Miercuri, 24 august, prezent în cadrul unei dezbateri în care s-a discutat o problemă  importantă din zilele noastre, și anume cea a secretului profesional, Traian Briciu a ținut să atragă atenția cu privire la acest principiu de Drept care în România „întâmpină” anumite probleme.

„Am venit la o dezbatere inedită, în care această problemă care ne frământă pe noi, și anume cea a secretului profesional, să fie pusă și într-o ecuație care să depășească, să zicem, sfera profesiei de avocat și ne-am gândit la alte profesii – cea de jurnalist și cea de preot.

Sigur, nu sunt singurele, putea fi extinsă aria, dar așa a fost creat formatul dezbaterii. Iar scopul a fost acela de a găsi aspecte de secret profesional și de confidențialitate și în alte profesii decât cea de avocat și să vedem care sunt resursele logice de a aplica în acele profesii secretul profesional.

Și s-a cam clarificat într-un fel faptul că fiecare se bazează foarte mult pe secretul profesional, nu atât ca un scop în sine, ci ca mijloc de obținere a altor obiective. În cazul nostru secretul profesional e un mijloc pentru a obține o apărare corectă. Fără secret profesional n-ai cum să faci o apărare corectă, pentru că baza apărării este cunoașterea realității”, a susținut Traian Briciu, potrivit Universul Juridic.

Întrebat dacă are modele europene pentru asigurarea secretului profesional, directorul INPPA a spus: „Da. De altfel, tema asta a secretului profesional nu vine din interiorul spațiului nostru.

Problema secretului profesional a fost lansată, să zicem, anul trecut și și anul acesta este temă principală, chiar de către CCBE – Consiliul Barourilor din Uniunea Europeană. Și arată frământări care există în mai toate statele Uniunii Europene pe chestiunea protecției secretului profesional. Deci într-un fel tema e impusă de către organismele internaționale la care am aderat”.

Avocatul consideră că secretul profesional este o temă „impusă ca urmare a realităților, până la urmă, și aici trebuie să înțelegem cu toții că există la ora actuală în întreaga lume o dispută, să zicem, și anume dreptul statelor ca pentru protejarea anumitor interese de ordin național să limiteze într-o măsură mai mare sau mai mică, prin mijloace mai corecte sau mai puțin corecte, acest privilegiu al secretului profesional al avocatului, care, așa cum am spus, nu e un privilegiu al avocatului, ci e un privilegiu al clientului avocatului”.

În același timp, întrebat dacă dezbaterea este un punct de plecare pentru o dezbatere foarte serioasă cu toate părțile implicate în această situație la aceeași masă, Traian Briciu afirmă că „nu știu dacă întâlnirea de azi ar fi, să zicem, punctul de plecare.

Eu cred că punctul de plecare a existat deja și până la urmă cam toate părțile implicate în actul de justiție recunosc existența secretului profesional. Noi discutăm acum despre aspectele de perfecționare a legislației. În principiu este recunoscut. Sigur, de aici trebuie și respectat; recunoașterea e una, respectarea este alta, și o legislație cât mai predictibilă, iar, este de dorit în această materie.

Noi am arătat, inclusiv în materialul primit de la CCBE faptul că sunt multe sisteme în Europa care detaliază, poate mai mult decât sistemul nostru legislativ, problema protecției secretului profesional al avocatului și că statele Uniunii Europene au reglementări de amploare în acest domeniu, inclusiv CEDO are o serie de hotărâri”.

Convins de legătura dintre sistemul juridic francez și cel român, avocatul susține că „n-aș putea vorbi despre o preferință și ar fi și incorect să îmi declar, să zicem, o anumită preferință. Sigur că în sine sunt mai apropiat de sistemul francez, și nu întâmplător. Pentru că în realitate organizarea profesiei de avocat în România a fost făcută pe structura profesiei de avocat în sistemul francez. Și atunci natural mă duc spre sursa aceasta. Dar nu este singura. Și în alte țări din Uniunea Europeană există norme apropiate.

În ceea ce mă privește, sigur că am aprofundat mai ales sistemul francez”.