Cu ani în urmă plănuiam să cumpăr un apartament într-un bloc nou și începusem discuțiile cu constructorul. Trăiam o mulțime de neliniști. Dacă dezvoltatorul dispare cu banii și lasă blocul neterminat? Sau dacă se crapă un perete peste un an, cine îl repară? Cât vom avea de plătit pentru întreținerea spațiilor comune?

Nu reușeam să obțin răspunsuri clare la aceste angoase, așa că am căutat un avocat specializat pe imobiliare.
Concluzia după discuția cu el: nu eram deloc paranoic cu întrebările mele.

Cum găsești un avocat competent pe problema ta?
Am mai discutat, soluția cea mai bună este să mergi pe recomandări.
Întrebi în dreapta și în stânga până găsești unul pe care istoricul victoriilor în dosare să-l indice drept potrivit.
În schimb, soluția cea mai proastă se poate dovedi să accepți serviciile avocaților care te agață pe holurile judecătoriilor, așa-numiții „avocați de calorifer”.

Așadar, am primit o recomandare de la un prieten cu agenție imobiliară și m-am întâlnit cu avocatul.
S-a uitat îndelung pe draftul contractului de vânzare-cumpărare, mi-a spus cât e onorariul și că îmi va da concluziile în scris.
A revenit cu două pagini de completări la articolele contractului redactat de dezvoltator și mi-a spus:
„Dacă le acceptă și le introduce în contract, poți dormi liniștit după ce ai dat banii pe apartament. Dacă nu, nu”.

A fost pentru prima data când am înțeles că un avocat este în primul rând un consultant în unele decizii importante ale vieții, decizii care pot modifica adesea destine.

De unde haiducia „mă reprezint singur, nu am nevoie de avocat”?

Un recent focus grup a identificat una dintre cauzele pentru care destui români nu se simt confortabil să apeleze la serviciile avocaților, spun că nu au nevoie de unul și încearcă, nu întotdeauna fericit, să se descurce singuri în labirintul instanțelor. E o problemă de mentalitate.

Pe site-ul Uniunii Naționale a Barourilor din România găsești informații utile, dacă ai o problemă de rezolvat în justiție.
Iar lista completă a avocaților din toată toată țara poate fi accesată aici.

Astfel, în mentalul românesc, relația cu un avocat semnifică cel mai adesea ceva neobișnuit, extraordinar.
Avem și explicații pentru asta.
Aparițiile publice ale unor cvasi-interlopi însoțiți de o armată de avocați, dar și filmele artistice în care prestațiile în fața instanței sunt povestite fantezist au creat percepția că dacă ceri asistență juridică, dacă „vii cu avocatul tău”, gura lumii te va încadra automat în categoria infractorilor și te va percepe ca având clar probleme cu legea. Și nimeni nu se simte bine dacă este perceput în acest mod.

Totodată, în același mental colectiv, avocatul este considerat necesar mai ales în situații grave, conflictuale (divorț, partaj, moștenire).

Însă, cum spuneam în povestioara de la început, cred că avocatul trebuie privit în primul rând ca un consultant.
Mai ales că, în majoritate, nu stăm prea bine la capitolul cultură juridică și, evident, nu cunoaștem toate prevederile care ne pot avantaja în instanță.

Să luăm un exemplu: dacă e vorba de o acțiune pe care trebuie să o timbrezi și suma te depășește, avocatul angajat poate cere în instanță, în anumite situații, ajutor public judiciar raportat la taxa de timbru, adică poți solicita să fii scutit de la plata integrală, să fie redusă sau eșalonată la plată.
Ajutorul poate veni și sub forma unui apărător din oficiu, chiar și în cauze [citește articolul complet …]