JUSTIȚIA ÎN FAȚA DISCURSULUI URII

Av. dr. Gheorghe Florea

Președintele UNBR

Mi s-a cerut de către organizatori să exprim o poziție a profesiei de avocat față de reformele privind justiția. Sigur că nu aș putea face acest lucru fără a avea acceptul avocaților, astfel încât ceea ce voi spune mai departe reprezintă o opinie personală.

În realitate, reformele privind justiția sunt mult mai ample decât legile privind organizarea și funcționarea acesteia și modificările la codurile penal și de procedură penală. Sunt în curs de desfășurare, în întreaga lume, nu numai la noi, reforme de mare amploare ce privesc întreg angrenajul sistemului de justiție, ce vizează drepturile fundamentale și procedurale, inclusiv avocații ca parteneri indispensabili ai justiției.

Vremurile s-au schimbat și pentru a putea spune că avem justiție, mecanismele de funcționare ale acesteia trebuie să țină pasul cu schimbările radicale din societate din ultimii ani. Și nu mă refer numai la necesitatea stringentă a informatizării acesteia, lucru care dacă nu se va produce ne vom afla în fața unui blocaj de proporții al acesteia.

Eu cred că nu problemele tehnice din legile justiției și coduri sunt lucrul cel mai grav care se întâmplă, pentru că acestea ar putea fi remediate în cadrul unor proceduri corecte și cu bună credință. Așadar, o poziție față de dispozițiile din legile controversate s-ar putea face printr-o analiză tehnică aprofundată de către avocați specializați și îi convoc pe cei prezenți să o facă mai repede.

Așa cum a spus și prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, nu este prea târziu pentru ca autoritățile române să revină asupra modificărilor legilor justiției și a codurilor penale. Într-adevăr, pentru remedierea dispozițiilor vizate nu este prea târziu.

Ceea ce mă îngrijorează este dacă acest lucru mai este posibil în contextul actual, în care justiția a ajuns miză politică și este atacată și terfelită zilnic din toate părțile.

De aceea, mă tem că ar putea fi prea târziu pentru remedierea încrederii cetățeanului în justiție, fără de care nu mai există nici justiție. Probabil, un proces de recâștigare a încrederii ar dura ani, dar pentru asta trebuie să existe un început.

O problemă gravă și evidentă în legătură cu justiția este că am intrat de ceva vreme într-un blocaj legislativ. Legile se plimbă de la Parlament sau Guvern la Curtea Constituțională și la Președinție. Atunci când nu convin soluțiile, iese scandal public între actorii implicați și nu se mai vede vreo ieșire din acest cerc vicios.

Unii politicieni ”se joacă de-a plângerea penală” împotriva opozanților, urmând spectacole publice.

Astfel de situații nu se întâmplau înainte deoarece nu existau instrumentele de astăzi pentru propagarea discursului urii. Primează acest discurs în locul argumentelor logice, ceea ce face ca evoluția legislativă să fie impredictibilă. În plus, dezinformarea a devenit de nestăvilit, fenomenul fake news ia amploare și nu se întrevede niciun deznodământ. Se pare că Internetul nu poate fi controlat.

Nu mai vorbește nimeni despre alte probleme grave cu care se confruntă justiția, aspect care subminează încrederea față de aceasta, ceea ce echivalează cu distrugerea ei. Asta se întâmplă atunci când reglementări menite să țină pasul cu vremurile, să asigure garanții pentru drepturile fundamentale ale cetățeanului și implicit pentru buna funcționare a sistemului de justiție prin accesul la justiție, echilibrarea balanței între acuzare și apărare. Mă refer la Directiva privind prezumția de nevinovăție și la multe alte reglementări din codul penal și de procedură penală, care stau blocate în controverse politice. S-a ajuns să fie atacată la Curtea Constituțională inclusiv dispoziția din Codul de procedură penală care prevede că avocatul și procurorul trebuie să se situeze într-o poziție egală în sala de judecată.

Am citit recent un articol în care se spunea că la Înalta Curte s-a întâmplat un lucru „halucinant”, când instanța l-a trimis pe procuror lângă avocat. Din păcate, aceasta este percepția publicului la ora actuală, că acuzarea trebuie să aibă întâietate pentru că ne apără împotriva corupției. Nimeni nu pare să se pună în situația de a fi adus în fața instanței și a i se refuza dreptul la un proces echitabil și lipsit de instrumente de apărare. Pentru că asta se va întâmpla dacă cetățeanul nu beneficiază de garanțiile cerute de vremurile noi, în care acuzarea câștigă tot mai mult teren în contextul luptei împotriva terorismului, corupției și crimei organizate.

În acest dispreț generalizat față de corupție și crima organizată, plus frica de terorism, oamenii tind să-și sacrifice drepturile fundamentale, în idea de a fi în siguranță. Acest lucru este foarte vizibil. Doar așa se poate explica toleranța unei părți a societății față de dovezile recente privind tendințele serviciilor de a prelua controlul asupra actului de justiție. Protestele față de protocoale nu au fost atât de vehemente precum cele împotriva codurilor și a legilor privind organizarea și funcționarea justiției. S-a dovedit că au existat dosare paralele, așa numitele plicuri galbene incluse de servicii în dosare doar pentru informarea instanței, dar neaccesibile părții implicate pentru a-și face apărarea. Împotriva oricăror legi, oamenii au fost ascultați, adevărul juridic trunchiat și li s-a refuzat dreptul la apărare. Este un rău iremediabil făcut justiției, care nu știu cum ar putea fi reparat.

Sunt halucinante cifrele invocate de europarlamentarul avocat Gabriela Zoana în comisia LIBE la începutul acestei săptămâni, daca sunt expresia realității: ”565 de protocoale secrete încheiate între SRI și diverse instituții ale statului; 18 protocoale secrete încheiate de SRI cu instituții ale justiției; 6 milioane de cetățeni români (adică o treime din populația cu drept de vot a țării) au fost interceptați, înregistrați, filați de serviciile secrete – unii dintre ei în dormitor, în baie și chiar în cămara … 2.193 de judecători si 1.127 de procurori (adică aproape 60% din magistrații României) au deschise dosare penale”.

Asemenea presiuni nu pot decât să paralizeze justiția!

Vreau să spun că noi avocații trebuie să luptăm mai mult decât oricând și mai energic pentru introducerea garanțiilor corectitudinii actului de justiție, în beneficiul cetățeanului, pentru că este de datoria noastră a apăra drepturile fundamentale. O simplă poziție formală nu ajută prea mult. Nu este vorba numai de directiva prezumției de nevinovăție (si dispozițiile cu privire la aceasta sunt contestate la Curtea Constituțională și așteptăm un răspuns pe 11 octombrie). Mă refer la alte directive despre care nu vorbește nimeni și privesc în mod direct actul de justiție. Este vorba de directivele europene vizând dreptul la apărare și consolidarea drepturilor persoanelor suspectate și acuzate prin stabilirea unor standarde minime comune privind drepturile la un proces echitabil, respectiv:

– Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (Termen de transpunere: 25 mai 2019)

– Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (Termen de transpunere: 11 iunie 2019)

Prin urmare, avem mai puțin de un an pentru transpunerea lor, însă atenția societății, care ar trebui să le susțină, e direcționată în altă parte.

De asemenea, o altă directivă esențială pentru profesia de avocat este cea privind dreptul de a avea acces la un avocat în procedurile penale: Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 Octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate.

Această directivă ar fi trebuit transpusă până pe 27 noiembrie 2016, însă reglementările sunt disparate, incomplete. Prin urmare, ar trebui analizate de avocați și aduse la un nivel corespunzător.

Tot ce se întâmplă promovează disprețul față de lege. Așa cum foarte bine a observat Mario Vargas Llosa, în cartea sa ”Civilizația spectacolului”, ”Una dintre urmările directe ale devalorizării politicii cauzate de civilizația spectacolului este disprețul față de lege”. Știm bine că s-a ajuns până acolo încât să existe îndemnuri la nerespectarea deciziilor Curții Constituționale și un judecător al acestei Curți să fie atacat de către unele persoane angajate în mișcări de stradă. De altfel, au fost dezvăluiri recente cu privire la presiunile la care sunt supuși judecătorii instanței constituționale.

Cu o mare profunzime, Umberto Eco, în ”Cronicile unei societăți lichide”, a spus că “În lipsa oricărui jalon de referință, totul se topește într-un soi de stare lichidă. Se pierde certitudinea dreptului, iar magistratura e percepută ca un dușman și singurele soluții pentru individ lipsit de repere sunt apariția publica cu orice preț…. “.

Societatea lichidă este cea care și-a pierdut reperele. Or, în lipsa acestor repere, este din ce în ce mai greu să alegi calea corectă.

Parazitarea justiției ca miză politică este rodul acestei civilizații sau societăți lichide. Într-adevăr, pentru a-și face apariția public cu orice preț, vedem oameni care își arogă brand de luptători împotriva corupției, sacrificând interesele reale ale societății pentru interese personale. Sunt ajutați de această civilizație a spectacolului. Și știm că și încrederea în justiție a fost distrusă sistematic tot printr-un spectacol … judiciar. Pierderea solemnității acesteia înseamnă și pierderea respectului.

Lucrurile acestea nu se întâmplă numai la noi și acesta este un alt factor de îngrijorare deoarece face ca situația actuală în care se află justiția română să fie și mai greu de depășit. Vremurile s-au schimbat atât de mult, încât în ultimii 2-3 ani au determinat reforme ale sistemelor de justiție în toată lumea. Nu numai în Ungaria sau Polonia. Și în Franța legile justiției (așa numitele Chantiers de la Justice) sunt blocate în controverse, inclusiv cu privire la independența parchetului. Sună cunoscut!

Am ținut să vorbesc despre aceste aspecte pentru a arăta că ne confruntăm cu situații noi, în fața cărora nu avem arme corespunzătoare de apărare. Societatea pare a fi depășită chiar de schimbările accelerate care au loc în ea. Legile nu pot ține pasul. De aceea, avem nevoie de mai mult efort decât oricând pentru a impune forța argumentului logic. Și nu în ultimul rând, avem nevoie de unitate în rândul profesiilor implicate în sistemul de justiție.