Dăm publicitatatii sinteza deciziilor CEDO privind perchezitiile urmate de confiscarile angrosiste de documente si calculatoare de la sediul firmelor de avocati

Dăm publicitatatii sinteza deciziilor CEDO privind perchezitiile urmate de confiscarile angrosiste de documente si calculatoare de la sediul firmelor de avocati

24 iunie 2015

CEDO condamnă perchezițiile urmate confiscări engrosiste de calculatoare și documente de la sediul firmelor de avocati

Hotărâri pronunțate de CEDO în 2015:
• Hotărârea CEDO din 2.04.2015, Cazul Vinci contra Franței – CEDO condamnă  confiscarea  nediferențiată  de documente care conțin corespondența confidențiala avocat client, în cadrul unei inspecții derulate de Departamentul pt concurența la sediul a două societăți comerciale
• Hotărârea CEDO din 12.02.2015, Cazul Yuditskaya contra Rusia – CEDO condamnă perchezițiile la sediul firmei de avocați și sechestrarea computerelor tuturor avocaților din societate. Încălcarea secretului profesional.  Încălcarea art. 8 din Convenție referitor la respectarea vieții private și a secretului corespondenței.

CEDO condamnă  confiscarea  nediferențiată  de documente care conțin corespondența confidențiala avocat client, în cadrul unei inspecții derulate de Departamentul pt concurența la sediul a două societăți comerciale.

ARRÊT STRASBOURG 2 avril 2015 En l’affaire Vinci Construction et GTM Génie Civil et Services c. France(disponibilă în lb franceza)

Cazul se referă la perchezițiile și confiscările engrosiste și nediferențiate de documente,  între care și cele acoperite de confidențialitatea comunicărilor avocat client, efectuate de către anchetatorii de la Direcția Generală de Concurență, protecția consumatorilor și combatere a fraudei la sediile  acestor companii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, că a existat o încălcare de către Franța a articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței).

Istoricul cazului

Reclamanții – companiile Vinci Construction si GTM Génie Civil et Services – s-au plans la CEDO că nu au putut lua cunoștință de conținutul documentelor confiscate și  nici nu au avut posibilitatea să pună in discuție oportunitatea confiscării.

Curtea a analizat in ce masura a fost respectat echilibrul dintre interesul legitim al statului de a cauta dovezi privind savarsirea unor infractiuni in dreptul concurentei pe de o parte, si respectul vietii private, in special al confidentialitatii comunicarilor avocat client, pe de alta parte. CEDO a constatat ca, in speta, confiscarile au fost disproportionate in raport cu scopul urmarit.

Prin cererea din 3 octombrie 2007, Direcția Generală de Concurență a cerut instanței de la Tribunalul de mare instanță din Paris autorizarea efectuării unor percheziții și confiscări la sediile societăților reclamante, ca parte a o anchetă privind fapte ilicite.

Judecătorul  a admis  această cerere prin ordonanța din 5 octombrie 2007. Perchezițiile  au avut loc pe 23 octombrie 2007. Multe documente și fișiere din  calculatoare au fost ridicate, inclusiv corespondența electronică a unor angajați.

În căile de atac introduse împotriva hotărârii judecătorești privind aceste percheziții,  reclamanții au afirmat că acestea au fost efectuate într-un mod masiv și  nediferențiat, fiind ridicate mii de documente aflate în calculatoare și  multe neavând legătură cu ancheta, dar fiind protejate de confidențialitatea comunicărilor avocat client. De asemenea, s-au plâns că nu s-a făcut un  inventar precis al dodumentelor confiscate.

Direcția Generală de Concurență a susținut că perchezițiile și confiscările au fost efectuate în conformitate cu legea și cu autorizarea judecătorului. De asemenea, a susținut că societățile reclamante au primit o copie a documentelor confiscate și inventarul lor exact.

Prin două hotărâri judecătorești  din  2 și 9 septembrie 2008, reclamanților le-au fost respinse constestațiile, pe motiv că perchezițiile și confiscările acuzate au respectat dispozițiile Codului Comercial și ale Codului de procedură penală, precum și drepturile garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.  Judecătorul a considerat că respectarea confidențialității comunicărilor avocat client nu interzice confiscarea comunicărilor acoperite de acest secret.

Recursul în casație al reclamanților împotriva acestor ordonanțe a fost respins prin  două hotărâri din 8 aprilie 2010.

În aceste condiții, reclamanții s-au adresat CEDO invocând  articolul 6 (dreptul la un proces echitabil),  art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) , precum și  art.  13 (Dreptul la un remediu efectiv) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanții au invocat o încălcare a dreptului lor la un remediu  efectiv, deoarece nu au putut exercita un recurs de plină jurisdicție împotriva ordonanței care a autorizat perchezițiile  și confiscările și , în al doilea rând, au invocat că judecătorul care a autorizat operațiunile nu îndeplinea,  în opinia lor, condițiile de imparțialitate. De asemenea, ei s-au plans  de o atingere disproporționată adusă dreptului la apărare și dreptului la respectarea vieții private și a corespondenței, în special în ceea ce privește confidențialitatea  relațiilor dintre avocat și clientul său, având în vedere caracterul masiv și nediscriminatoriu  al confiscării și lipsa unui inventor exact.

Considerentele deciziei CEDO

Hotărârea s-a axat pe punerea în balanță a intereselor legate, pe de o parte, de interesului legitim al statului de a căuta dovezi privind  infracțiuni  prevăzute de  dreptul concurenței și, pe de altă parte, de respectarea  dreptului la  viață  privată și corespondență, inclusiv confidențialitatea între avocat și client.

CEDO a considerat că, în acest caz,  garanțiile prevăzute de dreptul intern, care reglementează inspecțiile și confiscările în legislația concurenței, nu au fost aplicate într-o manieră corespunzătoare, în special în ceea ce privește corespondența dintre un avocat și clientul său, printre documentele confiscate în mod nediferențiat făcând parte documente acoperite de confidențialitatea comunicărilor avocat client.

Curtea a precizat că judecătorul francez  a primit plângeri motivate în care s- arătat că documentele confiscate erau acoperite de secretul profesional și de confidențialitate și solicitarea ca, după instanța va stabili aceste aspect, documentele respective să fie restituite, dacă este cazul.

CEDO a concluzionat că perchezițiile la sediile celor două societăți și confiscările au fost disproporționate în raport cu obiectivul urmărit și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 (dreptul la un process echitabil)  și 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenție.

  • CEDO condamnă perchezițiile la sediul firmei de avocați și sechestrarea computerelor tuturor avocaților din societate. Încălcarea secretului profesional.  Încălcarea art. 8 din Convenție referitor la respectarea vieții private și a secretului corespondenței.

 

Hotărârea CEDO din 12.02.2015, Cazul Yuditskaya contra Rusia

Cazul se numește Yuditskaya contra Rusia, deoarece doamna Yuditskaya a fost prima reclamantă la CEDO. Plângerea sa a fost urmată de alte 4 plângeri ale colegilor săi din firma de avocatură „Biznes i Pravo”, cărora le-au fost confiscate calculatoarele, în cadrul unei proceduri penale în care era implicat un alt coleg al lor avocat. Acesta era suspectat că a încheiat un contract fictiv de asistență juridică, în numele firmei de avocatură, cu compania de stat Kirov Perm Factory, pentru a acoperi o dare de mită.

În fapt, în cadrul unei anchete penale au existat indicii că între compania de stat respectivă și casa de avocatură „Biznes i Pravo” a fost încheiat un contract fictiv, în scopul de a acoperi o dare de mită unui executor judecătoresc. În acest context, investigatorii au primit mandate de percheziție la  sediul firmei de avocatura „Biznes i pravo”, cu scopul de a confisca documente care pot fi relevante pentru acest caz. Deși fiecare avocat avea calculatorul său, au fost confiscate toate calculatoarele firmei, în condițiile în care numai avocatul I.T era suspect de complicitate la infracțiunea respectivă. Însă, instanța națională a reținut că firma de avocatură și nu avocatul individual a semnat contractual, motiv pentru care a autorizat percheziționarea sediului firmei și implicit a tuturor calculatoarelor.

Reclamanții avocați au pretins, în special, că nu au existat motive pentru efectuarea unei percheziții la sediul firmelor lor și pentru sechestrarea computerelor lor.

Cu privire la aceste aspecte, CEDO a considerat că mandatul de percheziție a fost formulat în termeni foarte generali, oferind anchetatorilor un drept de  apreciere discreționară în efectuarea percheziției. CEDO a criticat faptul că instanța națională nu a explicat de ce nu ar fi suficientă o percheziție doar la calculatorul  utilizat de avocatul implicat. Mai mult decât atât, în mandatul emis de judecător nu a fost atinsă problema ca datele sunt acoperite de secretul profesional trebuie să fie protejate, deși era conștient de faptul că reclamanții sunt membrii unui barou și dețin documente confidențiale.   Potrivit jurisprudenței Curții, mandatele de percheziție trebuie să fie elaborate, pe cât posibil, într-un asemenea mod încât impactul lor să se situeze în limite rezonabile.

Având în vedere materialele care au fost inspectate și confiscate, CEDO a constatat că perchezitiile aduc atingere secretului profesional într-o măsură disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit. Curtea reamintește, în acest sens, că, în cazul în care este implicat un avocat, o violare a  secretului profesional ar putea avea repercusiuni asupra bunei administrări a justiției și, prin urmare, cu privire la drepturile garantate de articolul 6 din Convenție , referitor la dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Curtea consideră că cercetarea efectuată în absența unei suspiciuni rezonabile sau a oricăror măsuri de protecție împotriva ”interferențelor” cu secretul profesional la birourile de avocatura ale reclamanților și confiscarea computerelor lor a mers dincolo de ceea ce a fost „necesar într-o societate democratică „pentru a atinge scopul legitim urmărit. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție.