Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, dacă-mi permiteți, nu eram pregătit pentru un discurs, dar câteva gânduri cred că voi putea să vă spun astăzi. Aș începe cu vestea bună dată de dl Tudorel Toader, legată de Cartierul Justiției. Mă uitam zilele trecute, pe Facebook, la o știre despre inaugurarea noului Palat de Justiție de la Paris, început în 2013, când am demarat și noi proiectul Cartierului Justiției la București. Și mă gândeam cum am putea să facem să-l invităm pe Renzo Piano, arhitectul italian care a făcut acest concept, să vină la București, să ne ajute cu el. Dar era mai important faptul că, în acest concept al palatului de la Paris, erau foarte mândri că, lângă noul palat, se află și sediul barourilor din Paris. Dacă vreți să vedeți această îngemănare, nu știu dacă am avut noi sau francezii primii ideea, dar ideea de a fi împreună, în același spațiu, cred că este benefică, în primul rând, pentru magistrați. O să le facă foarte bine să simtă răsuflarea avocaților în ceafă, așa cum mi-a făcut și mie bine, ca tânăr procuror, și n-am înțeles niciodată încrâncenarea colegilor mei care preferau mai degrabă să nu aibă avocați în cauză, decât să aibă avocați. Mi s-a părut întotdeauna că îmi ușurează mintea și-mi pune mintea la contribuție.

Despre „mintea la contribuție” am vorbit și la legile justiției și vreau să vă mulțumesc, în numele colegilor mei din Parlament, pentru prezență. Cu toate discuțiile din jurul acestor legi, cred că, până la urmă, am reușit să găsim un just echilibru. Faptul că discutăm de principiul egalității de arme este un lucru extrem de important pentru întreaga societate și contribuie, în mod fundamental, la consolidarea profesiei de avocat. Am încercat, cât am fost ministru, să contribui la consolidarea profesiei de avocat și o să fac acest lucru în continuare, din Comisia juridică a Senatului, știu foarte bine colegii dumneavoastră care au lucrat cu noi în ultima perioadă. Am lucrat la legile justiției, o să lucrăm la coduri în continuare. Operă importantă, n-o să fie ușor! Din nou, aceeași nevoie de echilibru, nevoia statului de a avea instrumente pentru a se apăra, dar și nevoia fiecăruia dintre noi de a ști că drepturile fundamentale îi sunt protejate. Și aici, o să contăm foarte mult pe sprijinul dumneavoastră pentru a găsi acest just echilibru între nevoia statului de a fi puternic, dar și nevoia cetățeanului de a se simți ocrotit în țara lui și de a nu avea de-a face cu super-eroi. Super-eroii sunt foarte buni la desene animate, sunt foarte buni pentru a educa copiii, dar, în viața reală, avem nevoie de oameni cu vocație. Cum facem să avem oameni cu vocație mai departe, cred că dumneavoastră o să aveți un cuvânt important de spus și de aici încolo.

Sigur, discutăm de principii, dar, până la urmă, viața bate filmul și lucrurile de zi cu zi ne fac viața mai ușoară sau mai grea. Sper că ideea Tribunalului Comercial, pusă în practică anul trecut, n-a fost neapărat o idee rea; v-a făcut viața mai ușoară, cel puțin în București. Așa cum sper ca, în perioada imediat următoare, ceea ce vrem noi să facem în București – Tribunalul Administrativ – o să vă facă, de asemenea, viața mai ușoară și nu neapărat viața mai grea. Avem în dezbatere la Camera Deputaților, în momentul de față, Legea Contenciosului, cu, să spunem, scoaterea unor proceduri care să ducă până la urmă la înjumătățirea duratei proceselor. Dacă o să fie așa sau nu, o să vedem la finalul procesului la Senat, dar, de asemenea, contez pe contribuția dumneavoastră și la acest proiect de act normativ.

Cum contez foarte mult pe prezența dumneavoastră la lucrările Parlamentului, și poate n-ar fi rău să găsim o formulă în care un avocat să fie prezent din când în când, măcar la Comisiile juridice, pentru că sunt lucruri care au o importanță foarte mare și, fără să-mi dau seama uneori, asupra profesiei de avocat.

Cu speranța că-mi voi păstra foarte mulți prieteni avocați, vă doresc succes. Mulțumesc!