Avocații din cadrul Baroului Constanța au sărbătorit, în data de 24 iunie, Ziua Avocatului Român!

Cu această ocazie a fost decernat Premiul „avocat Ion Theodeorescu Valahu“ doamnei avocat Valerica Zamfir, aceasta având o vechime de 52 ani in profesie.

Festivitățile au continuat cu depunerea jurământului de către avocații stagiari care au promovat examenul de admitere în profesie precum și cu dezvelirea altoreliefului av. Ion Theodorescu Valahu în interiorul Baroului Constanța, altorelief realizat de sculptorul Mihail Botnari.

Scurta prezentare a dlui. Avocat C. Theodorescu-Valahu: s-a născut la 1 iunie 1889 în Popoveni, județul Dolj. Locuiește, pe rând, în Ilfov, Constanța, București, iar potrivit, unor surse, a fost deținut politic în regimul comunist și a decedat în anul 1957 în Penitenciarul Râmnicu Sărat.

Este absolvent al Colegiului Național „Carol I” Craiova – promoția 1905-1906. A intrat în profesia de avocat la 9 decembrie 1909, în Baroul Ilfov, unde își face stagiul până în 1911. De-a lungul carierei sale a fost primar al municipiului Constanța, dar și decan al Baroului Constanța, în perioada 1932-1942. Ion C. Theodorescu-Valahu a fost caracterizat, în timpul vieții sale, ca „binecunoscut în viața plugărească dobrogeană”, motiv pentru care ajunge președintele Camerei pentru Agricultură. De asemenea, s-a implicat în viața economică a Dobrogei (și nu numai), având importante contribuții și prin calitatea de prestigios avocat. Nu în ultimul rând, s-a implicat și în viața culturală, fiind colaborator la cotidianul Adevărul și făcând parte din Comitetul „Pro Eminescu”.

Ion C. Theodorescu-Valahu este menționat ca generator de doctrină românească de către Constantin N. Hamangiu, pe baza jurisprudenței publicate în Justiția Dobrogei. Așadar, membru în Partidul Țărănesc și președinte al organizației Constanța, prefect al Constanței în 1920 și 1931-1932, decan al Baroului Constanța în perioada 1932-1942, președinte al Camerei pentru Agricultură, președinte al Curții de Conturi.

Ion C. Theodorescu-Valahu este membru în Consiliul de Administrație al Societății Anonime Române pentru Industria de Petrol și Derivate „Coroana”, alături de George Dobias (avocat Baroul Constanța, intrat în profesie 1.12.1912), membru în Consiliul de Administrație al Societății Anonime „Industriile unite dobrogene”.

În anul 1923, pe 19 iulie, Consiliul de miniștri, prin Decizia 1751, a admis cererea de adăugire la numele său patronimic de Theodorescu pe acela de Valahu și a permis schimbarea actelor civile în acest sens. Ulterior, în 1925, este menționat ca generator de doctrină românească în ceea ce privește art. [3] 517 Cod civil [4], respectiv Notă sub Trib. Constanța, Secția I, 361 din 23 octombrie 1923, Justiția Dobrogei 10 / 1923.

Face parte, în anul 1934, în calitate de decan al Baroului Constanța și fost primar al municipiului, din Comitetul pentru ridicarea Monumentului Eminescu din Constanța, alături de Ioan N. Roman – inițiatorul mișcării și primul președinte al Comitetului (de la 16.11.1930 până la data morții, iulie 1931); contraamiral I. Bălănescu – președinte, Nicolae D. Chirescu – avocat în Baroul Constanța (intrat în profesie la 20.01.1906), președintele Ligii Culturale; Gh. Coriolan – directorul Liceului de băieți „Mircea cel Bătrân”, casierul Comitetului Lt. Comandor N. Cristescu – din Marina Regală; Maria Gh. I. Dimitriu Castano – profesoară; Gh. I. Dimitriu – președintele Curții de Apel Constanța; Horia Grigorescu – primarul municipiului Constanța; N. Papadat – consilier de curte de apel; V. Petrescu – judecător, secretarul Comitetului; lt. colonel D. Petrovici – din Infanterie; Gh. Popescu – fost primar al municipiului Constanța; Zoe Verbiceanu – profesoară, fostă secretară a Comitetului; Aurel Vulpe – avocat Baroul Constanța (intrat în profesie la 4.11.1900, membru în Consiliul de Disciplină în 1925), fost prefect.

Galerie foto: