Începând cu data de  10.01.2015, se aplică Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (denumit în continuare RBIbis)

RBIbis se aplică de către toate statele membre (inclusiv de Danemarca) și elimină  procedura de exequatur numai pentru hotările pronunțate în baza unei acțiuni introduse după 10.01.2015. Chiar dacă RBIbis a abrogat Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, supunem atenției dvs. faptul că Regulamentul (CE) nr. 44/2001 va continua să se aplice pentru următoarele categorii de hotărâri:

–       hotărâri pronunțate înainte de 10.01.2015 și

–       hotărâri pronunțate după 10.01.2015, dar în baza unei acțiuni depuse înainte de 10.01.2015.

Mai multe modificări aduse de acest instrument sunt prezentate în continuare:

Înfățișarea pârâților, părți devaforizate procesual (consumatori, asigurați, salariați etc.), în fața unei instanțe necompetente dintr-un stat membru (SM) al UE va constitui o acceptare a competenței numai dacă pârâtul este informat în mod corespunzător despre aceasta. Instanţale SM ale UE pot soluționa litigiul şi în cazul în care pârâtul nu are domiciliul într-unul din SM ale UE (de exemplu, în cazul litigiilor privind consumatorii și salariaţii). În cazul  calomniei sau restituirii unui bun cultural furat acțiunea civilă poate fi introdusă la instanța din SM al UE care prezintă cele mai strânse legături cu litigiul, respectiv la instanța din SM al UE de la locul situării bunului.

Atunci când o instanță nedesemnată într-un acord exclusiv de alegere a forului  a fost prima sesizată, iar instanța desemnată într-un acord exclusiv de alegere a forului este sesizată ulterior, prima instanță sesizată va trebui să își suspende procedura de îndată ce a fost sesizată instanța desemnată și până la momentul în care această din urmă instanță declară că nu este competentă. Valabilitatea (pe fond) a acordului de alegere a forului (instanței competente) va putea fi determinată numai de către instanța aleasă ca fiind competentă. Din păcate, aceste modificări aduse normelor de litispendență din RBIbis cu privire la acordurile de alegere a forului și competența exclusivă nu vor putea împiedica, în continuare, efectele nefaste ale sesizării, initial, unei instanțe necompetente (care se pronunță într-un termen îndelungat) și suspendarea cauzei pendinte pe rolul instanței competente, dar sesizate ulterior (”torpedo-ul italian” sau ”torpila italiană”).

Cu privire la excepția de litispendență în relația cu statele terțe, instanțele din SM ale UE ar putea facultativ să țină seama de acțiunile pe rolul instanțelor din state terțe, dacă o hotărâre pronunțată într-un stat terț va putea fi recunoscută și executată în SM respectiv. Instanța din SM în cauză ar trebui să evalueze toate circumstanțele cazului respectiv (dacă instanța din statul terț are competență exclusivă, legăturile dintre elementele de fapt ale cazului, părți și statul terț în cauză, etapa la care a ajuns procedura în statul terț în momentul inițierii procedurii în fața instanței din SM și dacă se preconizează sau nu că instanța din statul terț va pronunța sau nu o hotărâre într-un interval de timp rezonabil etc.).

Dacă hotărârea străină conține o măsură necunoscută în dreptul SM de executare, acesta ar trebui să fie adaptată la una cunoscută în dreptul SM în cauză, căreia îi sunt asociate efecte echivalente și care urmărește obiective similare. Chiar dacă procedura de exequatur a fost suprimată, persoana împotriva căreia se solicită executarea ar trebui să poată solicita refuzul recunoașterii sau a executării unei hotărâri, în cazul în care consideră că se aplică unul dintre motivele de refuz al recunoașterii (de exemplu, persoana în cauză nu a avut posibilitatea de a se apăra dacă hotărârea s-a pronunțat în lipsă)  .

RBIbis nu se aplică obligațiilor de întreținere și arbitrajului. Cu toate acestea, recunoașterea și executarea hotărârii unei instanțe dintr-un stat membru pronunțată pe fond care a stabilit că o convenție de arbitraj este nulă poate fi solicitată în conformitate cu RBIbis Hotărârile referitoare la măsuri provizorii și asigurătorii dispuse fără citarea pârâtului pot fi recunoscute și executate numai dacă au fost sunt comunicate înainte de prima măsură de executare. Noțiunea de măsuri provizorii, inclusiv cele asigurătorii, include și hotărârile asigurătorii care vizează obținerea de informații sau asigurarea de dovezi în domeniul respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea nu ar trebui să includă măsurile care nu sunt asigurătorii, de exemplu audierea unui martor.

În SM de executare, pe parcursul soluționării contestației (inclusiv în timpul exercitării căilor de atac) executarea poate continua cu condiția limitării executării sau a constituirii unei garanții. Prima măsură de executare trebuie luată după ce debitorului i se comunică certificatul și hotărârea într-un termen rezonabil.

Informațiile comunicate de SM (inclusive de către România) în aplicarea RBIbis sunt publicate în JO al UE C/4 din 09.01.2015

Actualizarea formularelor de certificate anexate RBIbis a fost delegată Comisiei. De la adoptare, au intervenit mai multe modificări cu privire la anumite SM. De exemplu, Danemarca a notificat la 20.12.2012 că va aplica RBIbis, Croația a devenit stat membru al UE la 01.07.2013, iar Letonia și Lituania au adoptat moneda Euro la 01.01.2014, respectiv 01.01.2015. De aceea, formularele anexate Regulamentului urmează a fi modificate printr-o propunere de Regulament al Parlamentului European și Consiliului de modificare a RBIbis. Îndată ce acesta va fi adoptat, vă vom informa.

Tot începând cu data de 10.01.2015 se aplică Regulamentul (UE) nr. 542/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15.05.2014 de modificare a RBIbis, prin care sunt considerate instanţe în sensul RBIbis Curtea Unică în materie de Brevete şi Curtea de Justiţie din Benelux. Aceste instanțe își vor putea exercita competenţa cu privire la pârâţii care nu au domiciliul pe teritoriul unui stat membru. Pârâții din statele terțe pot fi acționați în fața acestor instanțe în temeiul unor norme de competență subsidiară, în proceduri referitoare la încălcarea unui brevet european care dă dreptul la despăgubiri (în cazul în care pârâtul are bunuri semnificative într-un stat membru al UE). Normele din RBIbis cu privire la litispendenţă şi conexitate se aplică în cazul în care acţiunile sunt aduse în faţa acestor instanțe în care se aplică acordurile internaţionale sus-menţionate şi în faţa instanţelor din SM în care aceste acorduri nu se aplică. Hotărârile acestor două categorii de instanțe sunt recunoscute şi executate în SM care nu sunt părţi contractante la acordurile internaţionale sus-menționate în conformitate cu RBIbis. La fel, hotărârile pronunţate de instanţele din SM care nu sunt părţi contractante la acordurile internaţionale sus-menționate sunt recunoscute şi executate în celelalte SM în conformitate cu RBI bis.

Precizări:

1.  La data de 10.12.2014 a fost publicat în JO seria L353 Decizia Consiliului UE nr. 887/2014 cu privire la aprobarea, în numele UE a Convenției de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului (anexa 3). Convenția de la Haga nu este încă în vigoare. Depunerea instrumnetului de ratificare de către UE ar urma să fie depus în termen de 1 lună de la data de 05.06.2015. Îndată ce aceasta va intra în vigoare, vă vom informa. Un Raportul explicativ al Convenției a fost deja elaborat .

UE a formulat declarația permisă de art. 21 și a exclus din domeniul de aplicare al convenției anumite contractele de asigurare cu scopul de a menține normele privind competența în materie de protecție, de care se pot prevala deținătorul poliței de asigurare, partea asigurată sau un beneficiar, în materie de asigurări, în temeiul dreptului UE (Regulamentului nr. 44/2001 și RBIbis).

2.  În prezent, în se află în circuitul intern de avizare un proiect de act normativ pentru modificarea și completarea OUG nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată cu completări prin Legea nr. 191/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Proiectul are, printre obiective, facilitarea aplicării RBIbis.

Raportat la hotărârile pronunţate în România, proiectul ar urma să stabilească instanţele române competente să emită certificatele care atestă caracterul executoriu al unei hotărâri, în materie civilă şi comercială, atunci când aceasta urmează a fi executată în străinătate.

Raportat la hotărârile străine proiectul stabilește instanţele competente să se pronunţe cu privire la cererile de refuz al recunoaşterii, cererile de constatare a absenţei motivelor de refuz al recunoaşterii, precum şi cererile de refuz al încuviinţării executării în materie civilă şi comercială. În plus, a fost stabilită competența juridicțională privitoare la cererile de adaptare a măsurii sau ordinului dispus printr-o hotărâre străină în materie civilă şi comercială.  Îndată ce acest proiect va fi publicat pe site-ul Ministerului Justiției, vă vom face cunoscut.

(Notă: Reţeaua judiciară română în materie civilă şi comercială/Grup președinți curți de apel a transmis această informare către UNBR, cu solicitarea de a informa, mai departe, avocaţii specializaţi în drept civil şi comercial)