Măsura în care  decretele prezidenţiale de numire a judecătorilor constituţionali  pot fi supuse controlului judecătoresc ; caracterul dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească

Prin Decizia nr  nr.459 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr 0712 din 30.09.2014, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.8 alin.(1) raportate la art.2 alin.(1) lit.c) teza întâi din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că decretele Preşedintelui privind numirea judecătorilor la Curtea Constituţională sunt excluse din sfera controlului judecătoresc sub aspectul verificării îndeplinirii condiţiei „înaltei competenţe profesionale”.

Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor mai sus citate a fost ridicată de Preşedintele României şi Administraţia Prezidenţială într-o cauză existentă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti  având ca obiect anularea decretului Preşedintelui de numire în funcţie a unui judecător al Curţii Constituţionale, pe motiv că acesta nu întruneşte condiţa referitoare la înalta competenţă profesională.

Dezbaterile s-au centrat pe natura juridică a decretelor de numire ale Preşedintelui României, ca acte administrative supuse controlului judecătoresc pe de o parte, iar pe de altă parte  ca raporturi de natură constituţională, emise în temeiul art 142 din Constituţie şi, ca atare, necenzurabile de către instanţele de contencios administrativ.

Asociaţia Magistraţilor din România, a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece decretul Preşedintelui reprezintă un act administrativ (natură juridică stabilită atât de doctrină, cât şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale – Decizia nr.399/2013), supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, nefiind cuprins în situaţiile expres prevăzute de art.126 alin.(6) din Constituţie, a actelor excluse de la un astfel de control.

Autorii excepţiei au susţinut că decretele prezidenţiale de numire, fiind emise în exercitarea atribuţiei constituţionale prevăzute de art.142 din Constituţie, nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte şi Parlament, pe de altă parte, şi  în consecinţă potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ;

Curtea şi-a fundamentat însă decizia pe o argumentaţie diferită de cea a părţilor, invocând  caracterul dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească, condiţii obiective şi condiţii subiective, cu consecinţa admisibilităţii unui control efectuat de instanţă exclusiv în ceea ce priveşte condiţiile obiective. Dacă în privinţa primelor două condiţii (pregătire juridică superioară şi vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior), verificarea are la bază date concrete, obiective, susceptibile a fi supuse unui control judecătoresc al instanţelor de drept comun sau al Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie (înalta competenţă profesională), aceasta implică evaluarea şi decizia exclusivă a autorităţilor abilitate de Constituţie să facă numirea, în temeiul unor aprecieri proprii. Instanţele judecătoreşti nu pot analiza şi cenzura opţiunea Preşedintelui României prin cercetarea motivelor pentru care acesta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituţională cu privire la o persoană apreciată a întruni cerinţa înaltei competenţe profesionale, în condiţiile stabilite de Constituţia României, ci pot doar să verifice şi să decidă în legătură cu îndeplinirea condiţiilor obiective prevăzute de lege.

Textul integral al Deciziei CC nr.459 din 16 septembrie 2014