Ordonanţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a șasea) din 4 decembrie 2014 în cauza C‑304/13  Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) – Centrul Județean Timiș împotriva Curții de Conturi a României, Camerei de Conturi a Județului Timiș

La data de 4 decembrie 2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o Ordonanţă potrivit căreia normele Uniunii trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiție privind inexistența unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei

Cererea de decizie preliminară la care s-a răspuns prin această ordonanţă privea interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr.1452/2001, (CE) nr.1453/2001, (CE) nr.1454/2001, (CE) nr.1868/94, (CE) nr.1251/1999, (CE) nr.1254/1999, (CE) nr.1673/2000, (CEE) nr.2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, rectificare în JO 2009, L 96, p. 39, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177, rectificare în Ediție specială, 03/vol. 76, p. 291), astfel cum a fost modificat prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO 2005, L 157, p. 203, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1782/2003”).

La această cerere, Curtea s-a pronunţat prin Ordonanţă şi nu prin Hotărâre, deoarece a considerat că în cauză este aplicabil  articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, potrivit căruia atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată. Detaliile ordonanţei şi ale jurisprudenţei invocate AICI