Pl-x nr. 189/2014 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003 Codul muncii
La data de 3 decembrie 2014 Camera Deputaţilor (decizională) a adoptat Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003 Codul muncii, referitoare la munca prin agent de muncă temporară şi concediul de odihnă anual.
Conform expunerii de motive, prin această reglementare s-a avut în vedere continuarea transpunerii Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară. Modificările au avut la bază faptul că dispoziţiile directivei nu disting cu privire la natura contractului de muncă temporară, nu se face deosebirea cu privire la durata determinată sau nedeterminată a acestuia. De asemenea, prevederile Directivei stabilesc că lucrătorul lucrează temporar numai la întreprinderea utilizatoare.
Potrivit formei trimise la promulgare, la articolul 92, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:
„(3) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar.
(4) În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului.”
În privinţa concediului, noua reglementare stabileşte condiţiile de acordare a concediilor de odihnă anuale în situaţia în care salariatul s-a aflat o perioadă de timp în concediu medical. Astfel, la articolul 145, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4) – (6), cu următorul cuprins:
„(4) La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.
(5) În situaţia în care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situaţia de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate.
(6) Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical.”
În urma adoptării acestei legi, Grupul parlamentar al PNL a solicitat Curţii Constituţionale să constate că prevederile alineatelor (3) şi (4) ale art. 92, dar şi prevederile alin (2) şi (4) ale art. 145 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003 Codul muncii (PL-x nr. 189/2014), sunt neconstituţionale, invocându-se încălcarea art. 148 alin (2) şi următoarele din Constituţia României prin netranspunerea corectă a Directivei 2008/104/CE. A se vedea Sesizarea AICI
Însă, în urma deliberărilor din data 17 decembrie 2014, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate şi a constatat că prevederile dispoziţiilor art.I pct.3 cu referire la art.92 alin.(3) şi (4), art.I pct.4 cu referire la art.145 alin.(2) şi art.I pct.5 cu referire la art.145 alin.(4) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
În acest context, legea urmează să fie trimisă la promulgare.