*Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2015 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la art.6 alin.(1) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene.

În ziua de 14 ianuarie 2015, în cadrul controlului anterior promulgării, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis, în parte, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.IV din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la art.6 alin.(1) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene sunt neconstituţionale.

Art.IV din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2013

Art. IV. – După articolul 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 298/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 11 , cu următorul cuprins:

 „Art. 11

.- (1) Nu poate dobândi calitatea de operator autorizat/agent împuternicit şi nu poate efectua înregistrarea formularelor de aviz de înscriere în A.E.G.R.M. persoana care este parte în contractul/operaţiunile asimilate care stă/stau la baza înscrierii sau în avizul de înscriere, după cum urmează:

a) operatorul autorizat şi/sau agentul împuternicit al acestuia;

b) societatea comercială la care operatorul autorizat şi/sau agentul

împuternicit al acestuia deţin participaţii ori care este controlată, indirect, de operatorul autorizat şi/sau agentul împuternicit al acestuia;

c) asociaţia sau fundaţia constituită de operatorul autorizat/agentul împuternicit al acestuia.

(2) Înţelegerile dintre operatori sau agenţi privind înregistrarea exclusivă şi reciprocă în A.E.G.R.M. sunt considerate practice anticoncurenţiale şi sunt interzise.”

Din examinarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale, rezultă că nu textul art IV, în sine, este considerat neconstituţional, ci procedurile legislative prin care a fost adoptat au încălcat dispoziţiile constituţionale referitoare la initiative legislative (art 74, alin 2 şi 3 din Constituţie).

În considerentele deciziei se arată că legea analizată are ca obiect de reglementare aprobarea unei  Ordonanţe de urgenţă adoptate în domeniul restituirii, în natură, prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului communist în România, precum şi pentru prorogarea unui termen prevăzut initial prin OUG nr. 71 din 2013, respectiv termenul  în care casele de asigurări sociale transmit ANAF o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuţiile sociale, fiind astfel fixat în mod clar şi neechivoc domeniul său de reglementare. În consecinţă, legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă putea să reglementeze numai în privinţa domeniilor anterior enunţate şi, eventual, să asigure măsurile conexe de corelare sau de politică legislative necesare pentru realizarea obiectului său propriu de reglementare.

De asemenea, Curtea a constatat şi încălcarea art. 74 alin. 3 şi 5 din Constituţie, întrucât textul analizat (art IV din lege) a deturnat obiectul proiectului de lege transmis de Guvern spre adoptare, contrar art. 74 alin 3 din Constituţie, referitoare la initiativa legislativă a deputaţilor sau senatorilor, care, de principiu, trebuia să iniţieze o propunere legislative distinctă în vederea adoptării soluţiei legislative distincte cuprinse la art. IV din legea analizată, propunere care s-ar fi supus dezbaterii mai întâi Camerei competente să o adopte, ca primă Cameră sesizată.

Nu în ultimul rănd, se arată în considerente, un atare text se poate adopta şi pe calea unui amendament la un proiect sau propunere legislative al cărui obiect de reglementare se circumscribe autorizării operatorilor de a înregistra avizele de înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Imobiliare şi/sau efectuării înscrierilor în această arhivă, aşadar, obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 89 din 2000.