Reuniunea a fost precedată de şedinţe ale comitetelor de lucru ale CCBE, în ziua de 19 iunie 2014.

În cadrul Comitetului pentru libertatea de stabilire a avocaţilor în spaţiul Uniunii Europene (UE) şi al Spaţiului Economic European, au fost trecute în revistă poziţia CCBE faţă de intenţia Comisiei  Europene (CE) de a analiza oportunitatea modificării şi completării celor două directive sectoriale care privesc libertatea de stabilire şi libertatea de prestare a serviciilor de către avocaţi (Directiva 98/5 asupra stabilirii şi Directiva 77/249 asupra prestării de servicii), care a fost supusă ulterior analiziei şi dezbaterii în Reuniunea Comitetului Permanent.

CCBE urmăreşte cu mare atenţie procesul de evaluare a directivelor şi, ca urmare, a adoptat poziţii comune asupra mai multor puncte abordate în raportul Universităţii din Maastricht, întocmit la solicitarea CE :

–        înscrierea avocaţilor din UE – art. 3 din directiva 98/5
–        dubla deontologie – art. 6 din directiva 98/5 şi art. 4 din directiva 77/249
–        exercitarea de activităţi salariale – art. 8 din directiva 98/5
–        primirea în profesie în alt stat decât cel de origine – art. 10 din directiva 98/5
–        exigenţele în materia formelor de exercitare a profesiei
–        deţinerea/conducerea formelor de exercitare de către non – avocaţi – art. 11 (5) din directiva 98/5
–        aplicarea directivelor în privinţa cabinetelor avocaţiale

În primul rând, CCBE subliniază că practica actuală demonstrează că cele două directive oferă un model de piaţă liberalizată pentru serviciile profesionale în UE. Sistemul creat este simplu, nebirocratic şi foarte liberal, facilitând mobilitatea transfrontalieră a avocaţilor, în pofida marii diversităţi a sistemelor de drept ale statelor membre. Prin aceste două directive, avocaţii au atins un nivel de liberă circulaţie a profesiei în sânul UE, de neconceput în alte regiuni ale lumii, chiar şi în cadrul unor structuri federative (de exemplu, SUA).

Înscrierea avocaţilor din UE – art. 3 din directiva 98/5

Studiul Universităţii Maastricht sugerează o simplificare şi o uniformizare a procedurii de înscriere. Raportul conţine mai multe propuneri, printre care posibilitatea de a modifica directive sau de a utilize cartea de identitate profesională CCBE, în scopul înscrierii.

CCBE precizează că utilizarea cardului CCBE în scopul înscrierii nu este posibilă, datorită unor dificultăţi ordin tehnic şi a faptului că nu toţi membrii CCBE au adoptat cardul CCBE ca instrument naţional de legitimare profesională.

În aceste condiţii CCBE consideră că nu este cazul să se procedeze la modificarea directivei, dar toţi membrii CCBE trebuie să aplice cu stricteţe prevederile directivei, fără a cere solicitanţilor alte documente în afara celor expres menţionate în directivă.

Dubla deontologie

a) art. 6 (1) din directiva 98/5

Art. 6 (1) prevede că un avocat stabilit într-un Stat Membru primitor trebuie să se supună aceloraşi reguli profesionale şi deontologice aplicabile avocaţilor care exercită profesia sub titlul profesional al statului primitor.

În consecinţă, CCBE concluzionează în sensul că un avocat care profesează  sub titlul profesional de origine rămâne supus regulilor profesionale şi deontologice ale statului său de origine numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu regulile statului primitor. În caz de conflict de reguli, cele ale statului primitor prevalează asupra celor ale statului de origine. În aceste condiţii, nu se impune modificarea directivei.

b) servicii temporare – art. 4 din directiva 77/249

Şi în aceste cazuri, CCBE estimează că singura interpretare a articolului 4 (2) al acestei directive este identică cu cea a art. 6 (1) din directiva 98/5, în sensul că nu se impune o modificare a directivei 77/249 şi nu presupune o modificare a directivei.

Exercitarea unei activităţi salarizate – art. 8 din directiva 98/5

      Articolul 8 al directivei prevede că avocatul înscris în Statul membru primitor sub titlul său profesional de origine poate profesa în calitate de avocat salarizat al altui avocat, al unei asociaţii ori societăţi de avocaţi, al unei persoane juridice de drept public ori privat, în măsura în care Statul membru primitor permite acest lucru pentru avocaţii înscrişi sub titlul profesional din acest din urmă stat.

Interpretarea oficială a CCBE este în sensul că articolul 8 conferă avocatului care profesează sub titlul său profesional de origine, dreptul de a avea acces la formele de exerciţiu profesional salarizat de care beneficiază avocaţii din Statul membru primitor, independent de orice restricţie la activitatea salarizată în statul său de origine. 

     Totodată, când profesează în statul de origine, avocatul salarizat rămâne supus tuturor restricţiilor asupra exercitării activităților salarizate, inclusiv interdicţia de a reprezenta sau de asista pe angajatorul său.

      În aceste condiţii, modificarea directivei este inutilă

     Înscrierea în profesia de avocat din Statul membru primitor – art. 10 din directiva  98/5

Se pare că un număr redus de avocaţi recurg la înscrierea în profesia Statului membru primitor în temeiul art. 10. Studiul Universităţii din Maastricht concluzionează că această situaţie decurge din problemele relative la acest articol.

CCBE menţionează că avocaţii stabiliţi sub titlul profesional din Statul membru de origine, se bucură de toate drepturile de exercitare a profesiei. În consecinţă, ei nu consideră că primirea în profesia din Statul gazdă ar constitui o necesitate.

În aceste condiţii, modificarea directivei este inutilă. Nu există dovezi care să confirme ipoteza conform căreia numărul redus de avocaţi care recurg la art.10 se datorează obstacolelor care decurg din această dispoziţie

    Exigenţe în materia formelor de exercitare a profesiei

În temeiul art. 54 şi 62 din Tatatul de Constituire a UE, societăţile se bucură de aceleaşi drepturi de liberă circulaţie ca şi persoanele fizice. Conform jurisprudenţei CJUE, Statele membre primitoare nu pot limita libera circulaţie a societăţilor înfiinţate în statele de origine, din motive ţinând de forma lor juridică. Totodată, societăţile sunt obligate să se conformeze regulilor referitoare la exercitarea anumitor activităţi profesionale şi celor obligatorii pentru persoanele juridice şi fizice, indiferent de forma lor juridică.

Art. 11 (1) precizează :

“În cazul în care, regulile fundamentale care guvernează un anumit grup în statul de origine al acestuia sunt incompatibile cu regulile fundamentale ce decurg din dispoziţii legale, regulamentare, şi administrative ale Statului membru primitor, acestea din urmă se aplică în măsura în care respectarea lor este justificată de interesul general constând din protecţia clienţilor şi a terţilor”

În aceste condiţii, punerea în aplicare a art. 11 (1) din directiva 98/5, conform dreptului primar şi jurisprudenţei  CJUE, impune atât respectarea dreptului societăţilor din Statul membru de origine, cât şi a regulilor fundamentale ale Statului membru primitor care guvernează exercitarea profesiei de avocat pe teritoriul său.

Deţinerea/conducerea formelor de exercitare de către non – avocaţi – art. 11 (5) din directiva 98/5

Art. 11(5) din Directiva 98/5 prevede :

Prin excepţie de la alineatele (1)-(4), Statul membru primitor poate refuza unui avocat înscris sub titlul său profesional de origine să exercite profesia de avocat pe teritoriul său în calitate de membru al unei asemenea grupări, în măsura în care interzice avocaţilor care profesează sub titlul lor propriu profesional, exercitarea profesiei în cadrul unei grupări care cuprinde persoane din afara profesiei de avocat.

Gruparea este considerată ca fiind una ce cuprinde peroane din afara profesiei, în situaţia în care:

–        capitalul acesteia este deţinut în totalitate sau în parte,
–        denumirea cub care profesează este utilizată
–        puterea de decizie este exercitată, de facto sau de jure de persoane care nu au calitate de avocaţi în sensul art. 1, paragraful 2.

Atunci când regulile fundamentale care guvernează o astfel de grupare de avocaţi în Statul membru de origine sunt incompatibile, fie cu regulile în vigoare în Statul membru primitor, fie cu dispoziţiile cuprinse în primul alineat, Statul membru primitor poate să se opună deschiderii unei sucursale sau unei agenţii, fără restricţiile prevăzute la punctul 1 pe teritoriul său.

CCBE, la fel ca şi majoritatea legislatorilor din Statele membre, estimează că investirea de capitaluri de către terţi în cabinetele de avocatură şi o participare majoritară reprezintă o adevărată ameninţare la adresa bunei exercitări a profesiei şi, prin aceasta, la buna administrare a justiţiei şi la accesul cetăţenilor la justiţie.

Pe de altă parte, participarea unor non-avocaţi în cadrul cabinetelor avocaţiale nu se limitează doar la capitalurile unor terţi sau la situaţia în care investitori non-avocaţi sunt proprietari sau coproprietari ai unui cabinet. Participarea unor non-avocaţi se produce, în unele State membre sub diverse forme, de exemplu, foşti avocaţi, avocaţi pensionari, văduve sau descendenţi ai unor foşti asociaţi, etc… .

Având în vedere aceste diferenţe, CCBE estimează, că, fără a contraveni formulării textului, prevăzut la art. 11(5) refuzul exercitării profesiei trebuie supus unui test de proporţionalitate, după o evaluare distinctă a fiecărui caz.

În din cazul Gebhard din 30 noiembrie 1995 (dosar C-55/94), Curtea a aplicat, pentru prima dată, principiul proporţionalităţii în materia libertăţii de stabilire. La vremea aceea, directiva asupra libertăţii prestării de servicii avocaţiale facilita prestarea de servicii temporare, dar directiva privind libertatea de stabilire 98/5 nu fusese încă adoptată. Curtea a decis că „măsurile naţionale susceptibile de a obtura sau de a face mai puţin atrăgătoare exercitarea libertăţilor fundamentale garantate prin Tratat trebuie să îndeplinească patru condiţii :

–        să fie aplicate de manieră nediscriminatorie;
–        să fie justificate de raţiuni imperioase de interes general;
–        să poată garanta realizarea obiectivului pe care îl urmăresc;
–        să nu depăşească limita a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit”

Aceste patru condiţii constituie un „test de proporţionalitate”.

În aceste condiţii se impune ca aplicarea prevederilor art. 11(5) să se facă în lumina acestui principiu.

Pornind de la jurisprudenţa CJUE, următoarele elemente pot fi considerate ca raţiuni de interes general: buna administrare a justiţiei, protecţia consumatorilor de servicii juridice, buna exercitare a profesiei de avocat, independenţa avocaţilor, respectarea obligaţiei de a evita riscul unor conflicte de interese, repectarea strictă a secretului profesional.

Concluzie : Modificarea art. 11(5) al directivei 98/5 este inutilă. Conform dreptului material şi jurisprudenţei CJUE, posibilitatea acordată statelor membre de a refuza stabilirea, aşa cum este prevăzută la art. 11(5) este supusă unui test de proporţionalitate, în urma evaluării fiecărui caz în parte. În urma intervenţiei reprezentantului UNBR, care a expus punctul său de vedere, în sensul că jurisprudența CJUE, în speţă cazul Gebhard, nu trebuie considerată obligatorie, atâta vreme cât directiva 98/5 a fost adoptată la trei ani după această decizie şi redactorii directivei cunoşteau decizia Gebhard, s-a decis ca această concluzie să fie reexaminată, aşteptându-se totodată publicarea raportului Universităţii din Maastricht.

Aplicarea directivelor în privinţa cabinetelor avocaţiale

Studiul Universităţii din Maastricht propune ca aplicarea celor două directive să fie extinsă şi la cabinetele avocaţiale, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens.

CCBE consideră că, în formularea sa actuală, art. 11 din directive 98/5 tratează şi exercitarea în grup a profesiei, chiar dacă vorbeşte doar de avocaţi care exercită profesia în mod individual. Cu toate acestea, cabinetele de avocaţi care se conformează regulilor profesionale ale Statului membru primitor beneficiază, şi ele, de dreptul la libera circulaţie, în lumina dreptului material şi al jurisprudenţei CJUE.

Concluzie : dacă articolul 11 este corect aplicat, conform dreptului material şi al jurisprudenţei CJUE, directive nu are nevoie şi nici nu beneficiază de o modificare în sensul lărgirii câmpului său de aplicare la cabinetele avocaţiale. Subiectul va fi reexaminat după publicarea studiului Universităţii din Maastricht.

Alte probleme dezbătute în Reuniunea Comitetului Permanent al CCBE din 20 – 21 iunie 2014

Înfiinţarea unei Fundaţii a CCBE

La Reuniunea Plenară CCBE de la Verona (16 mai 2014) delegaţiile prezente au aprobat, în principiu înfiinţarea unei fundaţii a CCBE, motivat de faptul că aceasta ar reprezenta un instrument prin care se facilitează accesul CCBE la proiecte cu finanţare europeană.

În şedinţa Comitetului Permanent 20 iunie 2014, grupul  de lucru constituit în vederea redactării actelor necesare înfiinţării şi înscrierii fundaţiei a prezentat proiectul de statut al viitoarei fundaţii, solicitând totodată ca delegaţiile membre CCBE să contribuie, fiecare, cu 1.000 Euro, în vederea constituirii capitalului social, acesta fiind completat cu un împrumut de 250.000 Euro, acordat de CCBE viitoarei fundaţii.

În discuţiile purtate în timpul şedinţei, reprezentantul UNBR a subliniat că, din documentaţia prezentată, nu reiese care este mecanismul de control al CCBE asupra finanţelor fundaţiei, ţinând cont de faptul că fondurile alocate acesteia provin din contribuţiile membrilor CCBE, adică ale avocaţilor, la bugetul acestuia.  Acest punct de vedere a fost însuşit de toate delegaţiile prezente, motiv pentru care s-a solicitat amânarea votului asupra documentelor şi a contribuţiei de 1.000 Euro.  În final documentele fundaţiei şi cuantumul contribuţiei de 1000 de Euro au fost aprobate, cu majoritate de voturi, (cu votul  sub rezerva completării statutului fundaţiei cu prevederi care să asigure un control al CCBE asupra activităţii fundaţiei şi asupra cheltuirii fondurilor acesteia).

Ziua Europeană a Avocaturii

Delegaţiile prezente la Reuniunea Plenară au aprobat, prin vot, iniţiativa preşedinţiei CCBE de declararea, în acest an, a zilei de 10 decembrie drept ZI EUROPANĂ A AVOCATURII. Ideea constă în declararea unei zile, la nivel european, pentru a celebra Statul de drept şi rolul intrinsec a profesiei de avocat în apărarea acestuia, în special prin protecţia secretului profesional şi a informaţiilor privind clientela cât şi a valorilor comune ale avocaţilor şi a contribuţiei lor la buna funcţionare a sistemului judiciar.

Prima aniversare de acest fel va avea loc în data de 10 decembrie, concomitent cu Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Se propune ca programele şi activităţile dedicate acestei zile să fie  organizate de barourile naţionale şi locale, sau de către entităţi care conlucrează cu barourile (membri ai barourilor, preşedinţi de instanţe, facultăţi de drept, organizaţii neguvernamentale) care doresc să informeze publicul asupra rolului capital al Statului de drept şi al sistemului judiciar în apărarea drepturilor cetăţenilor.

În ceea ce priveşte tema acestor manifestări, pentru acest an, a fost aleasă supravegherea electronică în masă, prin organisme guvernamentale şi implicaţiile acesteia, cum ar fi: verificarea corespondenţei prin curier electronic, a apelurilor telefonice, computerelor, informaţii stocate în sistem „cloud” şi orice alte mijloace de comunicare electronică interceptate de diverse guverne ale lumii. Acest fenomen are repercusiuni grave asupra raporturilor dintre avocat şi clientela sa, al cărei fundament îl constituie încrederea şi confidenţialitatea. Odată cu recentele revelaţii, se dovedeşte că aceste elemente esenţiale accesului la justiţie şi egalităţii de arme nu mai sunt garantate.

Toate barourile membre sunt rugate să încurajeze proprii membri să organizeze evenimente, să publice materiale informative sau să organizeze orice alte acţiuni care să sensibilizeze opinia publică asupra tematicii Zilei europene a avocaturii.

CCBE a elaborat in ghid referitor la marcarea acestei zile, care se regăseşte în anexa la prezentul referat.

Document de poziţie al CCBE referitor la consultarea publică lansată de CE privind funcţionarea Regulamentului (CE) nr.  2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi a responsabilităţii părinteşti, prin care se abrogă Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 („regulamentul Bruxelles II bis”)

Documentul de poziţie apreciază drept pozitivă iniţiativa de adoptare a noului Regulament, care vine în întâmpinarea şi completarea Convenţiilor conferinţei de la Haga în aceste materii, subliniind totodată unele aspecte care necesită o clarificare, în scopul de a se evita un „asalt” la instanţele de judecată.

Este vorba de consacrarea posibilităţii soţilor de a stabili, în mod convenţional, instanţa competentă să soluţioneze eventualele litigii în această materie. În prezent, această problemă nu îşi găseşte o soluţie clară, întrucât, în funcţie de anumite criterii (ultimul domiciliu comun, Statul membru în care unul dintre soţi are domiciliul ori reşedinţa, etc…) soluţia diferă.

De asemenea documentul CCBE relevă necesitatea introducerii unor prevederi exprese în ceea ce privește punerea în executare a unor astfel de hotărâri şi scutirea lor de parcurgere a proceduri de exequatur.