Avocați pentru Refugiați: Mamele singure cu copii și minorii neînsoțiți sunt persoanele cele mai vulnerabile, iar măsurile de sprijin trebuie acordate cu celeritate

Daniela Zaharia-Mănescu, avocat, membru în Think Tank-ul Avocați pentru Refugiați

Daniela Zaharia-Mănescu este unul dintre avocații voluntari care acordă sprijin juridic refugiaților din Ucraina. A soluționat până acum cazuri diverse: minori neînsoțiți, persoane fără acte de identitate, mame singure, persoane cu dublă cetățenie. O parte aleg să rămână în România și vor să știe unde pot locui, dacă le sunt recunoscute studiile, cum pot munci și dacă își pot da copiii la școală. Cealaltă parte, doar tranzitează România, și pleacă în alte țări europene, în SUA sau Canada.

Din informațiile pe care le are până la acest moment, refugiații au fost primiți în țările în care au plecat, dar cu mulți nu se poate ține legătura odată ce părăsesc România.

În interviul din cadrul Think Tank-ului Avocați pentru Refugiați, Daniela Zaharia-Mănescu ne oferă o radiografie a celor mai frecvente probleme cu care confruntă refugiații, expune care este diferența dintre azil și protecție temporară sub aspectului dreptului de a munci și de a locui și care sunt derogările din legislația românească și europeană în materie.

Interviu Avocați pentru Refugiați

Vă implicați ca avocat în situația refugiaților și țineți legătura cu colegii din teritoriu pentru ca împreună să puteți lua decizii cât mai rapid și eficient. Care sunt primele probleme ce trebuie rezolvate din momentul sosirii refugiaților în România? 

D.Z-M: Problemele sunt diferite în funcție de situația specifică a fiecăruia și de ceea ce dorește fiecare. Pot fi persoane care au document de călătorie biometric, alte persoane doar acte de identitate, altele doar certificate de naștere și altele niciun document.

Putem întâlni persoane singure, femei, familii, dar și minori neînsoțiți. Întâlnim cetățeni ucraineni, cetățeni din alte țări terțe care aveau formă de protecție în Ucraina, care sunt căsătoriți cu cetățeni ucraineni, care au viză de scurtă ședere în Ucraina sau cu viză permanentă în Ucraina și cetățeni cu dublă cetățenie.

Sunt persoane care doresc să rămână în România urmând ca pentru aceștia să le fie reglementată șederea pe teritoriul României și în acest sens doresc să cunoască care este statutul lor în România, care le sunt opțiunile, drepturile și obligațiile. Alte persoane doresc să părăsească teritoriul României și în acest sens se analizează și se informează condițiile de ieșire din Romana, de tranzit și intrare în alte țări.

Doresc să cunoască unde pot locui, cum pot lucra în România, dacă le sunt recunoscute studiile, dacă și cum pot înscrie copii la școală s.a.

Care sunt cele mai frecvente probleme de natură juridică cu care se confruntă aceștia?

D.Z-M: În funcție de situația și statutul specific al fiecăruia în parte, nevoile și întrebările acestora sunt diverse.

Printre acestea se numără de exemplu: condițiile în care pot părăsi teritoriul României dacă nu dețin pașaport biometric, condițiile în care pot rămâne în România, pentru ce perioadă, drepturile de care beneficiază pe teritoriul României, care este diferența dintre azil și protecție temporară, condițiile în care pot intra în anumite țări ale Uniunii Europene, SUA, Canada, dacă și în ce condiții minorii neînsoțiți sau însoțiți de o altă persoană decât reprezentatul legal pot părăsi teritoriul României, în ce condiții pot călători și intra în anumite țări, se solicită informații privind procedura azilului, condițiile de părăsire a României după  procedura protecției internaționale sau a protecției temporare, condițiile în care se poate studia,  munci, tipul de asistență de care pot beneficia în România atât adulții cât și copii și lista poate continua.

Cine le poate oferi sprijin?

D.Z-M: Aceștia pot beneficia de sprijin din partea avocaților, consilierilor juridici din cadrul ONG-urilor. De asemenea, aceștia se pot adresa direct autorităților statului în funcție de fiecare situație în parte, în acest sens fiind înființate și anumite numere de telefon.

Alături de consilierea juridică punctuală, există și informări pe diverse site-uri, fiind întocmite și informări scrise sub forma de broșuri (informări privind protecția temporară, dreptul la muncă, solicitarea azilului, prevenirea traficului de persoane s.a).

Pe lângă asistența și consilierea juridică este cunoscut faptul că aceștia primesc sprijin și asistență umanitară în funcție de nevoile fiecăruia și din partea statului, ONG- urilor, a voluntarilor s.a

Există derogare de la normele privind dreptul la muncă, dat fiind faptul că există un aflux mare de refugiați și o situație particulară cu care România nu s-a mai confruntat?

D.Z-M: Da, există. Datorită situației specifice în care ne aflăm legislația a suferit treptat modificări.

În privința dreptului la muncă, potrivit dispozițiilor OUG 20/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri de sprijin și asistență umanitară, cetățenii ucraineni intrați legal pe teritoriul României și care nu solicită o formă de protecție potrivit Legii nr. 122/2006 privind azilul în România pot fi încadrați în muncă fără avizul de angajare, în condițiile legii și cu excepțiile prevăzute de lege.

Acestora li se prelungește dreptul de ședere în scop de muncă potrivit OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România fără obligativitatea obținerii unei vize de lungă ședere pentru angajare în muncă.

Potrivit OUG 20/20022 încadrarea în muncă a cetățenilor ucraineni, care provin din zona de conflict armat din Ucraina, care nu dețin documente care să probeze calificarea profesională sau experiență în activitate, necesare ocupării unui loc de muncă, se poate realiza, pentru o perioadă de 12 luni cu posibilitatea de prelungire cu perioade de 6 luni, pentru maximum un an, în baza declarației pe propria răspundere a acestora că îndeplinesc condițiile de calificare profesională și experiență în activitate necesare ocupării locului de muncă pe care urmează să fie încadrați și nu au antecedente penale care să fie  incompatibile cu activitatea pe care o desfășoară sau urmează să o desfășoare pe teritoriul României. Excepție fac cei care doresc sa lucreze în mod independent sau ca salariat, profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moașă, medic veterinar și arhitect sau una din profesiile prevăzute la anexele nr. 2, 4 și 8 din Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Care este diferența dintre azil și protecția temporară sub aspectul efectele asupra posibilității de a munci sau de a desfășura alte activități pe teritoriul României?

D.Z-M: Având în vedere că sunt două instituții diferite printre drepturile și obligațiile corespunzătoare fiecăreia dintre ele există și deosebiri.

Beneficiarii protecției temporare au acces la mai multe drepturi. Printre acestea se numără și dreptul de a fi angajat în muncă de persoane fizice sau juridice. Totodată aceștia au dreptul de a desfășura activități independente cu respectarea bineînțeles a regulilor specifice fiecărei profesii.

Dispozițiile Legii 122/2006 privind azilul în România reglementează și dreptul beneficiarilor protecției temporare la activități precum oportunități educative pentru adulți, pregătire vocațională și experiență practică de lucru.

În cadrul procedurii de azil, solicitantul de azil are dreptul la muncă în aceleași condiții ca și cetățenii români numai după trecerea unei perioade de 3 luni de la momentul în care acesta depune cererea de azil. Bineînțeles, dacă solicitantul de azil la data depunerii cererii de azil are un alt drept de ședere pe teritoriul României, acesta poate lucra în continuare.

În ce măsura legislația română în domeniu este în acord cu legislația europeană și cu legislația altor state în care refugiații aleg să plece. E mai ușor sau mai greu să se integreze la noi?

D.Z-M: În privința protecției temporare legislația din România este în acord cu legislația europeană.

În cazul protecției temporare în legislația română o regăsim reglementată în Legea 122/2006 privind azilul în România și în Hotărârea nr. 367/2022 privind stabilirea unor condiții de asigurare a protecției temporare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor.

În privința integrării este greu de apreciat, întrucât depinde de fiecare. De subliniat este însă faptul ca eforturi pentru eficientizarea și ușurarea integrării sunt făcute atât de către autorități cât și de către societatea civilă.

Cum sunt gestionate problemele familiare: mame singure cu copii, copii singuri, persoane care nu au niciun act de identitate etc.?

D.Z-M: Acestea sunt situații extrem de delicate și trebuie tratate ca atare din toate punctele de vedere, pornind de la o consiliere complexă și identificarea nevoilor acestora, până la sprijinirea în realizarea acestor nevoi de către toți factorii implicați.  Mamele singure cu copii și minorii neînsoțiți sunt persoane vulnerabile și unele măsuri trebuie aplicate cu celeritate, de exemplu numirea reprezentantului legal pentru minorul neînsoțit.

Țineți legătura cu aceste persoane după ce părăsesc România? Știți ce se întâmplă cu ei, sunt primiți sau sunt trimiși înapoi?

D.Z-M: În măsura în care se poate, ținem legătura, eu sau persoanele din societatea civilă care vin în sprijinul acestora. Din situațiile cunoscute au fost primite în țările unde voiau să ajungă.

Cum faceți față acestui efort și cum îl integrați în activitatea dumneavoastră de zi cu zi ca avocat?

D.Z-M:  Este exact ca atunci când îți dorești cu adevărat un lucru și faci tot posibilul să îl realizezi.

Este adevărat că activitatea este una complexă, însă printre toate celelalte activități ale mele găsesc timp și pentru consiliere și asistarea acestora atunci când este necesar. Nu în ultimul rând, sunt situații în care lucrez împreună cu alți colegi din București, din restul țării și cu personalul specializat din cadrul ONG-urilor.

Interviu realizat de Cristina Matei, Departamentul de comunicare al UNBR