Transpunerea în legislația națională a Directivei 2011/99/UE privind ordinul european de protecție

Transpunerea în legislația națională a Directivei 2011/99/UE privind ordinul european de protecție

31 august 2015
 

noutati
newsletter_header

  • Transpunerea în legislația națională a Directivei 2011/99/UE privind ordinul european de protecție

Proiectul de lege privind ordinul european de protecție în materie penală

Expunere de motive

La data de 9.07 2015, Ministerul Justiţiei a supus dezbaterii publice Proiectul de lege privind ordinul european de protecție în materie penală.  Acesta urmărește transpunerea Directivei 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție și are în vedere aplicarea unor măsuri de protecție adoptate în favoarea victimelor sau a posibilelor victime ale infracțiunilor.

Măsurile de protecție prevăzute printr-un ordin de protecție penală sunt menite să protejeze o persoană împotriva unei fapte penale a unei alte persoane care poate, în orice fel, să îi pună în pericol viața sau integritatea fizică, psihologică și sexual. De exemplu prin prevenirea oricărei forme de hărțuire, precum și demnitatea sau libertatea personală a acesteia, prin prevenirea răpirilor, a urmăririi în scop de hărțuire și a altor forme de constrângere indirectă și care sunt destinate să prevină noi acte infracționale și să reducă consecințele actelor infracționale anterioare.

Conform proiectului de lege, prin ”Ordin european de protecție” se înțelege o decizie adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă, a unui stat membru, în legătură cu o măsură de protecție, pe baza căreia o autoritate judiciară sau echivalentă a altui stat membru adoptă măsura sau măsurile corespunzătoare în temeiul propriei legislații naționale în vederea continuării asigurării protecției persoanei protejate.

Măsurile de protecție pot consta în :

–           interdicția de a se deplasa în anumite localități, locuri sau zone definite în care își are reședința persoana protejată sau pe care le vizitează;

–           o interdicție sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv la telefon, prin mijloace electronice, prin poștă, prin fax sau orice alte mijloace;

–           o interdicție sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o anumită distanță.

Un astfel de ordin european de protecție poate fi emis sau, după caz, recunoscut și pus în executare atunci când persoana protejată își stabilește domiciliul sau reședința  sau locuiește pentru o perioadă de timp ori urmează să își stabilească domiciliul, reședința ori să locuiască pentru o perioadă de timp peteritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene decât cel care a emis măsura de protecție. Când persoana beneficiară a unei măsuri de protecție în materie penală urmează să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru decât cel care a dispus măsura de protecție, aceasta se va adresa autorității competente din statul său de reședință (statul emitent) cu o cerere pentru emiterea ordinului european de protecție. Dacă condițiile legale sunt îndeplinite, ordinul va emis de către autoritatea competentă a statului emitent și transmis spre executare, tot de către aceasta, autorității competente a statului de executare.

Proiectul cuprinde în detaliu procedurile privind ordinul european de protecție atunci când România este stat emitent precum și pentru situația în care România este stat de executare.