• Curtea Constituțională argumentează din nou ”prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi (avocatura n.n.), fără suport legal” și respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995

Decizia Curții Constituționale nr. 155 din 17 Martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat(Exceptie respinsă)

Publicată în Monitorul Oficial nr.259 din 17.04.2015

Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Ţuluş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care, după admiterea plângerii în acord cu art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968, se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii, de înşelăciune şi de fals sub înscrisuri sub semnătură privată.

Autorul excepției consider că prevederile art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 încalcă dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul de asociere, munca şi protecţia socială a muncii, precum şi libertatea economică, deoarece, deşi legea prevede că Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul au personalitate juridică, nu se menţionează in terminis că această formă de asociere este una independentă şi liberă. În opinia sa, actul care atestă drepturile profesionale trebuie să îl constituie diploma obţinută şi nicidecum asocierea la o anumită uniune. Acesta mai susţine că prevederile art.1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 afectează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece consfinţesc ope legis o nulitate referitoare la drepturi dobândite prin hotărâri judecătoreşti.

La data de 17 martie 2015, Curtea Constituțională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 și argumentează ”prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi (avocatura n.n.), fără suport legal” .

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, s-a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, fără ca aceasta să contravină prevederilor constituţionale invocate.

Curtea constituțională a respins excepția argumentând că această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. Faptul că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. Totodată, s-a mai arătat că normele în baza cărora funcţionează Uniunea Naţională a Barourilor din România nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite.

Curtea a reţinut totodată că, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără suport legal. O atare soluţie legislativă nu poate fi calificată însă ca venind în contradicţie cu dreptul de asociere”.