Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a dat publicității hotărârea relativă la libera prestare a serviciilor de către avocați, aptă să restabilească tradiția avocaturii române din regiunile în care s-au aplicat reglementări tradiționale privind Cartea funciară.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a dat publicității hotărârea relativă la libera prestare a serviciilor de către avocați, aptă să restabilească tradiția avocaturii române din regiunile în care s-au aplicat reglementări tradiționale privind Cartea funciară.

09 martie 2017

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a dat publicității hotărârea relativă la libera prestare a serviciilor de către avocați, aptă să restabilească tradiția avocaturii române din regiunile în care s-au aplicat reglementări tradiționale privind Cartea funciară.

Hotărârea poate fi consultată integral AICI


HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)

9 martie 2017(*)

„Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor de către avocați – Posibilitatea statelor membre de a rezerva unor categorii determinate de avocați întocmirea de acte autentice privind constituirea sau transferul de drepturi reale imobiliare – Reglementare a unui stat membru care impune ca autenticitatea semnăturii unei cereri de înscriere în cartea funciară să fie atestată de un notar”

(…) Dispozitiv

1)      Articolul 1 alineatul (1) a doua teză din Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care rezervă notarilor autentificarea semnăturilor aplicate pe documentele necesare în vederea constituirii sau a transferului de drepturi reale imobiliare și exclude, ca urmare a acestui fapt, posibilitatea recunoașterii în acest stat membru a unei asemenea autentificări, efectuată de un avocat stabilit în alt stat membru.

2)      Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care rezervă notarilor autentificarea semnăturilor aplicate pe documentele necesare în vederea constituirii sau a transferului de drepturi reale imobiliare și exclude, ca urmare a acestui fapt, posibilitatea recunoașterii în statul membru menționat a unei asemenea autentificări, efectuată de un avocat în conformitate cu dreptul său național, stabilit în alt stat membru.