„Noi nu putem să ignorăm faptul că stăpânul instituţiei administrative, al consilierilor şi al Decanului este avocatul. Noi suntem structură profesională. Prin urmare, nu spun că între cetăţean, justiţiabil şi avocat aleg avocatul, ci spun că menirea noastră este să deservim avocatul. Iar în cazul în care se întâmplă ca în relaţia cu clientul său, cu care nu pot interfera eu, să apară probleme, să intervenim noi, Baroul Bucureşti, cu politica de responsabilitate profesională, şi să decidem restiturea onorariilor, să decidem exercitarea acţiunii disciplinare, în aşa fel încât să avem un corp al avocaţilor curat.

Deci, din perspectiva asta, sper să începem [din septembrie] un program de formare profesională continuă la Baroul Bucureşti, structurat şi cu teme variate”, a spus Dragne pentru Avocatura.com.

Decanul Baroului Bucureşti a subliniat că avocaţii sunt interesaţi de soarta profesiei şi a profitat de ocazie pentru a comenta modificările aduse în Parlament Legii 51/1995.

„E un mare interes în ceea ce priveşte adoptarea Legii de modificare a [organizării] profesiei de avocat, care a stârnit o vâlvă nejustificată. Şi, profit de ocazie să zic că nu pot să pricep cum legea care preia din Legea germană, care preia din legislaţia altor state din comunitate, poate să fie calificată ca o lege care creează privilegii.

Oricare dintre cei care contestă garanţiile de protejare a secretului profesional de către avocat trebuie să se pună în situaţia cum s-ar simţi dacă ceea ce îi spune avocatului, şi care trebuie să fie apărat la fel de bine ca secretul duhovnicesc, este la dispoziţia adversarului. Pentru că problema care se pune este: poate cineva să ridice, de pildă, un document arhivat în calculatorul avocatului din care să rezulte apărarea avocatului pe baza situaţiei de fapt pe care a spus-o clientul? Răspunsul este: nimeni nu are dreptul să facă asta, și nu trebuie nimeni să spună că prin asta, să zic așa, se invalidează, se descurajează, se prăbușește instrucția penală.

Nu! Avocatul este cel care răspunde pentru clientul său, iar instrucția penală înseamnă că există un avocat public, procurorul, care în numele statului trebuie să pornească de la această idee: «N-am voie să caut în calculatorul avocatului, pentru că nici avocatul nu are voie să caute în calculatorul meu.» Până la urmă este vorba de echilibru. Dacă n-ai voie să afli ce secrete i-a spus clientul avocatului, înseamnă că trebuie să faci alte probe. Iar dacă nu le faci, înseamnă că acel justițiabil împotriva căruia tu faci investigații, asupra căruia exerciți o investigație penală, e nevinovat. Așa stau lucrurile.

Avem, și din perspectiva asta, oameni care sunt membri ai Consiliului implicați în proiect. A trecut proiectul de Lege de Senat, așteptăm – și mă bazez pe oamenii care gândesc echilibrat din Parlament să trecă în aceeași formă sau chiar îmbunătățită și de Camera Deputaților. Vă spuneam, sunt membri al Consiliului implicaţi, e președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, care este și membru al Consiliului, deosebit de activ în zona asta, iar Baroul îi ajută pe ceilalți avocați cum poate„, a mai spus Decanul Baroului Bucureşti pentru Avocatura.com.