UNIUNEA NAŢIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA
CONSILIUL UNIUNII

DECIZIA NR. 325
18 iunie 2026
(cu caracter interpretativ)
despre interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/03.12.2011, cu modificările și completările ulterioare

A. Premise

1. Prin solicitarea înregistrată sub nr. 91-ORG-2026, Baroul Sibiu a solicitat Comisiei Permanente a U.N.B.R un punct de vedere cu privire la interpretarea extensivă sau restrictivă a prevederilor art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 și art. 40 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, respectiv dacă interdicția aplicabilă avocaților foști procurori  operează doar la parchetele unde au funcționat sau și la unitățile de poliție pe care parchetul unde a activat avocatul le coordonează sub aspectul urmăririi penale.

2. În urma analizei modalității de interpretare de către barouri a dispozițiilor indicate, Comisia Permanentă a constatat că nu există o opinie unitară, dispozițiile legale fiind interpretate în mod diferit de către barouri. În acest context, a fost sesizat Consiliului U.N.B.R  în vederea emiterii unei hotărâri cu caracter interpretativ, fiind îndeplinite condițiile art.65 lit. ţ) din Legea nr. 51/1995.

3. În cadrul ședinței Consiliului UNBR din data de 18.06.2026 s-a decis emiterea unei hotărâri cu caracter interpretativ, care să vizeze  problema sesizată de către Baroul Sibiu, având de asemenea în vedere și alte două probleme conexe reieșite din dezbateri:

– În cazul în care interdicția se aplică și unităților de poliție pe care parchetul unde a activat avocatul le coordonează, aceasta operează și în cazul în care actele de urmărire penală sunt efectuate de către unitățile de poliție prin comisie rogatorie, la solicitarea și sub supravegherea unei alte unități de parchet decât cea la care a funcționat avocatul?

– În cazul avocaților foști procurori și cadre de poliție, interdicția operează la întreaga unitate de parchet sau de poliție unde au funcționat, sau doar la structurile specializate unde au activat ( B.C.C.O, D.N.A, D.I.I.C.O.T, etc)?

B. Texte legale și statutare incidente

4. Art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995:
Avocații – foști judecători nu pot pune concluzii la instanțele unde au funcționat, iar foștii procurori și cadrele de poliție nu pot acorda asistență juridică la unitatea de urmărire penală la care și-au desfășurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcției respective. 

Art. 40 din Statutul profesiei de avocat:
(1)Avocații foști procurori și cadre de poliție nu pot acorda asistență juridică la organul de urmărire penală la care și-au desfășurat activitatea timp de 5 ani de la încetarea funcției respective. Calculul duratei de interdicție se face conform art. 39 alin. (2).
(2)În cazul în care avocatul fost procuror sau cadru de poliție a funcționat și în calitate de judecător, interdicția privește atât instanțele, cât și organele de urmărire și de cercetare penală, durata fiind calculată în mod corespunzător.
(3)Dispozițiile prezentului articol se aplică și personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.

Art. 41
(1)Interdicția exercitării profesiei de avocat în cazurile prevăzute de art. 21 din Lege privește în integralitate instanțele, parchetele de pe lângă acestea, inclusiv Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și organele de cercetare penală la care lucrează soțul, ruda sau afinul avocatului până la gradul al treilea inclusiv, indiferent de secția, direcția, serviciul sau biroul în care își desfășoară activitatea.

C. Expunerea situației de fapt

5. Baroul Sibiu a fost sesizat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu în scopul emiterii unui punct de vedere cu privire la aplicarea interdicției prevăzute de art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 și  40 din Statutul profesiei de avocat și la unitățile de poliție pe care parchetul unde a activat avocatul le coordonează sub aspectul urmăririi penale. În concret, se arată că un avocat care a activat ca procuror până în anul 2025 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a fost desemnat să acorde asistență judiciară unui suspect în fața Poliției Municipiului Sibiu, într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.

6. Prin punctul de vedere exprimat, avocatul în cauză arată că interdicția se referă doar la unitatea de urmărire penală la care și-a desfășurat activitatea, iar dânsul nu și-a desfășurat activitatea la Poliția Municipiului Sibiu, ci la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu. Având în vedere că delegația a fost emisă pentru a asista un suspect la Poliția Municipiului Sibiu, consideră că nu au fost încălcate prevederile legale și statutare.

D. Motivarea modului corect de interpretare

7. În privința problemei sesizate de către Baroul Sibiu, interpretarea trebuie să pornească de la înțelesul noțiunii de ”organ de urmărire penală” utilizată în cuprinsul art. 40 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat. În limbaj juridic, prin unitatea de urmărire penală, se înțelege atât Parchetul (care conduce și supraveghează urmărirea penală), cât și Organele de cercetare penală (care efectuează acte de urmărire penală), cum ar fi structurile de poliție judiciară sau organele de cercetare penală speciale prevăzute de lege.

8. Faza de urmărire penală include și cercetarea penală, putând astfel concluziona că în noțiunea de ”organ de urmărire penală” utilizată în Statutul profesiei de avocat sunt incluse și organele de cercetare penală aflate sub supravegherea parchetului care coordonează urmărirea penală.

9. Modalitatea extensivă de interpretare se justifică și din perspectiva interesului urmărit în instituirea acestei interdicții: dreptul la un proces echitabil, protejarea imparțialității și independenței actului de justiție, precum și prevenirea folosirii relațiilor profesionale dobândite în funcția anterioară. Un fost procuror poate avea relații profesionale apropiate cu ofițerii de cercetare penală pe care i-a coordonat sau cunoaște modul de lucru intern, practicile și resursele unității.

10. Prin Decizia nr. 75 din 21 februarie 2013 Curtea Constituțională a constatat că restrângerea dreptului la muncă al avocatului prin prevederile art. 20 alin. (8) din Legea nr.51/1995 se înscrie în exigențele impuse de art. 53 din Legea fundamentală. Astfel, restrângerea se impune în scopul apărării unui drept fundamental al cetățenilor, respectiv dreptul la un proces echitabil, judecat în condiții de deplină imparțialitate. Curtea a reiterat cele reținute prin Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012 în sensul că, în lipsa interdicției instituite de textul de lege criticat, ar putea apărea suspiciunea știrbirii imparțialității ca urmare a posibilelor influențe pe care avocatul le-ar putea exercita asupra foștilor săi colegi, în virtutea relațiilor ce inevitabil se stabilesc, în cadrul unei colectivități, între membrii acesteia, pe parcursul desfășurării raporturilor de serviciu.

11. De asemenea, principiul egalității armelor între avocați ar putea fi afectat în cazul în care un avocat provenit recent dintr-o anumită unitate de urmărire penală ar beneficia de un avantaj concurențial derivat din poziția sa anterioară. Interdicția temporară împiedică valorificarea imediată a prestigiului, autorității sau contactelor dobândite în funcția publică anterioară. Legea urmărește să evite suspiciunea că aceste relații ar putea influența desfășurarea anchetei.

12. O interpretare logică a textelor incidente din Statut duc la aceeași concluzie, având în vedere că art. 40 alin. (1), deși se referă atât la foști procurori cât și foste cadre de poliție, face trimitere doar la organul de urmărire penală, nu și la cel de cercetare penală, cum ar fi fost logic, dacă se intenționa o distincție clară între unitățile de parchet și cele de poliție.

13. Aceeași interpretare se impune și în situația în care actele de urmărire penală sunt efectuate de către unitățile de poliție prin comisie rogatorie, la solicitarea și sub supravegherea unei alte unități de parchet decât cea la care a funcționat avocatul. Interdicția se justifică nu ca urmare a probabilității ca fostul procuror să exercite prin intermediul colegilor din unitatea de parchet o anumită influență asupra ofițerilor de poliție, ci ca urmare a prezumtivelor relații profesionale pe care le-a dezvoltat în mod direct cu ofițerii de cercetare penală pe care i-a coordonat.

14. În ceea ce privește cea din urmă problemă conexă, respectiv dacă interdicția operează la întreaga unitate de parchet sau de poliție unde au funcționat actualii avocați, sau doar la structurile specializate unde au activat efectiv, apreciem că nu este necesară o interpretare din partea Consiliului UNBR, întrucât există reglementare expresă în art. 41 alin. (1) din Statut:
(1)Interdicția exercitării profesiei de avocat în cazurile prevăzute de art. 21 din Lege privește în integralitate instanțele, parchetele de pe lângă acestea, inclusiv Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și organele de cercetare penală la care lucrează soțul, ruda sau afinul avocatului până la gradul al treilea inclusiv, indiferent de secția, direcția, serviciul sau biroul în care își desfășoară activitatea.

15. Prin urmare, interdicția vizează întreaga instituție și nu doar secția, direcția, serviciul sau biroul în care și-a desfășurat activitatea fostul procuror sau ofițer de poliție.

E. Concluzii

Consiliul U.N.B.R stabilește că prevederile art. 40 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat trebuie interpretate în sensul că avocații foști procurori nu pot acorda asistență juridică la unitățile de poliție din raza de competență teritorială a parchetului unde au activat, timp de 5 ani de la încetarea funcției de procuror.

C O N S I L I U L   U.N.B.R.

Download / descarcă Hotărârea fișiere DOCX / PDF