COMUNICAT

CONSILIUL BAROULUI TIMIȘ a luat act de soluția de condamnare de către un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție a doi avocați, membri ai Corpului Profesional al Avocaților din Baroul București, considerând că prilejul oferit de această hotărâre de condamnare repune în discuție cu necesitate stringentă câteva dintre problemele grave ale sistemului judiciar din România.

1. Hotărârile judecătorești definitive pot fi reformate numai prin efectul exercitării căilor extraordinare de atac reglementate expres de legea procesuală civilă sau penală – Art. 16 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicată: Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale

În acest context, audierea de către organul judiciar în calitate de martori a judecătorilor care au pronunțat hotărâri judecătorești definitive și stabilirea caracterului nelegal al acestora, ca urmare a „retractării” lor prin declarațiile administrate, este o practică abuzivă, nelegală și de neconceput într-un stat de drept, în care Președintele Consiliului Superior al Magistraturii declară pe bună dreptate hotărârea judecătorească ca fiind unul dintre pilonii fundamentali ai statului de drept.

Concluzionarea de către organul judiciar în legătură cu caracterul nelegal al acestor hotărâri judecătorești și utilizarea în procesul penal a acestor concluzii cu caracter probator, în condițiile în care nu au fost exercitate căile extraordinare de reformare prevăzute de legea procesuală, în condițiile în care hotărârile judecătorești respective se bucură în continuare de autoritate de lucru judecat, în condițiile în care judecătorii care le-au pronunțat nu au suferit niciun fel de consecințe, neatrenându-se niciun fel de răspundere, ridică mari semne de întrebare în legătură cu legalitatea activității organului judiciar respectiv.

Aceste ingerințe ale organului judiciar au afectat independența justiției și au rolul de a scădea încrederea opiniei publice, dar și a profesioniștilor dreptului, în înfăptuirea actului de justiție.

Contextul în care au fost audiați ca martori judecătorii respectivi, condițiile create acestora și drepturile procesuale asigurate de organul judiciar care a realizat audierile în cauză, sunt elemente care reclamă acum mai mult ca niciodată o analiză serioasă, onestă și aprofundată a efectelor unor principii fundamentale ale dreptului: principiul legalității, principiul securității circuitului civil, principiul respectării dreptului la apărare, principiul respectării dreptului la un proces echitabil, dar și a eficacității garanțiilor procesuale asociate a acestor principii.

În acest sens, soarta Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție ar trebui decisă în baza unor elemente concrete, care să asigure desfășurarea urmăririi penale cu respectarea drepturilor și garanțiilor celor acuzați de săvârșirea unor infracțiuni.

2. Practica transmiterii dosarului cauzei la unitatea de parchet în vederea analizării posibilităţii exercitării căii de atac, precum și în vederea motivării căii de atac este de natură să afecteze înfăptuirea justiției

În primul rând, este de observat că acest drept nu este recunoscut în egală măsură și apărării, ceea ce face ca normele juridice care reglementează dreptul la apărare să fie incomplete și lipsite de conținut, aplicate cu dublu standard. Se încalcă flagrant principiul egalității armelor, circumscris noțiunii de proces echitabil, creat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenție.

În al doilea rând, este de reținut că art. 135 din Regulamentul din 2015 de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cel care permite procurorului să ia dosarul la unitatea de parchet în vederea analizării posibilităţii exercitării căii de atac, precum și în vederea motivării căii de atac, nu oferă garanții reale asupra păstrării intacte a conținutului dosarelor respective. Procurorul nu are, asemeni judecătorului, obligația reglementată de art. 5 alin. 2 lit. h) din Regulament, respectiv să asigure securitatea dosarelor pe perioada în care acestea le sunt încredinţate spre studiu, soluţionare sau motivare.

3. Neasigurarea garanțiilor privind respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor este de natură a aduce atingere înfăptuirii justiției

Toate instanțele de judecată din România și în special Înalta Curte de Casație și Justiție, au obligația de a pune la dispoziția opiniei publice și a profesioniștilor dreptului, în mod transparent, garanțiile efective ale respectării principiului reglementat de art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată. În caz contrar, suspiciunile generate afectează înfăptuirea actului de justiție și aduce atingere independenței magistratului.

4. Profesioniștii dreptului sunt obligați să comenteze și să critice hotărârile judecătorești pronunțate, ca parte integrantă a procesului continuu de modernizare și perfecționare a legislației naționale, același rol avându-l și doctrina de specialitate

Comentariile și criticile hotărârilor judecătorești nu pun la îndoială niciodată caracterul obligatoriu al acestora. Însă, pornind de la caracteristicile adevărului judiciar, care nu este nici pe departe unul absolut, a nega dreptul la exprimarea unor opinii critice pe marginea unei hotărâri judecătorești echivalează cu interzicerea abuzivă a dreptului la liberă exprimare, consacrat în beneficiul avocaților, și nu numai, printr-o serie de documente internaționale, validate de covârșitoarea practică CEDO în această direcție.

5. Se impune cu necesitate reglementarea clară și aplicarea normelor juridice privind răspunderea judecătorului și, respectiv, a procurorului

Aspectele sesizate mai sus reclamă cu necesitate această reglementare. Fiecare participant la înfăptuirea actului de justiție trebuie să își asume consecințele acțiunii ori inacțiunii sale și să se supună răspunderii juridice absolut necesare într-un stat de drept.

6. Justiția este pilonul statului de drept, care, în lipsa aplicării unor garanții reale, efective și transparente, nu este în stare să susțină o asemenea construcție cum se dorește a fi edificiul STATULUI DE DREPT

Avocatul este singurul profesionist care apare menționat în Constituție și este partenerul indispensabil al justiției, fiind ocrotit de lege (art. 24 alin. 2 din legea fundamentală, art. 38 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată).

Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (2), în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi nici dacă sunt în legătură cu consultaţiile oferite justiţiabililor ori cu formularea apărării în acea cauză ori pentru susţinerile făcute în cadrul consultaţiilor verbale sau consultaţiilor scrise acordate clienţilor, dacă ele sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională (art. 38 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 republicată).

Nu constituie abatere disciplinară şi nici nu pot atrage alte forme de răspundere juridică a avocatului opiniile juridice ale acestuia, exercitarea drepturilor, îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege şi folosirea mijloacelor legale pentru pregătirea şi realizarea efectivă a apărării libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clienţilor săi (art. 38 alin. 5 din Legea nr. 51/1995 republicată).

Avocații nu trebuie identificați cu clienții sau cu cauzele clienților lor, în caz contrar independența profesiei de avocat este afectată, avocatul fiind supus unor represalii injuste.

Atacurile asupra avocaților sunt adesea consecința directă a identificării avocaților cu clienții lor sau cu interesele clienților lor și deschis ușa pentru interferențe nejustificate asupra funcțiilor profesionale ale avocatului și/sau pentru încălcarea drepturilor sale fundamentale.

Ignorarea acestor dispoziții legale lipsește de conținut dreptul la apărare și face justițiabilul vulnerabil în fața abuzurilor și inechităților din justiție.

Ignorarea acestor dispoziții legale face ca toate ghidurile de bune practici și încercările timide și formale de dialog între partenerii angrenați în înfăptuirea actului de justiție să eșueze lamentabil.

Solicităm public Consiliului Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenței justiției, să verifice în ce măsură, prin manifestările și acțiunile concrete, enumerate punctual mai sus, a fost afectată independența judecătorilor audiați în legătură cu propriile hotărâri judecătorești, în condițiile în care nu s-a antrenat răspunderea penală sau de altă natură a acestora, iar hotărârile judecătorești în cauză se bucură în continuare de putere de lucru judecat, nefiind reformate.

Solicităm public Consiliului Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenței justiției, să verifice în ce măsură, prin practica transmiterii dosarului cauzei la unitatea de parchet în vederea analizării posibilităţii exercitării căii de atac, precum și în vederea motivării căii de atac, și prin neasigurarea garanțiilor privind respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor, a fost afectată independența justiției.

Pentru ipoteza neluării în considerare a celor de mai sus, urmează ca Baroul Timiș să analizeze situația creată și, împreună cu Uniunea Națională a Barourilor din România și cu celelalte Barouri, să aplice măsurile care se impun pentru a asigura în mod real recunoașterea dreptului la apărare și poziția avocatului în procesul judiciar, PARTENER INDISPENSABIL AL JUSTIȚIEI.

CONSILIUL BAROULUI TIMIȘ,

DECAN,

Avocat dr. Sergiu I. STĂNILĂ

Comunicatul integral poate fi citit AICI

O sinteză a Comunicatului poate fi citită AICI