Dincolo de aspectul referitor la modalitatea prin care avocatul îşi poate dovedi calitatea de mediator, considerăm că sunt necesare unele precizări de fond. Astfel, în ceea ce priveşte situaţia reglementării de la art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 51/1995, constatăm că, potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. 3 din aceeaşi lege, activităţile prevăzute la alin. (1) – aşadar inclusiv activităţile de mediere – se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel. Or, prin raportare la prevederile art. 7 din Legea nr. 192/2006, activitatea de mediere nu este apanajul profesionistului avocat. Aşa fiind, considerăm că textul art. 3 alin. (1) lit. f) a devenit anacronic odată cu adoptarea legii medierii, mai cu seamă prin raportare la faptul că această lege nu exceptează de la aplicarea sa activităţile de mediere realizate de avocaţi, pentru a putea vorbi de o aşa-zisă “mediere a avocaţilor” distinctă de cea reglementată prin Legea nr. 192/2006. Atunci când legiuitorul a dorit să excepteze un anumit tip de mediere de la aplicarea Legii nr. 192/2006, a făcut-o expres. Astfel, în forma sa iniţială, Legea nr. 192/2006 prevedea, la art. 73 alin. (2), că “Medierea conflictelor de muncă rămâne supusă dispoziţiilor prevăzute de legile speciale. (s.n., Şt.N.)”; în prezent, art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 are următoarea redactare: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă. (s.n., Şt.N.)”.

Faţă de toate argumentele mai sus expuse, întrevedem două posibilităţi de clarificare a reglementării de la art. 3 alin. (1) lit. f) din Lege: fie abrogarea referirii la activităţile de mediere ca activităţi specifice profesiei de avocat, ipoteză în care exercitarea profesiei de avocat ar rămâne pe mai departe compatibilă cu calitatea de mediator, în temeiul art. 16 lit. d) din Lege coroborat cu art. 13 din Legea nr. 192/2006, revenindu-se astfel la regimul juridic preexistent modificării aduse de Legea nr. 255/2004; fie adoptarea unei soluţii mai puţin radicale – dar cu aceleaşi consecinţe în planul exercitării activităţii de mediere de către avocat –, în sensul completării textului de la lit. f) cu precizarea “desfăşurate în condiţiile Legii nr. 192/2006”, aşa cum s-a procedat şi cu activităţile fiduciare prin trimiterea la condiţiile Codului civil.

av. dr. Ştefan Naubauer

Şeful Departamentului de studii, cercetări juridice şi cooperare internaţională al I.N.P.P.A.

Descărcare document format DOC / PDF