CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Decizia Curţii Constituţionale nr . 599 din 21 Octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. f) şi art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedură penală (Publicată în Monitorul Oficial nr. 886 din 5.12.2014)

DECIZIA Nr.641 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.344 alin.(4), art.345, art.346 alin.(1) și art.347 din Codul de procedură penală (Publicată în Monitorul Oficial nr.887 din 05.12.2014)

Încălcarea dreptului părților la un proces echitabil în componentele sale privind contradictorialitatea, oralitatea și egalitatea armelor este principalul argument pentru care Curtea Constituţională a desfiinţat o serie de dispoziţii privind procedura camerei preliminare, prin două decizii publicate în Monitorul Oficial pe data de 5 decembrie 2014.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr . 599 din 21 Octombrie 2014 Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor” este neconstituţională.

Prin Decizia nr.641 din 11 noiembrie 2014 Curtea Constituţională a constatat că dispozițiile art.347 alin.(3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art.344 alin.(4), art.345 alin.(1) și art.346 alin.(1) din același cod sunt neconstituționale, întrucât aceste norme care reglementează procedura în camera preliminară omit citarea şi, respectiv,  comunicarea documentelor către toate părţile interesate, încălcând astfel dreptul la proces echitabil.

Din cuprinsul deciziilor recente ale Curţii Constituţionale, se poate observa şi o tendinţă a judecătorilor de  a se face sugestii de lege ferenda cu privire la textele legale ce le vor înlocui pe cele declarate neconstituţionale. În contextul camerei preliminare, principalele sugestii de acest fel sunt:

1 “ legea trebuie să prevadă posibilitatea părților, subiecților procesuali principali și procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observațiile depuse judecătorului de camera preliminară. Așa fiind, pentru realizarea acestor garanții este necesară citarea lor.”

2. “norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părțile din procesul penal — inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente — a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului și să prevadă posibilitatea tuturor acestor părți de a discuta în mod efectiv observațiile depuse instanței”.

3 “ din perspectiva exigențelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară și fără participarea părților atâta timp cât acestea au fost legal citate”.

Teoretic, până pe 19 ianuarie 2015, legislativul ar trebui să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei deoarece dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicare.

I.

Decizia Curţii Constituţionale nr . 599 din 21 Octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. f) şi art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedură penală (Publicată în Monitorul Oficial nr. 0886 din 5.12.2014)

Prin această decizie, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi aconstatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor” este neconstituţională. A respins însă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate  şi constată că dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. f) şi art. 341 alin. (6) – (8) din Codul de procedură penală, constatând că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

– Obiectul excepției de neconstituționalitate admise

— Art.341 alin.(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților.

Procedura instituită de dispozițiile art. 341 alin.(5) din Codul de procedură penală are în vedere soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, soluție care, în urma analizei judecătorului de cameră preliminară, poate fi confirmată sau infirmată.

Dreptul la un proces echitabil trebuie impus şi în procedurile ce nu ţin de rezolvarea pe fond a cauzei

Curtea a reţinut că deși dispozițiile în cauză normează în domeniul unor proceduri penale care nu țin de rezolvarea pe fond a cauzei, dreptul la un proces echitabil trebuie impus, întrucât există posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la admisibilitatea plângerii să fie decisiv pentru stabilirea unei acuzații în materie penală. În acest context, al stabilirii  incidenţei dreptului la un proces echitabil în cadrul unei procedure ce nu tine de rezolvarea pe fond a cauzei, Curtea a putut trece la analiza elementelor componente ale acestui drept, respectiv dacă sunt respectate exigențele de contradictorialitate și oralitate impuse de dispozițiile art.21 alin.(3) din Constituție, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților, însa prin coroborare cu alte dispoziţii ale codului de procedură penală rezultă că  procurorul și părțile pot depune anumite note scrise.

– Procedura eminamente scrisă este insuficientă pentru respectarea dreptul la un proces echitabil în toate componentele sale, contradictorialitatea şi oralitatea

În considerentele deciziei se arata că pentru ca părțile vătămate, părțile civile sau chiar părțile responsabile civilmente care au avut de suferit în urma unei fapte presupus penale să aibă plenitudinea exercitării drepturilor lor este necesar ca acestea să uzeze nu numai de o procedură eminamente scrisă, ci și de contradictorialitate și oralitate, componente esențiale ale dreptului la un proces echitabil. Chiar dacă, în acord cu dispozițiile art.341 alin.(2) din Codul de procedură penală, procurorul și părțile pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, nicio parte nu are posibilitatea de a cunoaște conținutul acestora și de a produce contraargumente. Cu alte cuvinte, în sarcina instanței cade obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor invocate de petent, părți și procuror care trebuie înțeleasă ca o necesitate a examinării argumentelor decisive pentru soluționarea cauzei. Or, în cazul de față, instanţa, examinând numai plângerea și notele scrise ale procurorului și ale părților, nu poate examina un eventual argument decisiv, tocmai pentru că el nu îi poate fi relevat.

– Contradictorialitatea presupune nu numai participarea procurorului şi a părţilor procesului penal (inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente), dar şi a celorlalţi subiecţi procesuali: persoana vătămată și suspectul

Așa cum rezultă din art.341 alin.(2) din Codul de procedură penală, un exemplar al plângerii formulate este comunicat procurorului și părților. Potrivit art.32 din Codul de procedură penală, părți în procesul penal sunt numai inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente. Din această perspectivă, Curtea constată că persoana vătămată și suspectul, în calitate de subiecți procesuali principali, nu au posibilitatea de a-și face apărarea cu privire la susținerile petentului, deoarece acestora nu li se comunică un exemplar al plângerii. Or, în situația în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, subiecții procesuali principali sunt privați de dreptul la un proces echitabil prin aceea că necunoscând conținutul plângerii nu pot întreprinde niciun fel de demersuri în apărarea intereselor lor legitime. Așa fiind, aceste neajunsuri pot fi acoperite în măsura în care judecătorul de camera preliminară se va pronunța asupra plângerii în cadrul unei proceduri contradictorii și orale.

– Egalitatea de arme nu poate exista în absenţa dezbaterior contradictării la care să participe părţile şi ceilalţi subiecţi procesuali

Curtea constată că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu și să existe o egalitate a armelor între acuzare și apărare. Principiul egalității armelor — unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil — prevede ca fiecare parte să dispună de posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație dezavantajoasă față de adversarul său. Or, din această perspectivă, Curtea constată că prin absența dezbaterilor contradictorii petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de inculpat, să formuleze cereri și să ridice excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dar nu poate contesta în niciun fel aceste cereri sau excepții, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.374 alin.(7) teza întâi din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. De aceea, în condițiile în care persoanele interesate ar fi citate ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri și, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-și exprima opiniile și de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar și la eventualele întrebări ale judecătorului de cameră preliminară.

Totodată, Curtea mai constată că interesul persoanei care a avut calitatea de inculpat de a fi citată și de a dezbate în contradictoriu plângerea formulată este evident, deoarece, potrivit art.341 alin.(7) pct.2 lit.c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară poate dispune începerea judecății.

– Concluzia Curţii:

În consecință, Curtea constată că dispozițiile art.341 alin. (5) din Codul de procedură penală referitoare la judecarea plângerii „fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților” contravin dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate și oralitate, întrucât atât plângerea petentului, cât și notele scrise ale procurorului și ale intimaților sunt susceptibile de a influența soluția privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acțiunii penale.

– Soluţia de lege ferenda a Curţii: citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali

Din perspectiva contradictorialității și oralității, ca elemente esențiale ale egalității de arme și ale dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că “ legea trebuie să prevadă posibilitatea părților, subiecților procesuali principali și procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observațiile depuse judecătorului de camera preliminară. Așa fiind, pentru realizarea acestor garanții este necesară citarea lor.”

II.

DECIZIA Nr.641 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.344 alin.(4), art.345, art.346 alin.(1) și art.347 din Codul de procedură penală (Publicată în Monitorul Oficial nr.887 din 05.12.2014)

Prin această decizie, Curtea Constituţională a constatat că dispozițiile art.347 alin.(3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art.344 alin.(4), art.345 alin.(1) și art.346 alin.(1) din același cod sunt neconstituționale. A respins însă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori constatând că  dispozițiile art.345 alin.(2) și (3) și art.347 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

– Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate admise

Dispozițiile art.344 alin.(4), art.34, alin. (1) ,art.346 alin.(1) și art.347 din Codul de procedură penală, publicat în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.486 din 15 iulie 2010, care au următorul conținut:

— Art.344 alin.(4): „La expirarea termenelor prevăzute la alin.(2) și (3), judecătorul de camera preliminară comunică cererile și excepțiile formulate de către inculpat ori excepțiile ridicate din oficiuparchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.”;

— Art.345: „(1) Dacă s-au formulat cereri și excepții ori a ridicat din oficiu excepții, judecătorul decameră preliminară se pronunță asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art.344 alin.(4).

— Art.346 alin.(1): „Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului și inculpatului.”;

— Art.347, alin.(3) Dispozițiile art.343—346 se aplică în mod corespunzător.” (și în ceea ce privește contestația cu privire la soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, n.n.)

– Noua instituție procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal

Ca şi în cazul excepţiei soluţionate prin Decizia 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a pornit de la analiza incidenţei dispoziţiilor referitoare la dreptul fundamental la un proces echitabil, în toate componentele sale privind contradictorialitatea,  oralitatea şi egalitatea de arme, în contextual unei faze procesuale în cadrul căreia procedurile penale care nu țin de rezolvarea pe fond a cauzei. De data aceasta, Curtea aduce argumente în plus dar şi o clarificare foarte importantă, aceea că noua instituție procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. În argumentarea acestei opinii, Curtea face referire la atribuțiile procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară prevăzute la art 54 din Codul de procedură penală în contextul art.3 alin.(1) din acelaşi cod, care se referă la funcţiile judiciare în diferitele faze ale procesului penal.

Potrivit dispozițiilor art.3 alin.(1) din Codul de procedură penală, în procesul penal, se exercită următoarele funcții judiciare: funcția de urmărire penală; funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată; funcția de judecată.

Însă, prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară (art 54 Cod proc. pen) şi în contextul separării funcțiilor judiciare potrivit textului de lege menționat anterior, Curtea trage concluzia că acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredințată, potrivit art.54 din Codul de procedură penală, unui judecător — judecătorul de cameră preliminară —  a cărui activitate se circumscrie aceleiași competențe materiale, personale și teritoriale, ale instanței din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicțional.

– Chiar dacă procedura în camera preliminară nu priveşte fondul cauzei, principiile invocate de autorii excepției sunt incidente şi în această fază procesuală

Din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de camera preliminară le presupune, Curtea observă că activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție. Totodată, Curtea constată că judecătorul de cameră preliminară, potrivit art.342 din Codul de procedură penală, își va exercita atribuțiile după trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul constituind actul de sesizare a instanței de judecată.

Din această perspectivă, Curtea a apreciat că trebuie stabilit în ce măsură principiile invocate de autorii excepției sunt incidente în această fază procesuală.

Pentru a statua în acest sens, Curtea Constituţională s-a raportat la prevederile art.6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi a reţinut argumentele Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit cărora sintagma “acuzaţie în materie penală” are o semnificație „autonomă”, independentă de clasificările utilizate de sistemele juridice naționale ale statelor membre, precum şi faptul că procedurile penale sunt privite ca pe un întreg.  Cu această viziune, şi plecînd de la constatarea incidenței prevederilor art.21 alin.(3) din Legea fundamentală asupra tuturor Curtea a constatat că prevederile art.6 din Convenție trebuie respectate de legiuitor și atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu țin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce privește procedura desfășurată în camera preliminară.

Totodată, Curtea observă că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. De asemenea, Curtea observă că potrivit art. 346 alin.(5) din Codul de procedură penală, probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei. De aceea, prin conținutul dispozițiilor care reglementează camera preliminară, prin soluțiile care pot fi dispuse, sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabilește dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecata pe fond. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că procedura desfășurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influență directă asupra desfășurării și echității procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis.

1. 1.                   Neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.344 alin.(4) din Codul de procedură penală

Potrivit art.344 alin.(4) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară comunică cererile și excepțiile formulate de către inculpat ori excepțiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.

Motivul principal pentru care Curtea Constituţională a admis această excepţie este faptul că în această fază procesuală norma legală nu permite comunicarea cererilor şi a excepţiilor către toate părţile procesului penal, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil.

–   Inculpatul şi părţine nu pot fi într-o poziţie dezavantajoasă faţă de procuror

Din economia textului art 344, alin (4), Curtea reține că procurorul are acces la cererile și excepțiile formulate de către inculpat ori excepțiile ridicate din oficiu, pe când inculpatului nu i se vor comunica nici excepțiile ridicate din oficiu de către instanță, nici răspunsul parchetului la acestea. Curtea a apreciat că, în acest context, inculpatul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar și la tot ceea ce este prezentat de acesta, fiind limitat doar la a depune cereri și excepții după consultarea rechizitoriului. Reglementând în acest mod, legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea părților de a avea cunoștință și de a dezbate excepțiile ridicate din oficiu și susținerile parchetului, plasându-le într-o situație dezavantajoasă față de procuror.

–   Partea civilă și partea responsabilă civilmente nu pot fi excluse din procedura de cameră preliminară

Curtea a observat  că normele ce reglementează procedura camerei preliminare se rezumă la a indica drept persoane participante în această fază procesuală doar pe procuror și pe inculpat , iar în ceea ce privește partea civilă și partea responsabilă civilmente, acestea sunt excluse ab initio din procedura de cameră preliminară. De asemenea, Curtea a reținut că cererile și excepțiile formulate de către inculpat, excepțiile ridicate din oficiu și răspunsul parchetului nu sunt comunicate părții civile sau părții responsabile civilmente, nefiind cunoscute de acestea din urmă și neputând fi combătute.

Potrivit art.32 din Codul de procedură penală, pe lângă inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente sunt părți în procesul penal iar Curteaa apreciat că părții civile și celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru soluționarea laturii penale a procesului, în condițiile în care de stabilirea existenței faptei penale și a vinovăției inculpatului judecat în cauză depinde și soluționarea laturii civile a procesului. Curtea a reținut că partea civilă, partea civilmente responsabilă și inculpatul au aceeași calitate, de părți și prin urmare se află în aceeași situație şi din perspectiva principiului contradictorialității, atât părții civile, cât și părții civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleași drepturi ca și inculpatului.

–   Procurorul trebuie să aibă dreptul, în egală măsură, la o procedură orală

În ceea ce privește rolul procurorului în procedura camerei preliminare, din dispozițiile de lege criticate, Curtea a observat că acesta nu are decât o participare limitată în această etapă procesuală, putând răspunde doar în scris care poate răspunde“ în scris” la cererile și excepțiile formulate de către inculpat ori la cele ridicate din oficiu, în termen de 10 zile de la comunicare.Plecând de la obiectul procedurii camerei preliminare, de la importanța probelor în procesul penal, precum și de la rolul pe care procurorul îl ocupă în procesul penal, Curtea constată că și acesta din urmă trebuie să se bucure în egală măsură de dreptul la o procedură orală.

– De lege ferenda: norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părțile din procesul penal

Astfel, din perspectiva contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, instanța constituțională apreciază că “norma legală trebuie să permit comunicarea către toate părțile din procesul penal — inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente — a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului și să prevadă posibilitatea tuturor acestor părți de a discuta în mod efectiv observațiile depuse instanței”.

1. 2.                    Neconstituţionalitatea art.345 alin.(1) și în art.346 alin.(1) din Codul de procedură penală

Curtea reține că, potrivit art.345, art.346 alin.(1) și art. 347 din Codul de procedură penală,procedura desfășurată în camera preliminară nu se realizează potrivit unei proceduri orale în care părțile din proces să-și poată expune susținerile, ci pe baza celor depuse în scris de către inculpat și a răspunsului parchetului. Or, dreptul la o procedură orală conține și dreptul inculpatului, al părții civile și al părții responsabile civilmente de a fi prezente în fața instanței. Acest principiu asigură contactul nemijlocit între judecător și părți, făcând ca expunerea susținerilor formulate de părți să respecte o anumită ordine și facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor, se arată în decizie.

Curtea a mai observat că, din reglementarea instituției camerei preliminare, se desprinde ideea imposibilității pentru judecătorul din această fază de a administra probe pentru a stabili legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, nebeneficiind de contradictorialitate și oralitate, singura posibilitate pentru acesta fiind constatarea formală a legalității probelor sau necesitatea excluderii unora dintre acestea. De asemenea, a observat că în anumite circumstanțe aspectele de fapt ce au stat la baza obținerii anumitor probe au relevanță directă și implicită asupra legalității probelor; or, imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum și lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea clarifica situația de fapt, aspect ce se poate răsfrânge implicit asupra analizei de drept.

Din această perspectivă, Curtea a apreciat că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției inculpatului. Or, reglementând în acest mod procedura camerei preliminare și având în vedere influența pe care această procedură o are asupra fazelor de judecată ulterioare, Curtea constată că legiuitorul a încălcat dreptul părților la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea și egalitatea armelor.

Pentru aceste motive, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și să a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.345 alin.(1) și în art.346 alin.(1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță „fără participarea procurorului și a inculpatului”, este neconstituțională, întrucât nu permite participarea procurorului, a inculpatului, a părții civile și a părții responsabile civilmente în procedura desfășurată în camera de consiliu, în fața judecătorului de cameră preliminară.

– De lege ferenda, Curtea sugerează că este ca părţile să fie legal citate, chiar dacă acestea nu au participat

Curtea a reţinut că, din perspectiva exigențelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară și fără participarea părților atâta timp cât acestea au fost legal citate.

3.     Neconstituţionalitateaart.347 alin.(3) din Codul de procedură penală

Potrivit art.347 alin.(3) din Codul de procedură penală,dispozițiile art.343—346 din același cod se aplică în mod corespunzător și în ceea ce priveștecontestația cu privire la soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară. În aceste condiții, Curtea a reţinut  că cele expuse anterior se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește procedura contestației împotriva soluției pronunțate de judecătorul de cameră preliminară. Pentru aceste motive, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și să a constatat că dispozițiile art.347 alin. (3) raportate la cele ale art.344 alin.(4), art.345 alin.(1) și art.346 alin.(1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.