact a paragrafului (9) care stabilește că:
„Membrii profesiilor juridice independente, astfel cum sunt definiți de statele membre, ar trebui să se supună prezentei directive atunci când participă la tranzacții financiare sau la tranzacții între societăți comerciale, inclusiv prin furnizarea de consultanță fiscală, întrucât aceasta prezintă riscul cel mai ridicat ca serviciile respectivilor membri ai profesiilor juridice liberale să fie folosite în mod abuziv, în scopul spălării produselor activității infracționale sau în scopul finanțării terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe scutiri de la orice obligație de raportare a informațiilor obținute fie înainte de o procedură judiciară, în timpul acesteia sau după aceasta, fie în cursul evaluării situației juridice a unui client. Prin urmare, consilierea juridică ar trebui în continuare să facă obiectul obligației de păstrare a secretului profesional, cu excepția cazurilor în care juristul participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, consilierea juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau juristul știe că un client dorește consiliere juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.”

Se poate concluziona cu ușurință că cele 3 (trei) excepții prevăzute de legiuitorul european și anume:
– juristul participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului;
– consilierea juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului; sau
– juristul știe că un client dorește consiliere juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului
nu reprezintă veritabile excepții de la secretul profesional, deoarece în situațiile expuse se ridică problema unei participații penale și prin urmare nu implică o analiză a opozabilității secretului profesional.

În aceeași ordine de idei, apreciem că propunerea de abrogare a art. 33 alin. (5) și respectiv de modificare a art. 33 alin. (4) din Legea nr. 129/2019 contravine noului pachet AML (Anti-money laundering) adoptat de Parlamentul European în cursul anului 2024 prin care se confirmă fără putință de tăgadă importanța secretului profesional al avocatului și se reiterează faptul că avocatul trebuie să fie exceptat „de la orice obligație de raportare”, după cum urmează:

● Parag. (12) al REGULAMENTULUI (UE) 2024/1624 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 31 mai 2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului:

„Persoanele care exercită profesii juridice liberale ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament atunci când participă la tranzacții financiare sau la tranzacții între societăți comerciale, inclusiv atunci când furnizează consiliere fiscală, deoarece există riscul ca serviciile furnizate de persoanele respective să fie folosite în mod abuziv, în scopul spălării produselor activității infracționale sau în scopul finanțării terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe exceptări de la orice obligație de raportare a informațiilor obținute fie înaintea unei proceduri judiciare, în timpul acesteia sau după încheierea acesteia, fie în cursul evaluării situației juridice a unui client, deoarece astfel de informații fac obiectul secretului profesional al avocatului. Prin urmare, consultanța juridică ar trebui în continuare să facă obiectul obligației de a păstra secretul profesional, cu excepția cazurilor în care persoana care exercită o profesie juridică participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, consultanța juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau persoana care exercită o profesie juridică are cunoștință de faptul că intenția clientului este să obțină consultanță juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului. Astfel de cunoștințe și un astfel de scop pot fi deduse din împrejurări de fapt obiective. Întrucât este posibil ca în etapa comiterii activităților infracționale generatoare de venituri consultanța juridică să fi fost deja solicitată, este important ca situațiile excluse de la secretul profesional al avocatului să includă și cazurile în care consultanța juridică este furnizată în contextul infracțiunilor premisă. Consultanța juridică solicitată în legătură cu proceduri judiciare în curs nu ar trebui considerată ca fiind consultanță juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.”

 ● Potrivit art. 90 din REGULAMENTUL (UE) 2024/1624 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 31 mai 2024, acesta se aplică începând cu data de 10 iulie 2027.

● Parag. (89) al DIRECTIVEI (UE) 2024/1640 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 31 mai 2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și de modificare și abrogare a Directivei (UE) 2015/849:
„Divulgarea de către supraveghetori către FIU a unor fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului este una dintre pietrele de temelie ale supravegherii eficiente și eficace a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și permite supraveghetorilor să abordeze deficiențele identificate în procesul de raportare de către entitățile obligate. În acest scop, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta către FIU cazurile în care suspectează că entitatea obligată nu a prezentat un raport sau de a completa rapoartele transmise de entitatea obligată cu informații suplimentare pe care le descoperă în cursul activităților lor de supraveghere. De asemenea, supraveghetorii ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta suspiciunile de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului care planează asupra angajaților entităților obligate sau a unor persoane aflate într-o poziție echivalentă, asupra conducerii sau a beneficiarilor reali ai acestora. Prin urmare, este necesar ca statele membre să instituie un sistem care să garanteze că FIU sunt informate în mod corespunzător și prompt. Raportarea suspiciunilor către FIU nu ar trebui înțeleasă ca înlocuind obligația autorităților publice de a raporta autorităților competente relevante orice activitate infracțională pe care o descoperă sau de care iau cunoștință în cursul îndeplinirii sarcinilor lor. Informațiile care fac obiectul secretului profesional al avocatului nu ar trebui colectate și nici consultate în contextul sarcinilor de supraveghere, cu excepția cazului în care se aplică exceptările prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1624. În cazul în care supraveghetorii descoperă sau intră în posesia unor astfel de informații, aceștia nu ar trebui să le ia în considerare în scopul activităților lor de supraveghere și nici să le raporteze către FIU.”

●  Art. 10 alin. (2) parag. 2 din DIRECTIVA (UE) 2024/1640 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 31 mai 2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și de modificare și abrogare a Directivei (UE) 2015/849:

“În cazul în care persoana care deține calitatea de trustee sau persoana care deține o poziție echivalentă este o entitate obligată menționată la articolul 3 punctul 3 litera (a), (b) sau (c) din Regulamentul (UE) 2024/1624, statele membre se asigură că entitatea responsabilă de registrul central este, de asemenea, abilitată să efectueze verificări, inclusiv inspecții la fața locului, la sediile comerciale sau la sediul social al persoanei care deține calitatea de trustee sau al persoanei aflate într-o poziție echivalentă. Verificările respective respectă cel puțin următoarele garanții:

● Potrivit art. 77 din DIRECTIVA (UE) 2024/1640 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 31 mai 2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și de modificare și abrogare a Directivei (UE) 2015/849:
“Directiva (UE) 2015/849 se abrogă de la 10 iulie 2027.”

● Potrivit art. 78 alin. (1) din DIRECTIVA (UE) 2024/1640 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 31 mai 2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și de modificare și abrogare a Directivei (UE) 2015/849:
„Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 10 iulie 2027. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.”

De subliniat faptul că în ceea ce privește constatările Comitetului MONEYVAL acestea sunt elaborate la nivelul lunii mai 2023, fiind anterioare noului pachet AML (Anti-money laundering) adoptat de Parlamentul European în cursul anului 2024.
Mai mult decât atât, nicăieri în cuprinsul Raportului Comitetului MONEYVAL (MER) nu sunt formulate propuneri de abrogare a art. 33 alin. (5) și respectiv de modificare a art. 33 alin. (4) din Legea nr. 129/2019 ori de a suprimare a secretului profesional al avocatului.

De asemenea, dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 129/2019[2] în vigoare la acest moment nu satisfac cerințele și exigențele actelor normative europene menționate și detaliate anterior în scopul protejării secretului profesional al avocatului, deoarece aceste dispoziții se referă pe de o parte la o categorie extinsă de profesioniști (notari, avocați, executori judecătorești și alte persoane care exercită profesii liberale), iar pe de altă parte se referă exclusiv la serviciile juridice pe care avocatul le oferă clientului în raport de o procedură judiciară, în condițiile în care legiuitorul european înțelege să ofere protecție juridică secretului profesional al avocatului pentru orice serviciu juridic, mai exact pentru orice formă de consultanță juridică care este realizată cu respectarea legii (a se vedea în acest sens parag. (12) al REGULAMENTULUI (UE) 2024/1624 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 31 mai 2024 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului).

Nu în ultimul rând, invocăm în susținerea punctului de vedere formulat Hotărârea CJUE din 29 iulie 2024 – Belgian Association of Tax Lawyers și alții împotriva Premier ministre/Eerste Minister (cauza C-623/22) prin care se reține de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene următoarele:

● parag. 114: „Astfel cum a arătat deja Curtea, din jurisprudența Curții EDO reiese că articolul 8 paragraful 1 din CEDO protejează confidențialitatea oricărei corespondențe între particulari și acordă o protecție sporită schimburilor dintre avocați și clienții lor (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 6 decembrie 2012, Michaud împotriva Franței, CE:ECHR:2012:1206JUD001232311, § 117 și 118). La fel ca această dispoziție, a cărei protecție acoperă nu numai activitatea de apărare, ci și consultanța juridică, articolul 7 din cartă garantează în mod necesar secretul acestei consultanțe juridice, atât în ceea ce privește conținutul, cât și existența sa. Astfel, după cum a arătat Curtea EDO, persoanele care consultă un avocat se pot aștepta în mod rezonabil ca comunicațiile lor să rămână private și confidențiale [Curtea EDO, 9 aprilie 2019, Altay împotriva Turciei (nr. 2), CE:ECHR:2019:0409JUD001123609, § 49]. Prin urmare, în afara unor situații excepționale, aceste persoane trebuie să poată avea încredere în mod legitim în faptul că avocatul lor nu va divulga nimănui, fără acordul lor, faptul că îl consultă (Hotărârea din 8 decembrie 2022, Orde van Vlaamse Balies și alții, C‑694/20, EU:C:2022:963, punctul 27).”

● parag. 115: „Astfel cum a statuat de asemenea Curtea, protecția specifică pe care articolul 7 din cartă și articolul 8 paragraful 1 din CEDO o acordă secretului profesional al avocaților, care se traduce în primul rând prin obligații în sarcina lor, se justifică prin faptul că avocaților li se încredințează o misiune fundamentală într‑o societate democratică, și anume apărarea justițiabililor (Curtea EDO, Hotărârea din 6 decembrie 2012, Michaud împotriva Franței, CE:ECHR:2012:1206JUD001232311, § 118 și 119). Această misiune fundamentală cuprinde, pe de o parte, cerința, a cărei importanță este recunoscută în toate statele membre, ca orice justițiabil să aibă posibilitatea de a se adresa fără nicio constrângere avocatului său, a cărui profesie înglobează, în mod inerent, acordarea, cu independență, de consultanță juridică tuturor celor care au nevoie și, pe de altă parte, cea, corelativă, de loialitate a avocatului față de clientul său (Hotărârea din 8 decembrie 2022, Orde van Vlaamse Balies și alții, C‑694/20, EU:C:2022:963, punctul 28).”

● parag. 116: „Din jurisprudența amintită la punctele 114 și115 din prezenta hotărâre reiese că confidențialitatea relației dintre avocat și clientul său beneficiază de o protecție cu totul specifică, ce ține de poziția unică pe care o ocupă avocatul în cadrul organizării judiciare a statelor membre, precum și de misiunea fundamentală care îi este încredințată și care este recunoscută de toate statele membre. Sub rezerva acestor considerații, Curtea a considerat în Hotărârea din 8 decembrie 2022, Orde van Vlaamse Balies și alții (C‑694/20, EU:C:2022:963), că obligația de notificare, atunci când îi este impusă avocatului, încalcă articolul 7 din cartă.”

● parag. 117: „În această privință, trebuie, în sfârșit, să se arate că cerința referitoare la poziția și la calitatea de avocat independent pe care trebuie să le aibă consilierul de la care provine corespondența susceptibilă să fie protejată este bazată pe o concepție a rolului avocatului considerat colaborator al justiției și care trebuie să furnizeze, în deplină independență și în interesul superior al acesteia, asistența legală de care clientul are nevoie. Contraponderea acestei protecții este disciplina profesională, impusă și controlată în interesul general. O astfel de concepție reflectă tradițiile juridice comune ale statelor membre și se regăsește și în ordinea juridică a Uniunii, astfel cum rezultă din dispozițiile articolului 19 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia și alții, C‑550/07 P, EU:C:2010:512, punctul 42, precum și jurisprudența citată).”

Totodată, arătăm faptul că și din perspectiva dreptului comparat este nejustificată propunerea de abrogare a art. 33 alin. (5) și respectiv de modificare a art. 33 alin. (4) din Legea nr. 129/2019.

● Așadar, în Spania este în vigoare Ley 10/2010, de 28 de abril, de prevención del blanqueo de capitales y de la financiación del terrorismo (Legea 10/2010, din 28 aprilie, privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului) prin care la art. 22 intitulat „Fără obligație” se prevede că:

„Avocații nu sunt supuși obligațiilor prevăzute la articolele 7.3, 18 și 21 în ceea ce privește informațiile pe care le primesc de la unul dintre clienții lor sau pe care le obțin cu privire la acesta pentru a stabili poziția juridică în favoarea clientului lor sau pentru a-și îndeplini atribuția de a apăra clientul respectiv în cadrul unei proceduri judiciare sau în legătură cu o astfel de procedură, inclusiv consiliere privind inițierea sau evitarea unei proceduri, indiferent dacă au primit sau au obținut astfel de informații înainte, în timpul sau după o astfel de procedură.
Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei legi, avocații respectă obligația secretului profesional în conformitate cu legislația în vigoare.
În Anexa 1 la prezentul punct de vedere este detaliată legislația din Spania însoțită de o traducere realizată de un traducător autorizat.

● În Austria este în vigoare Rechtsanwaltsordnung (RAO) StF: RGBl. Nr. 96/1868 (Codul Avocaților (RAO) StF: RGBl. nr 96/1868) prin care la § 8c. (1) se prevede că:
„(…) Cu toate acestea, avocatul nu este obligat să raporteze împrejurările de fapt pe care le-a aflat de la sau despre o parte în cursul acordării de consultanță juridică sau în legătură cu reprezentarea părții în fața unei instanțe, a unei autorități sau a unui parchet anterior acesteia din urmă, cu excepția cazului în care partea utilizează în mod evident consultanța juridică în scopul spălării banilor (articolul 165 din Codul penal) sau al finanțării terorismului (articolul 278d din Codul penal), aspect care este recognoscibil pentru avocat.”
În Anexa 2 la prezentul punct de vedere este detaliată legislația din Austria însoțită de o traducere realizată de un traducător autorizat.

În concluzie, ne opunem în mod ferm la propunerea Guvernului României de abrogare a art. 33 alin. (5) și respectiv de modificare a art. 33 alin. (4) din Legea nr. 129/2019, deoarece această propunere contravine, potrivit celor detaliate anterior, legislației naționale, legislației europene, Convenției Europene a Drepturilor Omului, inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA

Președinte

Traian – Cornel BRICIU

____________________

[1] Textele scrie cu italic reprezintă propunerile de modificare și/sau completare ale inițiatorului.
Textele subliniate reprezintă propunerile de completare formulate de către U.N.B.R.

[2] Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) au obligația de a transmite un raport de tranzacții suspecte numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informațiile pe care acestea le primesc de la unul dintre clienții lor sau le obțin în legătură cu aceștia în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau în legătură cu aceste proceduri, inclusiv de consiliere juridică privind inițierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informații sunt primite sau obținute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea.

– Descarcă / vizualizează PUNCT DE VEDERE UNBR fișier PDF

– ANEXA 1 – DREPT COMPARAT – EXTRAS DIN LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE DIN SPANIA (Legea 10/2010 din 28 aprilie 2010 privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului) Traducere din limba spaniolă

– ANEXA 2 – DREPT COMPARAT – EXTRAS DIN LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE DIN AUSTRIA – Rechtsanwaltsordnung (RAO) StF: RGBl. nr. 96/1868 (Codul Avocaților (RAO) StF: RGBl. nr 96/1868) Traducere din limba germană