• Interviu cu Av. Dr. Gheorghe Florea, Preşedintele UNBR
  Rolul avocatului într-un stat de drept cu privire la apararea vieţii private şi a secretului profesional
  

La data de 10 decembrie 2014, avocaţii vor celebra în premieră Ziua Europeană a avocatului. Decizia de a inaugura această zi, care urmează să fie sărbătorită în fiecare an, a fost luată în cadrul Consiliului Barourilor din Europa şi are ca scop promovarea valorilor comune ale avocaţilor şi a rolului lor în edificarea statului de drept. Legat de acest eveniment, UNBR a ales ca temă principală care să se afle în centrul dezbaterilor ”Rolul legal al avocatului într-un stat de drept cu privire la apararea vieţii private şi a secretului profesional. Situaţia din Romania ”.

„ Avocatul” : Care au fost motivele pentru care UNBR a ales această temă pentru a fi dezbătută cu prilejul Zilei Europene a Avocaţilor?

Gheorghe Florea:  La ora actuală, acest subiect este prioritatea numărul unu pentru avocaţii din România, dar şi pentru cei europeni şi chiar la nivel global. Având în vedere riscurile cu care se confruntă aceste valori fundamentale ale profesiei de avocat, din cauza evenimentelor politice şi sociale petrecute în ultima vreme, Consiliul Barourilor Europene (CCBE)  a propus  avocaţilor europeni să pună în centrul dezbaterilor problematica legată de: ”Supravegherea electronică în masă, ca ameninţare la adresa secretului profesional şi a confidenţialităţii relaţiilor dintre avocat şi clienţi” şi a recomandat ca această temă să fie abordată în cadrul  evenimentelor susţinute de barouri şi de uniunile profesionale cu prilejul primei Zile Europene a Avocaţilor. Prin urmare, tema aleasă de UNBR are drept scop analiza acestor probleme şi găsirea unor soluţii în context naţional.

„ Avocatul”: Care sunt aspectele care pun în pericol secretul profesional şi confidenţialitatea relaţiilor avocat client în context naţional?

Gheorghe Florea:  Trăim în Uniunea Europeană şi orice mişcare legislativă şi chiar de altă natură are repercusiuni directe în plan naţional. Datorită tehnologiei, trăim într-un spaţiu global şi orice eveniment legat de securitatea cetăţenilor, indiferent de locul în care se petrece,  are reverberaţii în legislaţia statelor lumii, implicit în România. Aş aminti aici de Patriotic Act, adoptat de SUA după evenimentele de la 11 septembrie 2001, prin care s-au permis interceptările şi reţinerea datelor în scopul prevenirii actelor de terorism. Acest document legal, adoptat pe alt continent s-a propagat imediat şi în Europa aducând un val de reglementări cu privire la reţinerea datelor şi autorizarea interceptării comunicaţiilor. De atunci, în permanenţă echilibrul dintre dreptul la siguranţă al cetăţenilor şi dreptul la viaţa privată s-a alterat ajungându-se în situaţia în care secretul profesional şi confidenţialitatea relaţiilor avocat client să fie grav periclitate datorită măsurilor de supraveghere dispuse de guverne şi datorită faptului ca legislaţia de protecţie a vieţii private a rămas în urmă. Chiar dacă Directiva privind reţinerea datelor a fost anulată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar Legea nr. 82/2012 privind reţinerea datelor a fost declarată neconstituţională, nu ne putem relaxa, dimpotrivă. Trebuie să fim atenţi şi implicaţi foarte activ în evoluţia  legislaţiei care va urma acestora şi ţinând cont de experienţă să nu permitem  ambiguităţi care să pună în pericol confidenţialitatea şi secretul profesional. CCBE a luat poziţie faţă de aceste aspecte şi a făcut recomandări membrilor în legătură cu modul în care ar trebui să acţioneze ca urmare a anulării Directivei privind reţinerea datelor, insistând asupra faptului că incertitudinea privind confidenţialitatea comunicării între avocaţi şi clienţii lor, datorită supravegherii în masă exercitată de guverne poate avea un impact negativ asupra dreptului cetăţenilor UE privind accesul la consiliere juridică, la justiţie şi la un proces echitabil.

„ Avocatul”: Care este rolul avocatului într-un stat de drept cu privire la apararea vieţii private şi a secretului profesional?

Gheorghe Florea:  Rolul avocatului este de a susţine şi a găsi soluţii de echilibru între aceste drepturi  fundamentale nu numai în faţa instanţelor, dar şi de a avea un rol activ în înfăptuirea statului de drept, cu alte cuvinte a veghea în permanenţă la procesul legislativ, astfel încât astfel de dezechilibre să fie înlăturate din start.

Seria evenimentelor petrecute în ultimul timp arată că acum, mai mult decît oricând, avocatul trebuie să intervină cu opinii pertinente în evoluţia legislativă pentru că lucrurile s-au precipitat peste măsură la nivelul Uniunii Europene şi implicit  la nivel naţional. Iată că la puţin timp după ce Directiva UE privind reţinerea datelor a fost declarată nevalidă de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea Constituţională a României a procedat la fel cu Legea nr. 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului. În prezent, se aşteaptă un alt proiect de lege care să reglementeze reţinerea datelor însă cu respectarea dreptului la viaţă privată. Avocaţii trebuie să fie vigilenţi încă de la începutul procesului legislativ pentru că astfel de reglementări ar putea afecta relaţia de confidenţialitate avocat client dacă nu sunt bine fundamentate juridic.

„ Avocatul”: Cu ce alte probleme se mai confruntă profesia de avocat?

Ne aflăm într-o perioadă în care evoluţia tehnologiei avansează într-un ritm mult mai accelerat decât legislaţia de protecţie împotriva invaziei vieţii private şi în permanenţă apar  breşe prin care se pot încălca drepturi fundamentale. Şi vă dau ca exemplu apariţia sistemelor de cloud, care nu pun numai probleme de proprietate intelectuală, dar şi de protecţie a vieţii private, a privilegiului avocatului privind relaţia de confidenţialitate cu clientul său.  Chiar dacă teoretic, codul de procedură penală nu permite percheziţionarea corporală , asediului sau a domiciliul avocatului pentru a strînge date despre clienţi, depozitarea documentelor în cloud, pe servere virtuale ar putea să nu mai intre în aria de aplicabilitate a excepţiei. Plus că obligaţiile  providerului cu privire la protecţia acestor date sunt neclare. Deci, cu toate asigurările providerilor că aceste date sunt în siguranţă şi că nu pot fi accesate de persoane străine, atâta vreme cât nu sunt stabilite obligaţii clare legate de protecţia acestor date, cu raportări speciale la protecţia documentelor apărate de secretul profesional, avocaţii nu au voie să stea liniştiţi pentru că profesia lor este într-un mare pericol.

Chiar zilele trecute, Parlamentul European a anunţat că pregăteşte măsuri în vederea  unei mai bune implementări strategiei europene privind cloud computing-ul. Să nu ne aşteptăm că acestea nu ne vizează direct şi foarte repede.  Este de datoria avocatului să fie vigilent cu privire la modul în care vor fi implementate în ţara noastră noile reglementări pentru că îl vizează direct şi pe el dar mai ales pe clientul său.

Majoritatea problemelor pe care le au avocaţii astăzi au aceleaşi surse şi anume breşele ivite în legislaţie cu privire la apărarea secretului profesional. Iar găsirea unor soluţii pentru apărarea secretului şi a confidenţialităţii  în contextul evoluţiei tehnologice şi economice este un aspect extrem de dificil. Avocatul trebuie să răspundă cererii din ce în ce mai diversificate a pieţei şi în acelaşi timp să respecte valorile fundamentale care ţin în viaţă profesia. Şi vă dau câteva exemple. Piaţa reclamă astăzi servicii integrate. Clienţii vor soluţii integrate juridic, financiar, contabil, cercetări de piaţă etc. Problema aici este cum poţi apăra secretul şi confidenţialitatea şi cum poţi evita conflictele de interese în condiţiile în care mai mulţi profesionişti din domenii diferite lucrează la acelaşi material pentru un client. Cum împaci această exigenţă păstrării secretului profesional cu necesitatea informării reciproce cu ceilalţi profesionişti  în vederea realizării unei misiuni comune? Sunt întrebări la care trebuie să găsim soluţii legislative foarte rapid pentru că piaţa, publicul nu aşteaptă. Iar soluţiile de provizorat, fără garantarea acestor valori fundamentale ale profesiei, ne-ar putea costa erodarea încrederii clientului în avocat şi declinul profesiei.

Un alt exemplu ţine de un subiect foarte controversat,  care aparent nu are legătură cu secretul profesional.  Este vorba de publicitate. Piaţa reclamă astăzi promovarea serviciilor avocaţiale, nimeni nu contestă acest lucru. Suntem chiar obligaţi prin lege să comunicăm publicului o serie de informaţii precum cele prevăzute de art. 26, alin.1 al O.U.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.  Printre altele, avocaţii trebuie să ofere  informaţii cu privire la activităţile conexe şi la parteneriatele prestatorilor, agreate pentru desfăşurarea acestor activităţi, care sunt legate de serviciul în cauză, precum şi cu privire la măsurile luate pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informaţii se includ în orice document informativ în care prestatorii oferă o descriere detaliată a serviciilor lor. Legislaţia oferă avocaţilor o posibilitate foarte mare de a-şi face  publicitate până la limita marcată de secretul profesional. Şi acum trebuie să găsim soluţii legislative, astfel încât să permitem avocaţilor să-şi promoveze serviciile avocaţiale pe o piaţă supraaglomerată de servicii conexe, dar în acelaşi timp să marcăm foarte clar limita secretului profesional şi în acest context. Pentru că dacă dacă te afişezi cu clienţii şi te promovezi publicând detalii financiare sau de altă natură dintr-un caz, chiar cu acordul clientului, automat faci o breşă în  secretul profesional şi aceasta are ca efect erodarea încrederii în avocaţi.

„ Avocatul”: Ce mesaj doriţi să transmiteţi colegilor cu prilejul Zilei Europene a Avocaţilor?

Gheorghe Florea:  Aş vrea să folosesc acest prilej pentru a-i îndemna să fie atenţi, să privească ce se întâmplă în jurul nostru, ce reforme se pun la cale în alte ţări europene, în Franţa mai ales, cu privire la profesia de avocat. De asemenea, aş dori să-i îndemn să fie atenţi  la reglementările care urmează la nivel european şi naţional în privinţa retenţiei datelor şi protecţiei vieţii private şi să conştientizeze faptul că suntem într-un moment de răscruce în care dacă nu suntem vocali să ne apărăm valorile fundamentale, profesia noastră se va degrada şi serviciile avocaţiale vor ajunge o marfă generică, fără valoare adăugată. Fără implicarea profundă a avocaţilor în evoluţia reglementărilor care urmează, atât profesia cât şi statul de drept vor avea de suferit.