Tema propusă de Consiliul Barourilor Europene (CCBE), pentru a celebra Ziua Europeană a Avocaților anul acesta, dă mai mult de gândit decât ar părea la prima vedere. “De ce sunt importanți avocații? Apărând apărătorii Statului de Drept” ar putea părea un subiect destul de general, în care avocații să aibă prilej să-și afirme, pe la simpozioane, importanța și rolul de luptători pentru statul de drept.

În realitate, tema este mai delicată, pentru că nu putem vorbi de apărarea apărătorilor fără a ne pune o întrebare logică: în fața cui trebuie apărați tocmai avocații și pentru ce?

Dacă studiem atent titlul, acolo scrie ”apărând apărătorii statului de drept”, ceea ce ar putea însemna că nu avocatul este eroul principal al acestui subiect, ci statul de drept. Circumstanțele din mai multe țări europene, inclusiv România, susțin această interpretare. Principalul beneficiar al apărării făcute de avocat nu este nici măcar clientul, ci statul de drept. De aceea, avocatul trebuie apărat când exercită această misiune. Iar acest lucru trebuie conștientizat de societate, care în ultima vreme are o percepție greșită despre adevărata misiune a avocatului și în loc să-l apere, mai mult îl atacă.

Dar, pentru a-i apăra pe avocați, trebuie să știm care sunt amenințările la adresa lor și de unde provin. O parte din ele sunt cunoscute deja și am reușit să le combatem în bună măsură, asigurând garanții suplimentare de apărare a profesiei în legislația avocaturii. Dar se pare că greul vine de acum încolo, întrucât tendințele legislative europene lovesc tot mai des la temelia profesiei, prin câte o breșă adusă secretului profesional.

Există de asemenea, tendințe puternice de dereglementare a profesiei de avocat, susținute de pachetul legislativ privind serviciile. Avizul Comitetului European al Regiunilor în privința pachetului privind serviciile da unda verde dereglementării și impunerii controlul autorităților statului asupra profesiilor reglementate, prevăzând chiar un set de ” Orientări pentru reformarea și reducerea numărului de profesii reglementate”.

De ce au simțit cei de la Consiliul Barourilor Europene (CCBE) nevoia să abordeze această tematică tocmai acum?

Președintele CCBE, Antonín Mokrý, spunea recent, într-un editorial că ” profesioniștii dreptului sunt, din ce în ce mai des, subiect al amenințărilor, supravegherii, hărțuirii și chiar al crimelor” și că ” instrumentele europene și internaționale care urmăresc protecția avocaților nu au fost atât de eficiente pe cât era de așteptat, fiind lipsite de orice forță executorie”.

Într-adevăr, dacă ne uităm la rolul Curții Europene a Drepturilor Omului în ultimii ani, vedem că așa este. E plin de avocați care reclamă încălcarea drepturilor lor fundamentale în exercițiul profesiei. Iar reglementările europene transpuse în legislațiile naționale nu numai că nu sunt prea eficiente în apărarea avocaților, dar tendința legislativă nu e de bun augur.

Pentru a ști ce este amenințare și ce nu, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă avocatura, ce vor avocații, pentru că nu neapărat ce este nou și schimbă o paradigmă e și o amenințare. Ceea ce constituie o amenințare pentru unii, pentru alții poate constitui o binefacere. Dau ca exemplu aici tehnologia.

Unele amenințări vin chiar din interiorul profesiei

Să fim onești, multe amenințări vin chiar din interiorul profesiei, și asta nu se întâmplă numai la noi. Consiliul Național al Barourilor din Franța a făcut recent un studiu[1] în legătură cu ce cred tinerii avocați în legătură cu viitorul profesiei. Din acest studiu a reieșit că 61,54% dintre tinerii avocați consideră că cele mai mari amenințări la adresa profesiei nu sunt roboții care înlocuiesc oamenii, nu sunt furnizorii neavocați de servicii care intră în domeniul avocaturii, nici justiția predictivă, ci avocații înșiși și rezistența lor față de inovație”.

După cum știți, un asemenea chestionar a fost transmis și avocaților români la zilele Baroului București, dar prea puțini s-au obosit să răspundă.

După cum am văzut, atacul cu ”superimunitatea”, care a adus atâta rău profesiei, a fost generat chiar de avocați!

Pe de altă parte, practicile unor avocați constituie amenințări asupra întregului corp profesional. Cel mai bun exemplu este dosarul Panama Papers, care a vizat în primul rând avocații, ca intermediari ai unor afaceri oculte. În lumea globalizată, nu contează că scandalul e în altă parte, că efectele se extind imediat și la noi. Efectele constau în implicațiile profunde ale acestui dosar în care sunt implicați avocați în viitoarea legislație europeană, și implicit națională, privind spălarea banilor, care are un impact extrem de puternic asupra supraviețuirii unor principii fundamentale precum independența avocatului și secretul profesional.

Dacă ne uităm în Raportul Parlamentului European referitor la ancheta privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, din decembrie 2017, acolo scrie clar, că ”pe baza dosarului „Panama Papers” s-a documentat și s-a făcut publică folosirea sistematică a unor practici ilegale, cum ar fi antedatarea de documente, și s-a scos în evidență încălcarea flagrantă a obligației elementare de diligență, inclusiv în cazul externalizării sarcinilor, din partea avocaților”. Dosarul Panama Papers” reprezintă cea mai importantă scurgere de informații privind spălarea banilor, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală până în prezent; întrucât scurgerile de informațiile confidențiale, în volum de 2,6 terabyți, de la Mossack Fonseca, care este un cabinet de avocatură și o societate fiduciară autorizată, cuprind 11,5 milioane de documente și reprezintă mai multe date decât toate datele combinate din Wikileaks (2010), Offshore Leaks (2013), Luxleaks (2014) și Swissleaks (2015).

Sunt niște cifre care vorbesc și ne arata în ce lume trăim și arată cum avocatura și principiile fundamentale sunt subminate chiar din interiorul profesiei!

În același Raport, Parlamentul European constată că ”consultanții juridici s-au sustras de la îndeplinirea obligațiilor legale prin invocarea „secretului profesional” pentru a evita efectuarea CDD (n.n. obligațiile de raportare în temeiul măsurilor de precauție privind clientela), chiar dacă nu acționează în calitate de avocați, ci ca presatori de servicii financiare. În urma acestui uriaș scandal, toți avocații europeni vor avea de suferit întrucât aruncă în derizoriu secretul profesional și a reprezentat o pată pe obrazul avocaților. Știm că și afaceriști români au fost implicați în acest scandal.

Tendințe legislative nefavorabile

Curentul nu ne este favorabil! Profesia de avocat este amenințată prin distrugerea sistematică a valorilor pe care s-a clădit. Într-o perioadă extrem de scurtă, de aproximativ trei ani, ne-am confruntat cu un tăvălug legislativ asupra profesiei, venit și de la Bruxelles, dar și din interior, care amenință pilonii pe care este construită avocatura, în special independența avocatului și secretul profesional.

Tot scandalului Panama Papers și altele au aruncat avocatura într-o lumină proastă la Bruxelles și reglementările care ne așteaptă nu sunt de bun augur. Secretul profesional sau lipsa răspunderii avocatului pentru afirmațiile făcute în apărarea clientului nu vor putea fi invocate prea ușor pentru că Bruxelles-ul a luat măsuri pentru modificarea legislației. Tocmai ce a fost publicată, la 11 octombrie 2018, Recomandarea Parlamentului European în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală care consacră subcapitolul 4.2. Avocaților și arată ce turnură vor lua măsurile legislative viitoare. Vă citez:

”138. reamintește că secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalităților și nici pentru a acționa în contradicție cu spiritul legii; solicită să se garanteze faptul că privilegiul de secret în relația client-avocat nu îngreunează raportarea adecvată a tranzacțiilor potențial ilegale, fără a aduce atingere drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și principiilor generale ale dreptului penal; invită statele membre să emită orientări privind interpretarea și aplicarea privilegiului juridic profesional și să adopte o linie de demarcație clară între consilierea juridică tradițională și avocații care acționează în calitate de operatori financiari;

139. subliniază că un avocat care desfășoară o activitate într-un domeniu care depășește sarcina sa specifică de apărare sau de reprezentare în justiție și de consiliere juridică poate, în anumite împrejurări legate de menținerea ordinii publice, să facă obiectul obligației de a transmite autorităților anumite informații pe care le cunoaște;

140. subliniază că avocații care oferă consiliere clienților ar trebui să poarte aceeași răspundere juridică pentru conceperea unor planuri de evaziune fiscală și a unor strategii de planificare fiscală agresivă care sunt pedepsite prin lege sau pentru crearea de sisteme financiare în scopul spălării de bani; subliniază că, în cazul în care devin complici la fraude, aceștia trebuie să facă în mod sistematic obiectul sancțiunilor penale și al măsurilor disciplinare”.

Tendințele legislative la nivel european și intern ignoră tot mai frecvent valorile profesiilor liberale pentru că ne aflam într-un context în care lupta împotriva corupției și a crimei organizate are prioritate. Însă, pe de altă parte, tendințele de mercantilizare a profesiei sunt tot o reflexie în legi a practicilor profesionale. Fără doar și poate, în curând va fi destul de greu să deosebești un cabinet de avocatură de o frizerie, de pildă, pentru că dacă așa ne purtăm, așa suntem judecați. În 2015, avocatura a fost surprinsă de o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene[2], care a adus o schimbare de viziune majoră asupra profesiei, considerând că avocatul este un ”furnizor” de servicii către clientul ”consumator”, ceea ce cam coboară avocatura de pe piedestal, transformând-o în ”piață”. Oricât ni s-ar părea de nedrept, ceea ce se întâmplă este reflexia practicilor avocațiale mercantile la nivel global, care se repercutează asupra tuturor avocaților.

Chiar și în fața acestui mediu ostil, am reușit să modificăm legea 51/1995 privind organizarea și funcționarea profesiei de avocat, legiferând statutul acestuia ca partener indispensabil al justiției, să întărim secretul profesional și garanțiile de independență a avocatului. Am adoptat un Cod deontologic adaptat particularităților naționale, care apără avocatura de unele practici care duc în mod sigur la distrugerea ei.

Însă, în curând, organizațiile profesionale vor fi practic paralizate în procesul de autoreglementare de noua directivă (UE) 2018/958 din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii sau modificarea acestora. Termenul de transpunere al acesteia este 30 iulie 2020. Am ținut să precizez acest lucru pentru a mobiliza avocații să se implice efectiv în modificările ce le vor propune cu privire la Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat în apărarea profesiei lor, deoarece viața a demonstrat ca sunt numeroase interesele de ”subordonare” a avocaturii cu speranța că transformarea ei într-o ”profesie conexă” ar aduce, peste noapte, surplus de clientelă dacă susținerea profesiei ar veni din partea unei autorități cu ”voce în Guvern” , ori ar facilita intrarea în profesie dacă se modifică, chiar și în fapt, raporturile dintre profesie și instituțiile învățământului superior juridic!

–––––––-

[1] Que pensent les jeunes avocats de l’avenir de leur profession ?, Village de la Justice, 2 noiembrie 2018, https://www.village-justice.com/articles/Que-pensent-les-jeunes-avocats-avenir-leur-profession,23397.html#2PQZZJs0TkXf0ZkD.99

[2] HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua) din 15 ianuarie 2015 „Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Domeniu de aplicare – Contracte încheiate cu consumatorii – Contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator” în cauza C 537/13, Birutė Šiba împotriva Arūnas Devėnas,