UNBR își menține ferm poziția față de aplicarea strictă, de către instanțe, a art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală: „Delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.”

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) își menține poziția clară și constantă pe care a avut-o public față de aplicarea strictă a art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală (CPP) care prevede că „Delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”.

UNBR a luat act cu îngrijorare de Minuta Consiliului Superior al Magistraturii din data de 3 noiembrie 2020, care validează o interpretare vizibil eronată a dispozițiilor art. 91, alin. (4) Cod Procedură Penală, potrivit cărora „se impune menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru a asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal în situații excepționale constatate de completul de judecată”.

Considerăm că art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală îndeplinește toate criteriile unei norme juridice clare și complete și nu lasă loc nici unei interpretări.

O altfel de abordare a acestor dispoziții este susceptibilă să valideze o practică neconformă cu legea și mai ales să încalce dreptul fundamental la apărare și la libera alegere a avocatului. Alegerea avocatului este dreptul exclusiv al clientului și nu există niciun temei legal pentru a impune un alt avocat clientului sau pentru a considera că instanța poate face acest lucru în virtutea rolului său activ.

Din momentul alegerii avocatului de către inculpat, orice altă apărare exterioară voinței acestuia este una formală. Or, numirea formală a unui avocat „de rezervă” este incompatibilă cu principiul liberei alegeri a avocatului și nu satisface exigențele referitoare la asistența juridică obligatorie, dacă această asistență nu este una efectivă.

Totodată, ne exprimăm îngrijorarea față de maniera în care CSM afirmă că profesia de avocat nu trebuie consultată în privința interpretării unor dispoziții cu privire la dreptul la apărare, motivând că aplicarea legii în procesul penal și măsurile dispuse în cadrul acestuia sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată. Faptul că judecătorul este suveran în interpretarea și aplicarea legii în cauze concrete nu trebuie să excludă dialogul interprofesional pe teme de interpretare și aplicare a legii atunci când acesta ar putea să conducă la o mai bună administrare a justiției.

Reamintim CSM dispozițiile art. 38 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat: În exercitarea profesiei, avocații sunt parteneri indispensabili ai justiției, ocrotiți de lege. Amintim, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 70 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată, barourile asigură asistența judiciară.

Interesele justiției reclamă cooperare în orice chestiune fundamentală privitoare la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Dialogul cu UNBR și cu barourile este singura atitudine profesională care va aduce partenerii justiției la dezideratul de respect reciproc, pe care ni-l dorim cu toții.

Uniunea Națională a Barourilor din România rămâne deschisă dialogului instituțional și își exprimă speranța continuării cooperării pentru clarificarea aspectelor semnalate mai sus, așa cum prevede Protocolul privind colaborarea între Consiliul Superior al Magistraturii și Uniunea Națională a Barourilor din România, încheiat la 19 mai 2011.