Potrivit hotărârii Consiliului UNBR din data de 17.07.2020, Congresul Avocaților 2020 va avea ca temă principală: „Interacțiunea și comunicarea profesiilor juridice. Aspecte legale, etice și deontologice”.
Cu același prilej va fi organizat un concurs de lucrări, în același spectru tematic, destinat tinerilor avocați (sub 30 de ani, inclusiv stagiari), la care cele mai bune lucrări vor fi recompensate cu premii în bani și se vor publica în revista „Avocatul”.
Cu titlu orientativ, propunem câteva teme care ar putea fi circumscrise temei principale:
1. Exigențe ale comunicării instituționale și interinstituționale în domeniul justiției
2. Aspecte specifice ale comunicării instituționale și ale comunicării individuale a avocaților
3. Relaxarea reglementărilor privind publicitatea avocaților în contextul legii prin Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Limite deontologice
4. Comunicarea ariei se competență a avocatului și comunicarea specializării
5. Comunicarea profesioniștilor în domeniul judiciar: similarități și diferențe deontologice
6. Comunicarea electronică în justiție. Instanța digitală și dosarul electronic
7. Tendințe de interprofesionalitate. Aspecte legale și deontologice. Este necesară o reglementare a interprofesionalității?
8. Interacțiunea avocat client în raport cu evoluția digitalizării. Actualitate și perspective
9. Interacțiunea avocatului cu mediul judiciar în contextul digitalizării. Efecte ale dematerializării procedurilor judiciare
10. Reglementări privind comunicarea electronică între avocat și clientul aflat în detenție. Probleme legate de asigurarea confidențialității
11. Procesele online. Tendințe internaționale și experimente naționale
12. Comunicarea interprofesională în rețelele sociale. Beneficii și capcane
13. Interacțiunea avocat client pe platformele de intermediere avocat client: reglementări incidente și aspecte deontologice
14. Utilizarea platformelor online de intermediere avocat client. Riscuri și potențiale capcane pentru avocați
15. Comunicarea avocatului în scopul promovării vs. scopul racolării de clientelă.
16. Comunicare, promovare, publicitate vs racolaj (sunt noțiuni diferite asupra cărora deseori de face confuzie și ar trebui lămurite
17. Raportul avocat client din perspectiva dreptului consumatorului
18. Relația avocat magistrat în jurisprudența CEDO
19. Ghidurile de bune practici privind comunicarea profesiilor juridice. Natură juridică și aplicare
20. Comunicarea avocatului în mediul online
21. Comunicarea instituțională în managementul crizelor (o amenințare importantă la adresa profesiei care poate avea consecințe negative dacă nu este tratată în mod eficient.)
22. Modalități de răspuns instituțional față de atacuri asupra profesiei de avocat. Coordonarea comunicării UNBR cu Barourile
23. Responsabilitatea socială a avocatului și implicarea în problemele comunității, ca formă de comunicare.
24. Avocatura pro bono, ca formă de comunicare a avocatului
25. Comunicarea instituțională a UNBR cu Parlamentul și Guvernul. Participarea la procesul legislativ.
26. Comunicarea instituțională vs lobby
Sub-temele de mai sus au, desigur, valoare orientativă. Autorii pot analiza teme conexe sau aspecte particulare ale acestora; condiția este ca tema lucrării să aibă legătură cu tema principală.
Cerințele editoriale principale privind articolele pentru concurs sunt următoarele:
– Se vor utiliza caractere Times New Roman, corp de literă de 12 la 1,5 distanța între rânduri;
– Se vor folosi diacritice (ă, â, î, ş, ţ).
– Contribuția nu va depăși 10 (zece) pagini.
– Sub titlul contribuției vor fi inserate:
00000 → Semnătura autorului, cu menționarea titlului profesional
00000 → un scurt rezumat (maximum 600 de semne), cuprinzând și cuvintele cheie; acesta va fi redactat în limba română și într-o limbă de circulație internațională: engleză sau franceză (în funcție de preferința autorului)
Odată cu articolul, autorul va trimite o fotografie de dată recentă.
Toate contribuțiile vor fi evaluate și selecționate de Comitetul de redacție al revistei „Avocatul”.
Termenul limită pentru transmiterea contribuțiilor este 20.08.2020, la adresa de email: [email protected]. La rubrica „Subiect” se va menționa ”Articol pentru concursul de lucrari – [numele si prenumele autorului] [baroul]”.
Articolele transmise anterior datei de 15 august 2020 și care vor fi selecționate vor beneficia de prioritate la publicare.
Vă rugăm ca până la data de 1 august a.c. să ne informați cu privire la intenția de participare la concurs și titlul temei alese.
Instrucțiuni editoriale: Link către ANEXA
Av. dr. Traian Briciu
Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România
*
0
I. Titlul, autori
1. Titlul. Se va scrie în limba română centrat pe mijloc și boldit și va fi însoțit de traducerea sa în Franceză și în Engleză.
2. Autorii: grad didactic/titlu științific/titlul profesional, urmat de prenume și nume; un rând mai jos apartenența (Baroul); centrate dreapta
II. Construcţia lucrării în ansamblu.
1. Gradele de titlu. Pentru a fi accesibile şi cât mai uşor consultate de cititori, subiectele tratate trebuie să fie coerent şi clar sistematizate, utilizându-se un sistem unitar de împărţire pe grade de titlu, sistem ce va trebui respectat în tot conţinutul lucrării.
Autorii sunt rugaţi să urmeze sistemul clasic de împărţire pe grade de titlu, care, în funcţie de volumul şi amploarea lucrării, poate cuprinde următoarele câmpuri de clasificare:
Parte …
0000Titlu … (opţional)
00000000Capitol …
000000000000Secţiune …
0000000000000000§1. …
000000000000000000001.1. …
000000000000000000000000A. …
2. Prescurtările. Prescurtările trebuie folosite cât mai economic cu putinţă, pentru a nu prejudicia lizibilitatea textului. Nu se vor utiliza niciodată prescurtări în titluri.
2.1. Prescurtarea legislaţiei, atât în textul de bază, cât şi în notele de subsol, se va face utilizându-se următoarele standarde:
a) Codurile nu se prescurtează atunci când la ele se face o referire generică sau sunt însoţite de o subdiviziune ce le aparţine.
Referirile la vechile coduri se fac astfel: C.civ. din 1864, C.proc.civ. din 1865, C.pen. din 1969, C.proc.pen. din 1968
Ex.:
dispoziţiile Codului de procedură civilă…
Cartea a II-a, Titlul I din Codul civil
Când sunt citate împreună cu un articol ce le aparţine, codurile se prescurtează întotdeauna în modul următor: C.proc.civ. / C.civ. / C.pen. / C.proc.pen. / C.com. / C.fisc. / C.proc.fisc. / C.fam. / C.muncii / C.silvic / C.aerian
Ex.: art. 178 C.pen.
b) Celelalte acte normative nu se prescurtează atunci când la ele se face trimitere în cuprinsul materialului.
În notele de subsol, actele normative se prescurtează întotdeauna astfel:
– O.G. nr. 113/1998
– O.U.G. nr. 105/2002
– H.G. nr. 1167/1999
c) Articolele şi subdiviziunile lor se abreviază astfel:
– art. 4
– alin. (1)
– lit. a)
– parag. 1
– pct. 1
d) Prepoziţia „din”, la alăturarea articolului cu actul normativ, se foloseşte astfel:
– la acte normative altele decât codurile, se trece întotdeauna prepoziţia „din”.
Ex.:
art. 1 din O.U.G. nr. …
pct. 45.5 din Normele metodologice nr. ….
art. 30 din Constituţie
– pentru coduri, nu se trece niciodată prepoziţia „din”.
Ex.: art. 167 C.proc.civ.
e) Indicii, în cazul alineatelor sau literelor, se trec în paranteze
Ex.: art. 12 alin. (51), art. 100 lit. a1)
2.2. Prescurtarea jurisprudenţei, atât în textul de bază, cât şi în notele de subsol, se va face utilizându-se următoarele standarde:
Când sunt citate pentru indicarea unei speţe, numele instanţelor se scriu întotdeauna prescurtat, utilizându-se următoarele prescurtări:
C.A. – curte(a) de apel
Cas. – Curtea de Casaţie şi Justiţie a României
Cass. fr. – Curtea de Casaţie franceză
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CJCE – Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene
col. jur. – colegiu jurisdicţional
C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie
I.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Trib. Bucureşti – Tribunalul Bucureşti
T.M.B. – Tribunalul Municipiului Bucureşti
Trib. jud. – tribunal judeţean
Trib. Reg. – tribunal regional
Trib. Suprem – Tribunalul Suprem
Jud. – judecătoria
Secţiile instanţelor judecătoreşti, precum şi sentinţele / hotărârile / deciziile se scriu fără prescurtări, cu litere mici şi se pun între virgule.
Ex.
C.S.J., Secţia civilă, decizia nr. …
C.A. Ploieşti, Secţia comercială, …
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, …
Trib. Argeş, Secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, …
Trib. jud. Timiş, Secţia penală, sentinţa nr. …
Deciziile Curţii Constituţionale se scriu întotdeauna cu literă mare:
Ex.: Decizia Curţii Constituţionale nr. 123 din 14 aprilie 2000 sau DCC nr.
3. Citarea legislaţiei, doctrinei şi jurisprudenţei
3.1. Modul de citare. Pentru o mai bună claritate şi o vedere de ansamblu a textului, este de preferat ca citatele din textele de lege, doctrina şi jurisprudenţa de specialitate să fie redate în notele de subsol, iar nu în textul de bază. Citatele vor fi scrise normal, cu acelaşi font ca şi restul textului, iar evidenţierea lor se va face prin plasarea între ghilimele „ … ”. Întotdeauna, trimiterile la sursele din care s-a făcut citarea se vor face numai în notele de subsol.
Partea dintr-un citat, indiferent de sursa acestuia, care nu este redată se înlocuieşte cu trei puncte între paranteze rotunde (…). În cazul în care o formulare ce implică folosirea parantezelor rotunde face parte dintr-o alta, mai amplă, aceasta din urmă trebuie trecută între paranteze drepte.
Ex.: [art. 25 alin. (2) din Legea nr. …].
3.2. Trimiterile infra / supra. Trimiterile în cadrul aceleiaşi lucrări se vor realiza numai prin intermediul notelor de subsol. Pentru a indica exact cititorului locul de trimitere, este de preferat ca trimiterea să se facă la numărul marginal al paragrafului. Totuşi, în cazul lucrărilor ce nu beneficiază de numerotarea marginală a paragrafelor, trimiterea se va face indicând gradul de titlu avut în vedere (capitol, secţiune etc.) şi numărul paginii la care se face trimitere.
3.3. Citarea legislaţiei. Actele normative se citează prescurtat, conform indicaţiilor de mai sus. De asemenea, citarea va include şi titlul complet al actului normativ.
Ex.
O.U.G. nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Întotdeauna când se citează un act normativ se va menţiona şi referinţa pentru identificarea lui (Monitorul Oficial, Buletinul oficial etc.). Monitorul Oficial al României, respectiv, Buletinul Oficial al României, se vor scrie astfel:
(M.Of. nr. 124 din 13 decembrie 2004)
(B.Of. nr. 143 din 15 martie 1985)
Atunci când actul normativ este citat în text, în nota de subsol se va indica direct sursa în care poate fi găsit, fără a se face menţiunea publicat în … . Atunci când actul normativ este citat direct în nota de subsol, referinţa pentru identificarea lui se va trece imediat după titlul acestuia, între paranteze.
Ex.
O.U.G. nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
O.U.G. nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 1281 din 30 decembrie 2004).
Având în vedere aplicarea legilor în timp, autorii sunt rugaţi ca, atunci când fac trimitere la un anumit act normativ, să menţioneze întotdeauna care din formele modificate ale acestuia a fost avută în vedere în citarea respectivă.
Ex.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003), cu modificările şi completările aduse prin O.U.G. nr. 138/2004 (M.Of. nr. 1281 din 30 decembrie 2004).
3.4. Citarea doctrinei
a) Autorii se citează numai cu iniţiala prenumelui şi cu numele complet. Evidenţierea numelui autorilor se face cu caractere italice. Când un autor are două prenume, se trec ambele iniţiale, urmate de punct şi fără spaţiu între ele.: V.M. Ciobanu … Cratima (-) se foloseşte pentru separarea numelor sau prenumelor autorilor numai în cazul numelor compuse: Henri-Jaques Lucas se va cita H.-J. Lucas …. Când sunt mai mulţi autori, aceştia se separă prin virgulă: V.M. Ciobanu, G. Boroi …
b) Cărţile se citează cu indicaţii complete, la prima citare din cuprinsul lucrării, adică: titlu şi subtitlu, ediţia (prescurtat, iar numărul acesteia se trece cu caractere arabe – ed. a 2-a), editura (prescurtat Ed.), locul şi anul publicării, volumul (prescurtat şi cu caractere romane – vol. I), numărul marginal sau pagina la care se face trimitere.
Ex.
V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv pentru licenţă. Teste grilă, ed. a 2-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 234.
Ulterior primei citări, în notele de subsol se va folosi numai numele autorului, menţiunea „op. cit.” şi trimiterea la numărul marginal sau pagina unde se regăseşte chestiunea citată.
Ex.
V.M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p. …
Dacă un autor este citat cu mai multe cărţi şi în cadrul lucrării se face des trimitere la toate acestea, la citarea în notele de subsol, pentru deosebirea lor, se va folosi şi o abreviere a titlului la care se face fiecare trimitere.
Ex.
În notele de subsol se vor cita:
I. Leş, Tratat …, op. cit., p. ….
I. Leş, Comentariile …, op. cit., vol. II, p. ….
Autorii sunt rugaţi ca, atunci când fac trimiteri la cărţi cu mai multe ediţii, să citeze întotdeauna ediţia cea mai recentă. Citarea ediţiilor mai vechi este acceptabilă numai în cazurile când trimiterea se face la anumite idei sau opinii ale autorului citat, care nu se mai regăsesc în ultima ediţie.
c) Articolele şi studiile din publicaţiile periodice se citează similar cărţilor, cu indicarea tuturor elementelor de identificare: iniţiala prenumelui şi numele autorului, titlul complet al articolului, publicaţia, cu număr/an, şi pagina de trimitere. În cazul publicaţiilor cu denumire formată din mai multe cuvinte, în nota de subsol se va menţiona prescurtarea uzuală a acestuia, iar denumirea completă trebuie să se regăsească numai în lista de abrevieri.
Ex.
M. Pivniceru, Natura juridică a contractului de joc şi prinsoare, în Dreptul nr. 5/2004, p. 12.
G. Boroi, Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare, în C.J. nr. 11/2004, p. 134.
3.5. Jurisprudenţa se citează cu referinţe complete privind instanţa, secţia (dacă este cazul), numărul şi anul deciziei, utilizându-se prescurtările indicate mai sus. Întotdeauna când se citează o speţă se va indica şi sursa din care a fost preluată, iar dacă speţa nu a mai fost publicată, se va face menţiunea nepublicată.
Ex.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 1238 din 14 martie 2004, C.J. nr. 6/2004.
Curtea Constituţională, Decizia nr. 154 din 10 martie 2004 (M. Of. nr. 286 din 6 aprilie 2004).
Jud. Craiova, Sentinţa penală nr. 124 din 8 iunie 2003, nepublicată.
Dacă se face trimitere la o speţă publicată într-o revistă sau o culegere de practică judiciară, în care acea speţă este însoţită de o notă sau un comentariu, în nota de trimitere se va face menţiune despre aceasta.
Ex.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1245 din 13 decembrie 2004, Dreptul nr. 2/2005, p. 124, cu notă (comentariu) de Ş. Beligrădeanu.
Soluţiile instanţelor europene (CEDO, CEJ) se citează întotdeauna prin indicarea numelui speţei.
Ex.
CEDO, Cauza Brumărescu c. România, …
*