Aspectele specifice libertății de exprimare a avocaților la

 nivel instituțional și la nivel individual

av. dr. Gheorghe Florea

Președintele U.N.B.R. 

Propunerea Consiliului Barourilor Europene (CCBE) ca anul acesta libertatea de exprimare să fie tema centrală a dezbaterilor de Ziua Europeană a Avocaților – 10 decembrie 2015 – nu este deloc întâmplătoare.

Dezvoltarea tehnologiei informațiilor a  determinat și determină  valențe noi conceptului fundamental  al comunicării, care trebuie regândit. Cuvântul a devenit cu adevărat liber pentru toți. Acum, când platformele de comunicare virtuală sunt aproape la îndemâna oricui, toți cetățenii, pot exprima idei, opinii la scară largă, fără a fi necesar ca acestea să fie trecute prin filtrul tiparului, al editorului sau fără să vorbim de la tribuna unei autorități publice. Totodată, abia acum putem vedea și un feed back real din partea concetățenilor al informațiilor transmise de noi.

Poate noțiunea de cetățean/concetățean pare desuetă în orașul global în care trăim.

Dar, să nu uităm, libertatea de exprimare este un drept al cetățeanului. Noțiunea de ”cetățean” presupune respectarea regulilor cetății, indiferent dacă trăim într-o cetate locală sau globală.

Începem să învățăm din propria experiență, nu numai din tratate de drept și filosofie, că libertatea noastră de exprimare se termină acolo unde încep drepturile și libertățile celorlalți. Vedem, pe propria piele că depășind limitele atragem consecințe ce nu mai țin de cenzura instituționalizată, care până nu de mult era marele dușman al libertății de exprimare. Orice act iresponsabil în exercițiul libertății de exprimare, cât de mic ar părea inițial, poate atrage consecințe nebănuite datorită posibilității de transmitere instant a informației. Trebuie să gândim mult mai profund până unde ne putem întinde cu această libertate, astfel încât să nu deranjăm ordinea integrată a drepturilor fundamentale, care rămân fundamentale, indiferent de vremuri.

Avocații sunt și trebuie să fie în centrul  confruntărilor de interese ce ocrotesc și garantează, dar și limitează, dreptul la libera exprimare în general și dreptul la libera exprimare al avocaților, în mod specific.

Trăim vremuri în care  fenomenul mediatizării excesive a cazurilor care ajung în justiție pune probleme noi în realizarea unui echilibru integrat al mai multor drepturi: libertate de exprimare, dreptul la informația de interes public, dreptul la un proces echitabil și respectarea prezumției de nevinovăție.

Așa cum vedem în jurisprudența CEDO, conflictele libertății de exprimare cu alte de drepturi și libertăți fundamentale s-au acumulat și necesită analize mai profunde, specializate chiar prin raportare la profesia celui care își exercită libertatea de exprimare: avocat, magistrat, ziarist, politician etc.

M-am bucurat să văd interesul deosebit pe care avocații îl au față de noile dimensiuni ale libertății de exprimare.

În urmă cu câteva săptămâni, UNBR a solicitat opinii din partea lor, cu privire la acest concept, aplicat zilelor noastre. Am primit zeci de materiale și vreau să le mulțumesc tuturor pentru contribuția la îmbogățirea acestui concept fundamental!

Există un aspect care nu a fost abordat în aceste opinii transmise de avocați. Este vorba de aspectele specifice ale libertății de exprimare  a  avocaților la nivel instituțional  și la nivel individual.

Cu alte cuvinte, cum putem corobora vocile individuale ale avocaților cu vocea majoritară a acestora, astfel încât să nu se ajungă la conflicte de drepturi și libertăți?

Am observat în decursul timpului, mai frecvent în preajma confruntărilor elective la nivelul barourilor, dar și la nivel național, o confuzie între libertatea de exprimare a avocatului, la nivel individual, și libertatea de exprimare a avocaților, reprezentanți aleși ai profesiei,  la nivel instituțional.

În ceea ce privește comunicarea specifică la nivelul UNBR, subordonată filosofiei actuale a legii care conferă exclusiv barourilor calitatea de membre ale UNBR, confuziile pornesc de la o neînțelegere corectă a rolului și a misiunii UNBR în promovarea și apărarea profesiei.

În ultima vreme, această misiune trebuie realizată într-un context social politic și legislativ care este extrem de versatil.

Toți avocații ar trebui să fie de acord că misiunea celor care conduc și reprezintă UNBR, încredințată prin lege și prin mandatul dat de membrii Corpului profesional în cadrul barourilor și prin reprezentanții barourilor în instituțiile legal organizate la nivel național, constă, în esență, în valorizarea profesiei de avocat în conformitate cu interesul public și în apărarea valorilor și intereselor profesiei. Nu cred că este cazul să se dea prioritate ”interesului privat” al celui care înfățișează publicului interesul profesiei de avocat!

Comunicarea profesiei la nivel instituțional operează permanent cu două noțiuni  tehnico-juridice fundamentale: ”interesul public” și ”interesele profesiei”. Ar trebui să stabilim ce înseamnă instituție de interes public, profesie de interes public, informație de interes public.

O primă remarcă este că interesele profesiei nu pot fi privite în opoziție cu interesul public, deoarece avocatura este o profesie de interes public, decurgând din integrarea acesteia în sistemul judiciar ca profesie conexă celei de magistrat. Acest aspect este recunoscut deja la nivelul politicilor naționale și internaționale în domeniul justiției. O consecință logică a acestei viziuni, acceptate, sper, de toată lumea, este că interesele profesiei nu sunt interese private.

Însă  profesia de avocat este o profesie esențialmente liberală. Organizarea profesiei este autonomă, inclusiv din punct de vedere financiar. Barourile, la rândul lor sunt autonome, avocații sunt autonomi, independenți. Prin urmare, fiecare este autonom, inclusiv sub aspectul comunicării, fie că este persoană juridică sau fizică.

UNBR nu este și nu poate fi vreodată o instituție sau autoritate publică, așa cum este aceasta definită de Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Această lege este și singura care definește legal  noțiunea de ”informație de interes public”, prin care se înțelege ”orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”.

După cum se poate observa, aceste dispoziții nu pot fi aplicate nici avocaților și nici instituției care îi reprezintă.

Aceasta nu înseamnă că UNBR nu trebuie să furnizeze informații de interes public, din proprie inițiativă sau atunci când sunt solicitate de presă sau de avocați.

Numai că noțiunea de interes public al informațiilor pe care le transmite UNBR prin comunicarea instituțională capătă și alte valențe decât cele instituite de Legea 544/2001. UNBR nu poate comunica și nu poate participa la dezbaterile asupra chestiunilor de interes public decât prin vocile reunite ale majorității avocaților, conform procedurilor stabilite de lege. Legea impune ca nicio decizie de comunicare publică sau de reacție la anumite evenimente legislative sau de altă natură care privesc profesia nu este luată de o singură persoană, ci de organele de conducere, respectiv Comisia Permanentă și Consiliul Uniunii.

Așa cum un avocat se poate exprima liber în exercițiul profesiei, numai în limitele legii și ale mandatului încredințat de client, tot așa, UNBR, prin reprezentanții săi, nu poate comunica decât în limitele misiunii prevăzute de lege și de mandatul dat de membrii Corpului profesional.

O întrebare care ar trebui lămurită este dacă, la nivel instituțional, UNBR este mandatată să răspundă unor situații particulare, chiar dacă  acestea ajung să fie ”de interes public” sau ”de gust public”, depinde de situație. Pentru că de la noțiunea de interes public apar anumite confuzii.

Nu o dată au fost situații în care presa și chiar avocații, au cerut un răspuns instant, din partea UNBR, la situații particulare care au generat interes din partea publicului. Au fost chiar și situații în care unii avocați au adus acuze, în public, că UNBR nu comunică  public, nu este ”vizibilă”!

Se exclud situațiile care impun  apărarea profesiei, inclusiv  în cazurile  în care anumite proceduri penale au fost exercitate asupra avocaților și acestea au fost privite drept ingerințe în libertatea de exprimare acestora în apărarea clienților.

Au fost de asemenea situații în care, dimpotrivă, reprezentanți ai profesiei au fost acuzați că și-ar apăra ”prea mult” confrații, încercând să legifereze anumite privilegii de breaslă.

Majoritatea unor astfel de acuze își au, în general, originea în interese private sau politice, dar și într-o confuzie a acestor interese cu interesul public.

UNBR este chemată să reprezinte interesele profesiei în general și a răspunde altfel decât la nivel instituțional, conform legii și procedurilor, ar însemna să se alimenteze astfel de interese private și, mai rău decât atât, să alimenteze presiunile care se fac asupra avocaților.

De aceea, în acest cadru, aș dori să pun accentul și să subliniez că există limite în ceea ce privește comunicarea instituțională a informațiilor de interes public și implicit ale dreptului la liberă exprimare al celor care reprezintă profesia și vorbesc în numele UNBR, limite bazate pe misiunea încredințată prin lege organelor reprezentative ale UNBR.

În ultima perioadă, provocările la adresa comunicării instituționale a UNBR au provenit din trei direcții principale.

O primă provocare rezultă din tendințele legislative la nivel european și intern, care ignoră tot mai frecvent valorile profesiilor liberale pentru că ne aflăm într-un context în care avocatura se confruntă cu mari provocări la adresa apărării valorilor sale. Este vorba atât de  tendințele de mercantilizare a profesiei, de considerare a avocatului drept furnizor și a clientului drept consumator, cât și de prioritizarea acțiunilor de combatere a terorismului și a corupției, care aruncă în plan secundar un principiu care stă la baza profesiei: confidențialitatea comunicărilor avocat client.

O a doua provocare provine din mediatizarea excesivă a unor cazuri în care unii avocați sunt implicați personal în proceduri penale, situații care sunt generalizate de o parte a presei. Acestea nu numai că aduc atingere imaginii corpului de avocați dar sunt folosite și politic pentru a bloca anumite inițiative legislative legate de întărirea garanțiilor privind respectarea principiilor fundamentale ale avocaturii.

O a treia provocare are ca punct de plecare diferite acuze aduse de avocați în ceea ce privește lipsa respectului unor magistrați față de aceștia.

Din păcate, sunt încă mulți cei care cântăresc reacțiile UNBR numai în raport cu ceea ce se vede în presă, evitând să arunce o privire pe site-ul instituției, să vadă reacțiile acesteia pe toate palierele comunicării instituționale, inclusiv comunicarea interinstituțională și mai ales rezultatele acesteia în planul relațiilor dintre avocați, judecători și magistrați, precum și intervențiile UNBR față de proiectele legislative care încalcă principiile fundamentale ale profesiei. S-ar fi văzut că UNBR a comunicat și a avut reacție la orice problemă de această natură, începând de la provocările pe care le-au adus profesiei proiectele noilor coduri fiscal și de procedură fiscală, ori alte proiecte de acte normative, până la impactul evoluției legislative și a jurisprudenței europene care au tangență asupra profesiei  sau problemele pe care le ridică supravegherea comunicărilor avocat client.

Sunt încă mulți care solicită UNBR să aibă reacții emoționale, care să instige la revolta corpului de avocați, față de situațiile descrise mai sus. Practic, se cere UNBR să fie ”agitator de mase”!

Aș vrea să subliniez că o comunicare instituțională nu poate fi făcută emoțional. Nu poți reacționa provocând revolte în corpul profesional și alertând imediat toată presa când vezi un proiect de lege abuziv, care nu ține cont de alte reglementări legale și riscă niște confuzii grave. Nu numai că efectul ar putea fi acela de bumerang, dar o comunicare emoțională ar risca să tabloidizeze profesia și s-o arunce în derizoriu.

Imaginea avocatului pe care dorim să o promovăm este aceea a unei persoane care își ține emoțiile sub control.

Avocatura este o profesie extrem de riguroasă, întrucât o practică profesionistă este bazată numai pe cunoașterea dreptului, care este ”matematica științelor sociale”.  Chiar dacă pledoariile încearcă uneori să provoace și emoții, acestea au la bază un suport faptic și juridic riguros organizat.

Este adevărat că în cadrul consultărilor, avocații pot avea opinii diferite, că nu degeaba se spune ”câți avocați, atâtea păreri” și ar fi foarte grav să nu fie așa! Însă ceea ce se transmite prin comunicare este, bineînțeles, opinia majoritară. Și nimic nu-i împiedică pe avocați să-și exprime o opinie personală, în opoziție cu cea majoritară, cu condiția să o facă în numele lor, nu al instituției.

De aceea, atunci când este vorba de reacții față de anumite proiecte de acte normative, UNBR comunică numai după ce consultă specialiștii în drept din domeniul respectiv, care pot oferi o viziune intergratoare, coroborată cu ansamblul legislativ asupra căruia s-ar putea repercuta, care pot oferi argumente temeinice.

UNBR nu-și poate asuma imediat o reacție similară altor profesii liberale sau ONG-urilor pentru că avocatura are un specific accentuat în multe privințe. Are la bază tradiții și principii de secole, care i-au asigurat întotdeauna existența, probitatea profesională și încrederea justițiabililor.

Mai mult decât atât, orice comunicare a unei poziții a UNBR față de anumite acte normative sau evenimente, precum și orice comunicare privind proiecte de modificare a actelor normative ce privesc profesia sunt rezultatul unei decizii colective.

Este indubitabil că fiecare avocat, indiferent dacă se află sau nu în conducerea UNBR, are libertate de exprimare în formularea unei poziții profesionale în apărarea clientului său, fie în cadrul procedurilor judiciare, fie în afara acestora. Însă atunci când se exprimă în numele profesiei în ansamblu, avocatul nu poate comunica decât în limitele mandatului ce i-a fost încredințat prin lege și prin deciziile colective luate la nivel instituțional. Și corect ar fi ca avocații care fac parte din conducerea UNBR să precizeze, la fiecare apariție publică, dacă exprimă opinii personale sau pe cele ale profesiei!

av.  dr.  Gheorghe Florea

Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România