(Decizia Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 15 din 23 iunie 2014, Dosar nr. 16/1/2014/HP/P, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 546 din 23 iulie 2014.)
Înalta Curte a fost învestită pentru interpretarea dispoziţiilor privind aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (art. 6 alin. 1 din Codul penal), în ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Problema supusă dezlegării a fost dacă pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut de legea nouă pentru infracţiunea săvarşită sau cu maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea savârşită prin luarea în considerare a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, care prevăd că “Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.”)
Înalta Curte a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut în legea nouă pentru infracţiunea savarsita prin luarea in considerare a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.
(Textul integral al Deciziei ICCJ nr. 15 din 23 iunie 2014 AICI)