În apărarea identității profesionale a avocatului

Av. Cristina Reveica Gheorghe
Decanul Baroului Brasov
Vicepreședinte U.N.B.R.

În fiecare an, Consiliul Barourilor Europene (CCBE) propune o temă care să fie dezbătută simultan în toate țările membre, cu ocazia Zilei Europene a Avocaților. Anul acesta, tema este:  ”De ce sunt importanți avocații? Apărând apărătorii Statului de Drept”.

M-am gândit cum am putea să vorbim noi avocații despre ”importanța” noastră în statul de drept, fără să părem, cumva, agresivi sau sfidători. În fond, toate profesiile juridice sunt importante pentru statul de drept! Fiecare își are locul ei bine stabilit în sistemul juridic.

Cred, însă, că în acest moment, avocatul se confruntă cu presiuni care generează  o criză de identitate a avocaturii. Aceasta este determinată de comercializarea excesivă a profesiei, și cererea de servicii integrate, de concurența neavocaților care profesează online și nu numai, de ”democratizarea” dreptului care a devenit accesibil și  tot mai multe surse neautorizate,  de justiția televizată și prea desele scandaluri mediatice în care avocații sunt scoși în prim plan și puși la zid ca apărători ai infractorilor. Toate acestea au făcut ca lumea să uite rolul avocatului în statul de drept, ce apără el, de fapt,  în pledoariile sale?

De aceea, am realizat că, în apărarea apărătorilor statului de drept,  trebuie să vorbim despre identitatea noastră, pe cale să se disperseze în tumultul informațional,  în care emoția de masă primează în fața argumentului și în care e din ce în ce mai greu să discerni informația care corespunde adevărului.

Cine este avocatul, pe cine apăra el și cum? Ce finalitate au apărările făcute de avocat? Sunt întrebări care își caută răspunsuri în lumea contemporană, în care avocații sunt puși la zid, din cauza unei confuzii majore: că avocatul ar apăra infractorii sau infracțiunea și nu drepturile cetățeanului, justiția pentru cetățean și statul de drept.

Într-un articol recent, legat de tema Zilei Europene a Avocaților, av. dr. Gheorghe Florea, președintele UNBR, se întreba ”În fața cui trebuie apărați avocații și pentru ce?”. Și în acest articol, spune că ”dacă studiem atent tema de anul acesta a Zilei Europene a Avocaților,  acolo scrie ”apărând apărătorii statului de drept”, ceea ce ar putea însemna că ”nu avocatul este eroul principal al acestui subiect, ci statul de drept. Circumstanțele din mai multe țări europene, inclusiv România, susțin această interpretare. Principalul beneficiar al apărării făcute de avocat nu este nici măcar clientul, ci statul de drept. De aceea, avocatul trebuie apărat când exercită această misiune. Iar acest lucru trebuie conștientizat de societate, care în ultima vreme are o percepție greșită despre adevărata misiune a avocatului și în loc să-l apere, mai mult îl atacă”.

Într-adevăr, avocatul, în realizarea misiunii sale, nu apără corupția sau crima organizată, așa cum greșit se percepe în era spectacolului judiciar. Avocatul apără doar  drepturile, aspectele de nevinovăție sau circumstanțele atenuante ale clientului. Avocatul nu este și nu poate fi un complice al clientului.

Conform regulilor profesiei, atât cele legiferate cât și cele deontologice, el nu poate minți instanța sau organele de urmările penală în apărarea clientului său. El poate afirma, în fața acestora, doar adevărul și poate susține doar drepturi ale individului!                           Din păcate, acest aspect nu se mai cunoaște, nu se mai percepe astfel. Avocatul e deseori văzut ca un individ care apără corupții, infractorii. Și poate datorită acestei imagini, există tendința de a se face presiuni sociale și politice asupra lui, de a nu i se respecta drepturile profesionale, în special în ceea ce privește secretul profesional și independența!

De aceea, cred că anumite lucruri trebuie reafirmate și o să mă refer la Codul deontologic al avocatului român, care, nu întâmplător, intitulează primul capitol, ”Identitatea profesională și misiunea avocatului”:

….

Art. 3. (1) Misiunea avocatului constă în apărarea, prin toate mijloacele specifice profesiei, a drepturilor, libertăților și a intereselor legitime ale clienților, în vederea aflării adevărului, a înfăptuirii justiției și a respectării statului de drept.

(2) Avocatul este garantul apărării cetățeanului față de excesele instituțiilor statului, precum și al păstrării echilibrului între interesul public al societății și interesul privat al cetățeanului.

Art. 4. În exercitarea profesiei, avocatul este obligat să acționeze cu bună credință, în apărarea valorilor profesiei de avocat și ale statului de drept”

Această reglementare, mai bine zis autoreglementare, definește foarte bine identitatea avocatului, ce apără el și cine este principalul beneficiar al muncii lui: statul de drept.

Cunoscându-ne identitatea și făcând-o cunoscută prin toate mijloacele, vom putea să ne apărăm, pentru că așa cum reiese foarte clar și din Codul deontologic al avocatului român, avocații sunt apărătorii statului de drept. Cred că, prin conștientizarea a ceea ce înseamnă stat de drept, se ajunge implicit la apărarea apărătorilor acestuia. Și după cum vedem, statul de drept are mult de suferit în ultima vreme prin atacarea constantă a justiției și a participanților la înfăptuirea acesteia, inclusiv avocații. Destabilizarea mecanismului de apărare a drepturilor fundamentale înseamnă implicit alterarea statului de drept.

Poate că mulți gândesc “de ce ar avea nevoie tocmai apărătorii de apărare. Nu pot ei să și-o facă singuri, că doar aceasta e profesia lor?”  Este perfect adevărat! Noi, avocații, trebuie să fim primii care să ne apărăm valorile profesiei, deontologia, legea.

Evocând una dintre cele mai frumoase și elocvente norme statutare, reamintesc faptul ca  principiile esențiale ale profesiei și implicit îndatoririle fiecăruia dintre noi sunt:  exercițiul liber al profesiei, demnitatea, conștiința, independența, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicatețea, moderația, tactul și sentimentul de confraternitate.

Revenind la dimensiunea europeana a avocatului român, amintesc dispozițiile din preambulul Codului deontologic al Avocaților Uniunii Europene: “Respectul pentru misiunea profesională  a avocatului este o condiție esențiala a statului de drept și a  unei societăți democratice. Pin urmare, misiunea avocatului impune îndatoriri și obligații multiple (uneori aparent contradictorii) în raport de: client; tribunal și celelalte autorități în fața cărora avocatul pledează pentru cauza clientului sau acționează în numele acestuia; profesia sa în general și fiecare confrate în particular; public, pentru care o profesie liberală și independența, supusă respectării normelor pe care ea și le-a impus, este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului în fața Statului și a altor puteri din societate”.

Apoi, când sunt presiuni, de genul supravegherii electronice, atacuri în mass media din partea unor adversari ai apărării profesioniste va trebui să cunoaștem foarte bine limitele legale ale acestora și să ne formulăm apărări corespunzătoare, atât în fața instanțelor, cât și în fața societății.  Trebuie să fim mai vocali decât oricând pentru a apăra aceste valori ale statului de drept. Altfel o vor face alții!