CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Decizia nr. 629 din 27/10/2016
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 36 din 12/01/2017
Intrare in vigoare: 12/01/2017
Decizia nr. 629/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 48 şi a celor ale art. 89 alin. (1) lit. e) raportat la art. 14 lit. b) teza finală din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Valer Dorneanu – preşedinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ştefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 şi a celor ale art. 89 alin. (1) lit. e) raportat la art. 14 lit. b) teza finală din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marius Vicenţiu Coltuc în Dosarul nr. 38384/3/2015 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 139D/2016.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Pentru părţile Baroul Bucureşti şi Consiliul Baroului Bucureşti răspunde avocatul Iosif Friedman-Nicolescu, cu împuternicire depusă la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind lipsită de fundament juridic. Arată, astfel, că prevederile art. 89 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/1995 prevăd sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate unui avocat, astfel încât nu se poate susţine că simpla enumerare a sancţiunilor dintr-o lege ar avea caracter neconstituţional. De asemenea, subliniază că din redactarea art. 14 lit. b) din Legea nr. 51/1995, se poate observa că este vorba despre „nedemnitate”, sintagmă care are în vedere valori de etică profesională care nu pot fi cenzurate constituţional. În ceea ce priveşte prevederile art. 48 din actul normativ amintit, susţine că acestea au în vedere aspecte de deontologie profesională, în formele de dobândire a clientelei cu respectarea a două valori de ordin moral, şi anume profesionalismul şi etica avocatului. În acest context, apreciază că reglementarea criticată este conformă cu Legea fundamentală, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind vădit nefondată. Depune concluzii scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece acestea se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţia reglementată de norma juridică, fără a institui privilegii sau discriminări. Pe de altă parte, subliniază faptul că legiuitorul poate institui reguli specifice pentru funcţionarea diferitelor tipuri şi forme de asociere, astfel încât criticile formulate de autorul excepţiei sunt neîntemeiate.

C U R T E A,

    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 38.384/3/2015, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 şi a celor ale art. 89 alin. (1) lit. e) raportate la art. 14 lit. b) teza finală din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marius Vicenţiu Coltuc cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu Baroul Bucureşti.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale prin faptul că nu se prevede un termen în care operează sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat. În acest context, apreciază că excluderea sine die, fără termen, din profesia de avocat, este neconstituţională, întrucât chiar şi în cazul condamnării penale există instituţia reabilitării. Or, „avocatul exclus din profesie, în România, nu poate să mai dea niciodată examen pentru primirea în profesie, pentru că una dintre condiţiile de înscriere la examenul de intrare în avocatură este să nu fie nedemn prin aplicarea sancţiunii excluderii”. Aşa fiind, consideră că „un singur Barou nu este îndreptăţit să ia o decizie de excludere din profesia de avocat, ci poate, cel mult, să aplice o sancţiune de excludere doar din Baroul respectiv”.

7. Referitor la art. 48 din Legea nr. 51/1995, susţine că Hotărârea U.N.B.R. nr. 852/2013 elimină orice formă de exprimare publică a avocatului, întrucât modificările introduse de Consiliul U.N.B.R. interzic avocatului să mai informeze publicul despre performanţele sale profesionale şi elimină „publicitatea comercială”.

8. Raportat la situaţia de fapt, autorul excepţiei menţionează că deciziile Consiliului Baroului Bucureşti nu i-au fost comunicate în termenul legal de 15 zile, şi, prin urmare, Comisia de disciplină a Baroului Bucureşti a „judecat” fără ca el să fie citat, cu consecinţa încălcării dreptului său la apărare.

9. Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe, fapt ce nu poate fi privit, însă, ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei, aşa încât cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, în punctul de vedere exprimat, arată că impunerea prin lege a unor rigori în materia publicităţii formelor de exercitare a profesiei este menită să conserve principiile esenţiale şi natura aparte a profesiei de avocat, care o plasează în sfera sistemului judiciar, împrejurare care nu este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că prevederile criticate din Legea nr. 51/1995 nu instituie o interdicţie absolută în materia reglementată, respectiv informarea publicului cu privire la exercitarea profesiei, ci constituie temeiul legal edictat de legislaţia primară pentru stabilirea şi detalierea modalităţilor de publicitate şi a condiţiilor în care aceasta se poate realiza, prin reglementarea acestor aspecte de către organele profesionale abilitate de lege în acest sens. Totodată, arată că instituirea prin statut a unor limitări în ceea ce priveşte aducerea la cunoştinţa publicului a exercitării profesiei de avocat urmăreşte conservarea conceptului demnităţii în exercitarea profesiei care presupune, între altele, interdicţia avocaţilor de a utiliza mijloace de atragere a clientelei care să aducă atingere demnităţii profesiei din care face parte. În fine, arată că, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatoare faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă.

12. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 48 şi cele ale art. 89 alin. (1) lit. e) raportat la art. 14 lit. b) teza finală din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale. Arată, astfel, că avocatura este un serviciu public al cărui specific impune necesitatea reglementării prin lege a unor condiţii de accedere şi excludere din profesia de avocat. Or, excluderea din profesie a avocatului care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau care a săvârşit abateri disciplinare grave, reflectă grija legiuitorului pentru o mai bună administrare a justiţiei (în sens larg). Apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Avocatul Poporului consideră că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 40 din Constituţie, având în vedere faptul că Barourile şi Uniunea Avocaţilor sunt asociaţii profesionale cu un specific deosebit, întreaga activitate desfăşurată de aceste asociaţii şi membrii lor fiind una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare chiar şi în ceea ce priveşte calităţile membrilor, condiţiile de organizare şi funcţionare, nedemnităţile, incompatibilităţile, răspunderea disciplinară şi altele. Aşa fiind, arată că nu se poate reţine înfrângerea art. 53 alin. (2) din Constituţie, iar în ceea ce priveşte invocarea art. 37 din Legea fundamentală apreciază că aceste dispoziţii nu au incidenţă în cauză.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 şi cele ale art. 89 alin. (1) lit. e) raportat la art. 14 lit. b) teza finală din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

– Art. 48:

„(1) Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.

(2) De asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale.”;

– Art. 89 alin. (1):

„Sancţiunile disciplinare sunt:[…]

e) excluderea din profesie.”;

– Art. 14:

„Este nedemn de a fi avocat:[…]

b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară;”.

16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 care consacră dreptul la apărare, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 40 privind dreptul de asociere, precum şi celor ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în exercitarea profesiei, avocaţii trebuie să respecte anumite reguli şi uzanţe, în funcţie de persoanele cu care intră în contact. În literatura de specialitate au fost exprimate o serie de reguli deontologice care, în principal, se referă la atitudinea faţă de clienţi, de magistraţi, de partea adversă, de avocaţii adversarului, faţă de baroul din care fac parte şi, bineînţeles, faţă de societate. Prin urmare, probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilităţii acestuia şi a profesiei pe care o exercită, condiţii ce întregesc propria demnitate a acestuia. Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt îndatoriri ale fiecărui avocat, încălcarea lor constituind abateri disciplinare grave. Aşa fiind, fapta avocatului prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, deciziile obligatorii ale organelor profesiei la nivel naţional sau ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care acesta îşi are sediul secundar şi care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit legii şi Statutului din 2011 al profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011.

18. Problema răspunderii disciplinare a avocatului este reglementată în cuprinsul cap. VI al Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Astfel, în cuprinsul art. 86 alin. (1) din acest act normativ, legiuitorul procedează doar la indicarea situaţiilor în care intervine această formă a răspunderii disciplinare a avocatului, temeiul juridic al angajării acestui tip de răspundere fiind Legea nr. 51/1995. Există, astfel, trei categorii de fapte imputabile avocatului, şi anume nerespectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 sau ale Statutului, nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi acele fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei. Potrivit art. 89 din Legea nr. 51/1995, sancţiunile disciplinare sunt mustrarea, avertismentul, amendă de la 50 lei la 500 lei, interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an, precum şi cea mai severă sancţiune, respectiv excluderea din profesie, cu consecinţa logică a pierderii calităţii de avocat.

19. Referitor la critica autorului excepţiei, şi anume aceea că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd un termen în care operează sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat, iar „avocatul exclus din profesie, în România, nu poate să mai dea niciodată examen pentru primirea în profesie, pentru că una dintre condiţiile de înscriere la examenul de intrare în avocatură este să nu fie nedemn prin aplicarea sancţiunii excluderii”, Curtea consideră că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea observă că prin art. 14 lit. b) din Legea nr. 51/1995 este reglementat unul dintre cazurile de nedemnitate ale avocatului, şi anume acela că este nedemn de a fi avocat cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară. Totodată, potrivit art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995, calitatea de avocat încetează dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancţiune disciplinară.

20. Curtea apreciază că reglementarea din materia nedemnităţii avocatului este una normală, dând garanţia că persoanele care exercită aceasta onorantă profesie au un profil moral impecabil, fiind de neconceput ca persoane cu condamnări penale (grave) să participe la actul de justiţie. Legiuitorul a înţeles să pună sub incidenţa acestei sancţiuni maxime – excluderea din profesie – doar săvârşirea de infracţiuni intenţionate, excluzând pe cele din culpă, în considerarea faptului că, dacă nu există intenţie din partea avocatului, nu se poate spune că acestuia îi este afectată probitatea şi corectitudinea. Potrivit legii, cazurile de nedemnitate sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cât şi pe întreaga durată a exercitării acesteia. Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului şi are drept consecinţă radierea celui în cauză din tabloul avocaţilor.

21. Referitor la critica privind excluderea, sine die, din profesia de avocat, Curtea reţine că, potrivit art. 26 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, avocaţii care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) din Legea nr. 51/1995 sunt obligaţi să prezinte baroului hotărârile judecătoreşti prin care au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, sau prin care au fost condamnaţi definitiv pentru fapte săvârşite în legătură cu exercitarea profesiei. Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătoreşti, respectiv înscrisurile ce privesc condiţiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaţilor incompatibili şi va aprecia asupra demnităţii avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menţinerea în profesie sau încetarea calităţii de avocat, potrivit legii. Decizia consiliului baroului poate fi atacată de preşedintele U.N.B.R. şi/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare, context în care Consiliul U.N.B.R. va analiza contestaţia şi va hotărî în condiţiile legii. Decizia consiliului baroului de încetare a calităţii de avocat este executorie, iar despre încetarea calităţii de avocat baroul va face menţiunile corespunzătoare în tabloul avocaţilor.

22. Sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat reflectă principiul demnităţii şi onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanţie a moralităţii şi probităţii profesionale pentru membrii baroului. Din această perspectivă, legislaţia referitoare la organizarea profesiei de avocat este guvernată de anumite principii şi reguli care asigură o bună, normală şi legală desfăşurare a activităţii de avocat, acesta fiind obligat să se abţină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă.

23. În jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Curtea Constituţională a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Scopul unei asemenea opţiuni a legiuitorului îl reprezintă asigurarea unei asistenţe juridice calificate, cei care doresc să practice profesia de avocat fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Aşa fiind, profesia de avocat se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei.

24. Prin Decizia nr. 806 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a reţinut că, „deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive.” De asemenea, prin Decizia nr. 260 din 12 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 28 iunie 2005, Curtea a statuat că, „deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive”. Prin Decizia nr. 237 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 27 aprilie 2012, Curtea a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Avocatura este un serviciu public, al cărui specific impune necesitatea prevederii, prin lege, a unor condiţii de exercitare a acestei profesii.

25. Curtea reţine, totodată, că prin Decizia nr. 629 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 29 iulie 2011, Curtea Constituţională a respins o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la o reglementare similară din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, apreciind că „dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul de a munci conform pregătirii profesionale de notar sau alegerea liberă a profesiei de notar public, ci stabilesc un caz de încetare a acestei calităţi, şi anume atunci când notarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei”. Curtea a constatat că legiuitorul are atât competenţa de a reglementa condiţiile pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii, cât şi competenţa de a stabili cazuri de încetare a acestora. Totodată, cazul reglementat de dispoziţiile de lege criticate nu este decât consecinţa logică a condamnării definitive a notarului public pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, nefiind prin urmare de natură să aducă atingere prevederilor din Legea fundamentală.

26. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia deciziile Consiliului Baroului Bucureşti nu i-au fost comunicate în termenul legal de 15 zile, şi, prin urmare, Comisia de disciplină a Baroului Bucureşti a „judecat” fără ca acesta să fie citat, cu consecinţa încălcării dreptului său la apărare, Curtea constată că această critică nu se circumscrie controlului de constituţionalitate, ci reprezintă o problemă de aplicare a legii de către organele abilitate.

27. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 51/1995, Curtea observă că impunerea prin lege a unor rigori în materia publicităţii formelor de exercitare a profesiei este menită să conserve principiile esenţiale şi natura aparte a profesiei de avocat, care o plasează în sfera sistemului judiciar, fără a aduce însă atingere normelor constituţionale invocate. De altfel, publicitatea formelor de exercitare a profesiei este detaliată pe larg în cuprinsul art. 243– 250 din Statutul profesiei de avocat şi urmăreşte promovarea profesiei de avocat, astfel încât avocatul cunoaşte exact şi în amănunt care sunt limitele în care îşi poate promova calităţile pentru a atrage clientela. Publicitatea este constituită din orice formă de comunicare publică, indiferent de mijloacele utilizate, scopul fiind informarea publicului asupra naturii ori calităţii practicii profesionale. Publicitatea profesională are drept obiect promovarea profesiei de avocat şi se realizează în exclusivitate de către organele profesiei sau la cererea şi sub supravegherea acestora.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Vicenţiu Coltuc în Dosarul nr. 38.384/3/2015 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 48 şi cele ale art. 89 alin. (1) lit. e) raportat la art. 14 lit. b) teza finală din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU    

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Download DOCX / PDF