Baroul Hunedoara

1. Potrivit art. 94 al. 5 din noul Cod de procedură penală [1], „În cursul urmăririi penale, avocatul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi actelor de care a luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului”. În prealabil, art. 94 al. 1 – 4 arată, în esenţă, că avocatul are acces la dosar în faza de urmărire penală, cu anumite restricţii, ce ţin de buna desfăşurare a procesului penal.

2. Textul analizat – al. 5 al art. 95 – poate ridica o reală şi serioasă, dar şi îngrijorătoare problemă de interpretare.

Apreciem că sunt două direcţiile spre care s-ar putea îndrepta modalitatea de interpretare şi aplicare a acestui text legal.

Într-o primă variantă, s-ar pute afirma – în baza unei metode strict literale şi restrictive de interpretare – că avocatul, după ce consultă dosarul, efectuează copii de pe actele din dosar şi/sau îşi ia anumite notiţe din acesta, nu ar avea posibilitatea să divulge informaţiile respective nimănui, nici măcar clientului său (parte ori subiect procesual în acel dosar). Această opinie ar putea avea ca argument faptul că textul nu distinge între persoanele faţă de care există obligaţia de confidenţialitate ori altfel spus, nu arată expres că se exceptează de la această obligaţie, informaţiile furnizate clientul avocatului.

A doua interpretare – conformă, de altfel, cu obligaţia generală a avocatului de a păstra secretul profesional[2], s-ar plia pe ideea că avocatul nu are dreptul să divulge nimănui  informaţiile şi actele din dosarul de urmărire penală, cu excepţia clientului său.

3. Nu putem să ne raliem decât celei de-a doua opinii.

O interpretare în sensul că avocatul nu are dreptul să divulge clientului său informaţiile din dosarul de urmărire penală, ar fi una de-a dreptul absurdă şi în contra oricărei logici juridice.

Într-adevăr, care ar mai fi scopul accesului avocatului la dosar, dacă ulterior acesta nu ar putea discuta cu clientul său (prin ipoteză, suspect ori inculpat în acel dosar) despre informaţiile pe care avocatul le-a aflat din dosar?

De asemenea, o asemenea interdicţie ar încălca natura şi esenţa dreptului la apărare, prevăzut după cum se cunoaşte, în numeroase acte normative, interne şi internaţionale (art. 6 din Convenţia EDO [3], art. 24 din Constituţia României [4], art. 10 din noul Cod de procedură penală [5] etc.) şi al cărui element central este tocmai colaborarea efectivă şi nerestricţionata dintre client şi avocat.

De altfel, şi textele din legislaţia specifică profesiei de avocat converg în aceeaşi direcţie. Astfel,  art. 7 al. 1 si 2 din Statutul profesiei de avocat [6] stipulează că: “Într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale statului de drept, avocatul are un rol esenţial. Avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina de a apăra drepturile şi interesele acestora. El este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului său (s. n. – F. R.)”, respectiv că: “Avocatul are îndatorirea de a-şi îndeplini cu conştiinciozitate, onoare şi probitate profesională obligaţiile faţă de client, în raporturile cu persoanele fizice, cu autorităţile şi instituţiile publice sau private, cu alte persoane juridice, cu ceilalţi avocaţi, precum şi în relaţia sa cu publicul în general”.

Şi, poate cel mai important, art. 7 al. 3 arată că, “În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii, presiuni, constrângeri sau intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice. Libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege”.

Aşadar, este nu doar un drept, dar chiar o obligaţie ca avocatul să comunice clientului său informaţiile luate la cunoştinţa din dosarul de urmărire penală, pentru realizarea unei apărări reale şi efective.

4. Aşa stând lucrurile, se naşte întrebarea: care a fost scopul instituirii acestui text legal de către legiuitor?

A dorit acesta să reia şi să particularizeze principiul secretului profesional al avocatului? Ori, cu adevărat, a intenţionat legiuitorul să interzică avocatului să comunice clientului său date şi informaţii din dosarul de urmărire penală, încălcând astfel numeroase norme legale şi constituţionale, convenţii internaţionale şi principii ce guvernează activitatea avocatului?

Fiind consecvenţi cu opinia exprimată mai sus, singurul răspuns legal, firesc şi în logica juridică este că tot ceea ce s-a dorit a fost să se reia şi să se reconfirme principiul secretului profesional al avocatului, căruia îi este interzis să divulge oricărei persoane decât clientul său, informaţiile legate de o anumită cauză.

Un argument în plus îl constituie şi acela că noul Cod de procedură penală nu prevede nici o sancţiune expresă şi distinctă de sancţiunile disciplinare aplicabile avocaţilor, în legătură cu nerespectarea acestui text de lege, ceea ce înseamnă că în discuţie este vorba exclusiv despre principiul păstrării secretului profesional, aşa cum este el reglementat de la bun început în legislaţia organizării profesiei de avocat.

5. Aşadar, în ce ne priveşte, este evident că, după ce ia la cunoştinţă informaţii dintr-un dosar de urmărire penală [7], avocatul poate şi chiar este obligat să le împărtăşească clientului său, dar îi este interzis să le divulge altor persoane.

 *

*    *

[1] Adoptat prin Legea nr. 135/2010, publicată in M. Of., partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014.

[2] Pentru o analiză detaliată a principiului secretului profesional al avocatului, a se vedea F. Radu, C. Radu, Condiţiile în care avocatul poate depune mărturie cu privire la fapte care i-au fost încredinţate în baza contractului de asistenţă juridică, in Dreptul nr. 12/2006.

[3] Art. 6: „1. Orice persoană  are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public  şi  într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o  instanţă independentă  şi  imparţială,  instituită de lege, care  va  hotărî  fie asupra  încălcării  drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter  civil, fie  asupra  temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală  îndreptate împotriva  sa.  Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod  public,  dar accesul  în  sala de şedinţă poate fi interzis presei şi  publicului  pe întreaga  durată  a procesului sau a unei părţi a acestuia în  interesul moralităţii,  al  ordinii  publice ori al securităţii  naţionale  într-o societate  democratică,  atunci când interesele minorilor sau  protecţia vieţii  private a părţilor la proces o impun, sau în măsura  considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat,  în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;

b) să dispună  de  timpul  şi  de  înlesnirile  necesare  pregătirii apărării sale;

c) să se apere  el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales  de el  şi, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să  poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină  citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii  ca şi martorii acuzării;

e) să fie asistat  în mod gratuit de un interpret, dacă nu  înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere”.

[4] Art. 24: „(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”.

[5] Art. 10: „(1) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.

(2) Părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.

(3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi încadrarea juridică a acesteia.

(4) Înainte de a fi ascultaţi, suspectului şi inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declaraţie.

(5) Organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal.

(6) Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege”.

[6] Publicat în M. Of., partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011.

[7] Pentru detalii privind dreptul avocatului de a studia dosarul în timpul urmăririi penale, a se vedea F. Radu, Dreptul avocatului de a studia dosarul de urmărire penală în noul Cod de procedură penală, publicat în Revista de note şi studii juridice, la adresa http://www.juridice.ro/225001/dreptul-avocatului-de-a-studia-dosarul-de-urmarire-penala-in-noul-cod-de-procedura-penala.html