Redacţia: Sub aspect profesional, anul acesta a fost marcat de punerea în aplicare a noilor coduri,  cu mare impact asupra exercitării profesiei de avocat  şi s-a văzut că pregătirea profesională în acest sens a fost o prioritate. Ce alte provocări fac agenda de priorităţi a UNBR în contextul misiunii sale de apărare a intereselor profesiei?

Gheorghe Florea: Priorităţile sunt prefigurate de o serie de evenimente şi dezbateri  cu privire la proiecte şi modificări legislative  care au impact asupra profesiei ,  precum şi de  evaluarea tendinţelor cu privire la modul şi  formele de exercitare a profesiei. Desigur, avem în vedere şi agenda Council of Bars and Law Societies of Europe (CCBE) întrucât UNBR este membră  cu drepturi depline.În acest context, priorităţile sunt identificarea şi punerea în aplicare a unor soluţii în privinţa unor aspecte esenţiale, cum sunt:
–          Apărarea secretului profesional
–          Colaborarea inter-profesională
–          Solidaritatea profesională pentru apărarea identităţii avocatului român
–          Uniţi prin competenţă profesională şi pregătire continuă
–          Apărarea apărării
–          Etica profesională

Redacţia: Care sunt aspectele care pun la încercare apărarea secretului profesional?

Noile probleme de securitate în Europa precum şi tendinţele de integrare a serviciilor avocaţiale cu servicii conexe au adus în centrul dezbaterilor, la nivel European, aspectele cu privire la confidenţialitatea relaţiilor avocat client.

Gheorghe Florea: Anterior aprobării de către Parlamentul European a raportului final privind supravegherea electronică în masă a cetăţenilor UE,  propus de Comisia pentru Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, CCBE şi-a exprimat poziţia în ceea ce priveşte îngrijorările referitoare la supravegherea sistematică de către guverne a cetăţenilor europeni  şi a cerut instituţiilor europene să apere confidenţialitatea comunicărilor dintre avocaţi şi clienţi, ca element cheie al statului de drept. Şi, într-adevăr, în acest raport confidenţialitatea profesională este considerată “crucială  în cazul avocaţilor şi trebuie să fie protejată împotriva activităţilor de supraveghere în masă”. În acelaşi raport se mai adaugă că această incertitudine privind confidenţialitatea comunicării între avocaţi şi clienţii lor poate avea un impact negativ asupra dreptului cetăţenilor UE privind accesul la consiliere juridica, la justiţie şi la un proces echitabil.

Pe de altă parte, în aprilie,  CCBE a dat publicităţii un studiu comparativ privind supravegherea guvernamentală a datelor avocaţilor în cloud. Punctul de plecare pentru această cercetare a CCBE au fost revelaţiile din raportul Snowden cu privire la supravegherea datelor de cloud de către serviciile de informaţii. Aceste probleme se acutizează şi soluţia care se caută este aceea de a găsi un punct de echilibru între nevoia de informaţii a serviciilor pentru a acţiona proactiv împotriva atacurilor teroriste şi respectarea drepturilor şi a libertăţilor.

Nu în ultimul rând, problema confidenţialităţii relaţiei avocat client se pune în contextul tendinţelor de integrare a serviciilor avocaţiale cu alte activităţi conexe de sorginte liberală, cum ar fi auditori, consultanţi fiscali şi alţi experţi. Eu sunt de acord că tehnicizarea excesivă a legislaţiei şi nevoile clientului impun o anumită nevoie de integrare a activităţii avocaţiale cu alte servicii. Însă aici intervin atât probleme cu privire la confidenţialitatea relaţiilor cu clienţii a profesioniştilor integraţi sub o umbrela comună şi, în acelaşi timp, nevoia pentru o anumită transparenţă pentru ca statul să-şi poată exercita atribuţiile de control. Problema cea mai dificilă este aceea a asumării responsabilităţii unei asemenea misiuni comune. Îşi asumă avocatul profesionalismul consultantului fiscal atunci când dă o soluţie integrată? Să nu uităm că suntem în prezenţa unor servicii furnizate de profesii liberale, în care fiecare profesionist este obligat, prin lege, să-şi asume această responsabilitate.

Observăm, aşadar, că intervin anumite conflicte între nevoile economice şi necesitatea protecţiei unor drepturi şi libertăţi. Acestea sunt probleme pentru care găsirea soluţiilor, identificarea unor puncte de echilibru pentru aceste conflicte de libertăţi  devine extrem de dificilă.

Redacţia: Cum vedeţi colaborarea inter-profesională în acest context?

Gheorghe Florea: Aceasta este o problemă care trebuie rezolvată şi pentru care statele europene caută soluţii. De exemplu, relativ recent, Consiliul Naţional al Barourilor din Franţa a adoptat o rezoluţie privind inter-profesionalitatea funcţională,  prin care exprimă necesitatea de a reflecta asupra creării unor structuri de colaborare între profesiile reglementate, fără personalitate juridică, în condiţiile garantării eticii profesionale. Punctele cheie din care se porneşte în căutarea soluţiilor sunt: exerciţiul exclusiv al fiecărui profesionist în cadrul acestei structuri şi cerinţa legală pentru fiecare profesionist de a efectua numai activitatea principală. Această rezoluţie are în vedere aplicarea Decretului 354 din 19 martie 2014 privind punerea în aplicare a articolului 31-2 din legea nr. 90-1258 din 31 decembrie 1990 privind exerciţiul sub formă de societăţi a profesiilor liberale supuse unui statut legiferat sau cu reglementare proprie.

Această lege presupune crearea unor societăţi de participare financiară pluriprofesională a profesiilor liberale. Însă, doresc să precizez că atât legea, cât şi rezoluţia au în vedere numai colaborarea între avocaţi, notari, executori judecătoreşti, lichidatori, contabili, auditori şi consilieri în  proprietate intelectuală.

Redacţia: Spuneaţi mai devreme că o prioritate este solidaritatea profesională pentru apărarea identităţii avocatului roman. Ce demersuri aveţi în vedere pentru obţinerea acestui deziderat?

Gheorghe Florea: În primul rând, prin îmbunătăţirea comunicării interne şi externe. În epoca supraaglomerării informaţionale, în care se vorbeşte de “over information syndrome” sau “data smog”, clarificarea prin comunicare devin condiţie a obţinerii dezideratelor. Am observat că unele lucruri au fost înţelese greşit, inclusiv în interiorul corpului profesional, şi că aceste probleme se datorează comunicării insuficiente în acest amalgam informaţional din care chiar şi colegii noştri încearcă să extragă raţiunea unei hotărâri.  Timpurile ne-au educat pe noi, avocaţii, să comunicăm “la rece”, obiectiv, fără inserţii emoţionale întrucât acestea nu ţin în faţa instanţelor care sunt şi ele aglomerate cu zeci de dosare pe rol, într-o singură zi. Niciun judecător nu mai are timp de metafore inserate în pledoarii care să mişte audienţa. Însă mijloacele de comunicare în masă mizează pe această inserţie emoţională, mobilizatoare de răspunsuri emoţionale. Şi atunci, comunicarea transparentă a acţiunilor UNBR devine soluţia înţelegerii acestora. Ne dorim ca toţi avocaţii şi publicul larg să ne susţină în acest demers, să ştie că tot ceea ce face UNBR este în interesul justiţiei în primul rând şi, implicit, al avocaţilor,ca  participanţi la actul de justiţie. Solidaritatea profesională implică înţelegerea acestor obiective comune şi a demersurilor necesare pentru realizarea lor. Şi cum putem ajunge aici altfel decât prin găsirea unor soluţii de comunicare mai eficientă?

În privinţa solidarităţii în vederea păstrării identităţii avocatului roman, problema se pune în contextul influenţelor din ce în ce mai mari a avocaturii anglo saxone şi a globalizării în general.  Chiar dacă în Europa suntem majoritari în privinţa sistemului de drept, odată cu dezvoltarea digitalului afirmarea limbii engleze permite dreptului anglo saxon să influenţeze decisiv cultura avocaţială şi sistemul de drept al Uniunii Europene, din care facem parte. Iată că avem deja un nou cod civil, influenţat puternic de Codul Civil Quebec, care este un hibrid al celor două culturi juridice. Anumite instituţii noi, apărute sub această influenţă, de exemplu fiducia sau trustul, dacă e să folosim un termen anglo saxon,  pot fi interesante sub aspect conceptual, însă aplicabilitatea lor practică s-a dovedit problematică în contextul unui sistem de drept atât de diferit. Diferenţele culturii juridice sunt încă mari şi oportunitatea asimilării unor norme anglo saxone pune probleme în contextul unei culturi juridice diferite si a crizei economice, în care  lumea nu e dispusă să-şi rişte banii în  experimente legislative.

Da, cultura juridică anglo saxonă se va afirma din ce în ce mai puternic având în vedere limba de accesare a informaţiei juridice în context internaţional. Problema e păstrarea identităţii avocaţilor sau a  societăţilor române de avocatură, în acest context.

Redacţia: Aţi spus că un deziderat este acela de a fi uniţi prin competenţă profesională şi pregătire continuă. Cum traduceţi această afirmaţie?

Gheorghe Florea: Competenţa profesională înseamnă înţelegerea raţiunii legilor şi, implicit,  a modului de aplicare. Acestea  aduc valoare adăugată muncii avocatului. De asemenea, presupune o unire a eforturilor avocaţilor în privinţa afirmării lor ca participanţi la actul de justiţie. Trebuie să fim mai implicaţi în evoluţia legislativă prin prisma practicii profesionale în diferite domenii ale dreptului. Trebuie să fim mai vocali atunci când se iau decizii legislative şi să fim consultaţi pentru că ştim problemele din practică. Însă aceasta presupune să fim uniţi şi să avem în vedere interesul public al înfăptuirii justiţiei.

Anul acesta a fost marcat esenţial de punerea în aplicare a noilor coduri şi de impactul lor asupra exercitării profesiei. Avocaţii trebuie să-şi aducă o contribuţie semnificativă în acest sens, să revalorizeze raţiunea unor reglementări după decenii şi chiar mai mult de un secol şi jumătate, în cazul codului civil. Cum altfel ar putea face aceasta decât uniţi prin pregătire profesională continuă?

Redacţia: De ce apărarea apărării este o prioritate?

Gheorghe Florea:  Avocatul este mai vocal prin natura profesiei sale. În apărarea clientului său, el  trebuie să aducă toate argumentele posibile care sunt necesare stabilirii adevărului, chiar dacă acestea deranjează alte persoane. De aceea, o prioritate este imunitatea pledoariei, în sensul că el nu trebuie să poată fi tras la răspundere penală pentru susţinerile făcute oral sau scris în faţa instanţelor de judecată. Trebuie să dispună de mijloace legale de protecţie astfel încât să nu poată fi supus niciunei constrângeri, presiuni sau intimidări din partea autorităţilor, în exercitarea profesiei.

*

*    *