Modificările şi completările aduse Legii privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială
Modificările şi completările aduse Legii privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială
- Modificările şi completările aduse Legii privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială
Publicată în Monitorul Oficial nr. 229 din 3.04.2015
Asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se referă la procedurile de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia.
Atât evoluția legislației comunitare, cât și intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilăau determinat reanalizarea cadrului normativ stabilit prin Legea nr.189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, în vederea eliminării unor posibile norme contradictorii sau a unei duble reglementări privind procedura comunicării/notificării actelor judiciare, precum şi a obţinerii de probe prin comisii rogatorii, în litigiile cu element de extraneitate.
Precizarea noțiunilor de act judiciar și act extrajudiciar
În noua reglementăre se precizează că actele judiciare sunt cele care se emit în cadrul unui proces civil sau comercial şi a căror comunicare are loc potrivit legii, din dispoziţia instanţei, precum: citaţii, cereri de chemare în judecată, hotărâri, cereri privind exercitarea căilor de atac şi alte asemenea comunicări (Art. 3, alin. 2). În definiția anterioară se prevedea doar că actele judiciare sunt ”cele care se emit pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial”.
Actele extrajudiciare sunt cele care pot fi folosite în cadrul asistenței judiciare internaționale în materie civilă și comercială sunt numai cele emise de notari publici sau executori judecătoreşti. Din reglementarea anterioară reieșea că pot fi folosite orice acte care nu emană de la instanţele judecătoreşti. (Art. 3, alin. 3)
Atribuții privind comunicarea actelor în străinătate
Până acum era prevăzut că numai Ministerul Justiției este autoritatea centrală care poate comunica acte în străinătate. În noua reglementare s-a adăugat precizarea că, după caz, autorităţile române solicitante sunt instanţele judecătoreşti, respectiv notarii publici, executorii judecătoreşti, precum şi alte autorităţi care au, potrivit legii, atribuţii în comunicarea actelor. (Art. 5, alin. 2)
Controlul de regularitate internaţională
Se introduce articolul 51, privind controlul de regularitate internaţională, care constă în verificarea conformităţii cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile convenţiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale.
Ministerul Justiţiei efectuează acest control pentru a verifica dacă:
a) între România şi statul solicitat există norme convenţionale ori reciprocitate în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi dacă acestea sunt invocate ca temei legal al cererii;
b) la cererea de asistenţă judiciară internaţională, completată pe formularul corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate; actele judiciare ce urmează a fi comunicate destinatarului din străinătate, în funcţie de emitent, trebuie să fie semnate sau, după caz, să aibă semnătura şi parafa instanţei;
c) actele anexate cererii sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 7.
În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională prevăzute mai sus Ministerul Justiţiei restituie, motivat, cererea şi actele anexate acesteia.
Traducerea cererii şi a documentelor-anexă
Art. 7, referitor latraducerea cererii şi a documentelor-anexă, a adus clarificări în sensul că documentele anexate cererii vor fi traduse în limba statului solicitat prin grija autorităţii solicitante române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţilor li s-a aprobat ajutorul public judiciar de către instanţa română sub forma suportării cheltuielilor de traducere. În reglementarea anterioară se prevedea că aceste vor fi traduse prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plată cheltuielilor judiciare
În rest, ca și până acum, cererea de asistenţă judiciară internaţională va fi tradusă prin grija Ministerului Justiției iar formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, tot prin grija Ministerului Justiţiei.
Deblocarea cererii de asistenţă judiciară
Legea nr. 61/2015 introduce reglementări noi privind deblocarea cererii de asistenţă judiciară. Autoritatea solicitantă română urmăreşte stadiul de soluţionare al cererii de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unei persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în străinătate.În situaţia în care autoritatea solicitantă nu primeşte rezultatul cererii de asistenţă judiciară internaţională înaintea termenului indicat în cerere, aceasta poate solicita Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate centrală, să întreprindă demersuri pe lângă autoritatea solicitată străină în vederea deblocării soluţionării cererii de asistenţă judiciară internaţională.Ministerul Justiţiei va întreprinde demersurile necesare în vederea deblocării cererii de asistenţă judiciară numai la solicitarea expresă a autorităţii române solicitante. (Atr. 71)
Dovada comunicării de acte în străinătate în cazul în care destinatarul nu locuiește la adresa indicată de reclamant
În privința dovezilor privind comunicarea de acte în străinătate noile reglementări aduc clarificări, prevăzând că în cazul în care destinatarul nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, după primirea din străinătate a documentelor ce atestă această situaţie, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din Codul de procedură civilă, dacă prin convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte nu se prevede altfel (Art. 8, alin. 2).
În reglementarea anterioară, pentru dovada actelor de comunicare în această situație, era prevăzut că autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun și era prevăzut termenul de 40 de zile înaintea termenului de judecată, respectiv 20 de zile în cazuri urgente, pentru citarea prin publicitate.
Eliminarea criteriului cetățeniei, respectiv al naționalității române pentru primirea cererilor având ca obiect comunicarea unor acte pe teritoriul României
Se prevede că Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală desemnată să primească cererile de asistenţă judiciară formulate de autorităţi străine având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau, după caz, cu sediul în România. Ministerul Justiţiei va trimite cererea de asistenţă judiciară şi documentele anexate acesteia judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are reşedinţa ori sediul destinatarul.”
Din noua reglementare reiese că Ministerul Justiției va primi astfel de cereri cu condiția domiciliului, reședinței, respectiv sediului în România a persoanei fizice sau juridice în privința căreia se solicită comunicarea actelor, indiferent de cetățenia, respectiv naționalitatea acesteia. Până acum era prevăzută condiția persoanei fizice sau juridice române. De asemenea, se adaugă posibilitatea comunicării acestor acte și prin intermediul judecătoriei în raza căreia își are reședința destinatarul.
Precizări privind comisia rogatorie
Se precizează că poate fi cerută comisia rogatorie pentru a permite părţilor să obţină probe care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare (Art. 14, alin.3) S-a corectat astfel eroarea din reglementarea anterioară, care prevedea ca această comisie poate fi cerută pentru a obține ”mijloace de probă”. Este importantă evitarea confuziei între probe și mijloace de probă, acestea din urmă fiind mijloacele legale prin care se administrează probele.
Art. 15 din noua reglementare precizează obiectul comisiei rogatorii: ”prin comisie rogatorie se poate solicita administrarea unor probe precum: audierea de martori, interogatoriul unei părţi, obţinerea de documente sau informaţii, efectuarea de expertize, realizarea unor anchete sociale, necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.”
Noile dispoziţii referitoare la controlul de regularitate judiciară internaţională, precum şi cele privind măsurile de deblocare a cererii de asistenţă judiciară internaţională se aplică, în mod corespunzător, şi cererilor de comisie rogatorie formulate de instanţele judecătoreşti române.
La art. 35, referitor cererile de obţinere a probelor prin comisie rogatorie internaţională potrivit Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea dintre organele jurisdicţionale ale statelor membre în vederea obţinerii de probe în materie civilă sau comercială, se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:
„(2) Cererea de obţinere de probe şi actele judiciare anexate acesteia sunt traduse în limba statului solicitat sau în limba pe care statul a declarat că o acceptă, de către instanţa rogantă.
(3) Cheltuielile de transmitere prin poştă, fax sau alte mijloace moderne sunt suportate de instanţă.”
Notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială
Avînd în vedere că Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 2000 privind notificarea asupra documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială în statele membre a fost abrogat prin Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007, Art. 34 prevede procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare conform noului Regulament, după cum urmează:
a) instanţele române comunică actele judiciare şi extrajudiciare direct către autorităţile primitoare sau, după caz, destinatarilor din statele membre ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare sau, după caz, a unei adrese de informare Ministerului Justiţiei, pentru evidenţă;
b) notarii, executorii judecătoreşti şi alte autorităţi, în competenţa cărora intră comunicarea de acte în străinătate, efectuează transmiterea cererilor prin intermediul judecătoriilor în a căror circumscripţie îşi au sediul profesional, dispoziţiile lit. a) fiind aplicabile în mod corespunzător;
c) autoritatea română primitoare a cererii de comunicare de acte judiciare şi extrajudiciare din statele membre ale Uniunii Europene este judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul destinatarul. La restituirea actelor, judecătoria informează Ministerul Justiţiei sau transmite o copie a formularelor întocmite, pentru evidenţă.
(2) Costurile privind comunicările actelor prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui funcţionar judiciar sau al unei alte persoane competente, desemnată ca autoritate primitoare în anumite state membre ale Uniunii Europene, se suportă de partea interesată, prin grija instanţei, în afară de cazurile în care părţii interesate i s-a aprobat de către instanţă ajutorul public judiciar.
(3) Cheltuielile de transmitere prin poşta normală sau rapidă, fax sau alte mijloace moderne sunt suportate de instanţă.”
Capitolul V din Legea nr. 189/2003 „Accesul la justiţie al străinului” a fost abrogat.
Având în vedere dispoziţiile înscrise în noul Cod de procedură civilă (art.28), referitoare la condiţia străinului şi având în vedere faptul că asistenţa juridică internaţională face obiectul unei reglementări distincte, respectiv, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, Capitolul V din lege, referitor la „Accesul străinului la justiţie” a fost abrogate pentru evitarea unei duble reglementări.