Secretul profesional între protecția drepturilor individuale și protecția societății în ansamblu

● Confidențialitatea comunicărilor avocat client se confruntă cu provocări noi, determinate de evoluția tehnologiei, dematerializarea procedurilor judiciare și a actelor avocatului în raport cu clienții, dar și cu autoritățile

Av. dr. Traian Briciu
Președintele UNBR

Prima oară când a fost celebrată Ziua Europeană a Avocaților fost în 2014, când tema aleasă de CCBE a fost „Confidențialitatea comunicărilor avocat client”. Anul acesta, CCBE revine cu propunerea unei teme similare: ”Confidențialitatea comunicărilor client-avocat: o necesitate pentru a vă proteja drepturile”.

Prima întrebare este de ce CCBE revine, după 9 ani, cu aceeași temă? Ce s-a schimbat în acest răstimp?

Într-adevăr, au intervenit multe schimbări atât prin adoptarea legislației europene pentru combaterea terorismului și a criminalității financiare, cât și prin jurisprudența aferentă. Au intrat în vigoare mai multe directive europene în acest sens, transpuse în legislațiile naționale, care au adus limite noi secretului profesional, prin prisma obligațiilor de raportare a suspiciunilor cu privire la tranzacțiile suspecte. Alte propuneri legislative care vizează inclusiv secretul profesional al avocatului sunt pe rolul Parlamentului European[1].

Asistăm la o reinterpretare pe cale legislativă și jurisprudențială a secretului profesional, care își pierde caracterul absolut și intangibil, fiind abordat tot mai frecvent prin punerea în balanță a drepturilor individului cu protecția societății. Pentru avocat, provocarea cea mai mare este găsirea unui echilibru între protecția clienților și responsabilitatea socială a acestuia, întrucât obligația de păstrare a secretului profesional trebuie conciliată cu obligațiile legale care îi revin potrivit legislației privind combaterea criminalității financiare și a terorismului.

Dacă suntem atenți la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, observăm că, tot mai frecvent, secretului profesional este pus în balanță cu interesul societății. În mai multe spețe, CtEDO a hotărât că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție, constatând că perchezițiile efectuate la sediul avocatului sau alte ingerințe nu au fost disproporționate în raport cu scopul legitim urmărit, și anume apărarea ordinii publice, prevenirea săvârșirii de infracțiuni și protejarea drepturilor și libertăților altora sau chiar „bunăstarea economică a țării” [2].

Sigur că atât CtEDO cât și CJUE s-au pronunțat de multe ori și în sensul protecției confidențialității și secretului profesional, atunci când ingerințele nu au fost proporționale în raport cu scopul urmărit, și anume interesele justiției și ale societății, când statele nu ofereau suficiente garanții legislative împotriva abuzurilor autorităților, când mandatele de percheziție erau prea vagi sau nu exista o cale de atac eficientă împotriva acestor abuzuri.

În acest sens, o speță de referință în practica europeană este cauza Pruteanu împotriva României, în care CtEDO a constatat că ingerința denunțată, și anume interceptarea convorbirilor telefonice ale avocatului, a fost disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit – stabilirea adevărului în cadrul unei proceduri penale și, prin urmare, apărarea ordinii publice – iar reclamantul nu a beneficiat de un „control efectiv” impus de statul de drept și care să poată limita ingerința la ceea ce era necesar într-o societate democratică[3].

Însă, ceea ce rezultă cu claritate din evoluția jurisprudenței este că secretul profesional este protejat numai în măsura în care avocatul nu depășește atribuțiile sale specifice de apărare sau de reprezentare în justiție și de consiliere juridică, prevăzute de lege[4] și aici interpretarea devine complicată în contextul tendințelor de interprofesionalitate, ca răspuns la cererea clienților pentru servicii integrate. Mai mult, avocatul nu poate fi apărat prin aplicarea principiului confidențialității comunicărilor avocat client, atunci când el însuși devine suspect pentru săvârșirea unor fapte penale[5].

Mergând mai departe de această evoluție a legislației și a practicii judiciare, secretul profesional se confruntă cu provocări noi, determinate de impactul tehnologiei, dematerializarea procedurilor judiciare și a actelor avocatului în raport cu clienții, dar și cu autoritățile.

Pe de altă parte, atacurile cibernetice sunt tot mai frecvente. O serie de scandaluri mondiale de tip wikileaks, precum afacerea Snowden sau Panama Papers arată că avocații au devenit ținte predilecte ale atacurilor informatice. Mai nou, scandalul Pegasus dezvăluie că dictatori și lideri de guverne au folosit un soft pentru a spiona zeci de mii de persoane, în special avocați, jurnaliști și politicieni. Observăm instrumentalizarea secretului profesional ca armă politică și acest lucru extrem de grav nu poate fi contracarat numai prin legi.

Garanțiile legale ale protecției confidențialității comunicărilor devin din ce în ce mai superflue în acest context, întrucât mediul online scapă deseori de sub control. Totuși, nu putem rămâne în urma lumii, pentru că foarte curând mare parte din atribuțiile avocaților nu se vor mai putea desfășura decât exclusiv online, prin platformele sistemului de justiție sau cele guvernamentale.

Fiecare cabinet sau societate de avocatură va trebui să adopte măsuri de protecție a secretului profesional în mediul online, pentru a nu se lăsa pradă atacurilor informatice. Nu putem ignora această evoluție independentă de voința noastră. Trebuie să ne adaptăm și aici e marea provocare!

_________________________

[1] RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849
[2] CtEDO: Sérvulo & Associados – Sociedade de Advogados, RL împotriva Portugaliei – 3 septembrie 2015, Lindstrand Partners Advokatbyrå AB împotriva Suediei – 20 decembrie 2016
[3] CtEDO: Pruteanu împotriva României – 3 februarie 2015
[4] CtEDO: Michaud împotriva Franței – 6 decembrie 2012
[5] CtEDO: Versini-Campinchi și Crasnianski împotriva Franței – 16 iunie 2016

____________