Mesajul Președintelui U.N.B.R.

Între „imprevizibilitatea” aplicarii normei juridice şi certitudinea apărării.

Revistele de specialitate juridică ale Barourilor şi nevoia de informare continuă a avocatului.

Apărarea caută, de regulă, certitudini şi răspunsuri.

Adesea, certitudinea apărării este o iluzie, iar găsirea unui răspuns unic la o problemă de drept nu este hărăzită, prin destin, judecăţii.

Judecata, ca operă de interpretare şi aplicare a dreptului, se face tot mai des aici şi acum şi, inexorabil, încorporează atitudini, preconcepţii, experienţe personale sau precedente – subiectiv cunoscut şi selectate – pe care, în ansamblu, ne-am obişnuit să le numim „convingeri”.

Jurisprudenta nu este suficientă pentru dezvoltarea completă a unui mediu juridic coerent.

Viaţa intensă şi accelerată din incinta instanţelor, mişcarea continuă sub presiunea timpului, ziua profesională împărţită între obligaţii şi clienţi, impun profesiei de avocat un ritm comun, caracterizat printr-o atmosferă de grabă, de preocupare, în continuă  căutare de soluţii rapide, bazate în special pe practică judiciară şi doctrină de specialitate.

Selecţia organizată de o revistă de specialitate pentru o astfel de nevoie este bine-venită.

Din cauze variate, mai ales datorită greutăţilor vieţii, foarte mulţi avocaţi nu au nici posibilitatea şi nici timpul material necesar să culeagă cunoştinţe teoretice la zi, din domeniul de specialitate juridică în care practică, decât dacă, peste cunoștințele teoretice dobândite în anii de studiu, se adauga obișnuința de a fi „la zi” prin studiu continuu.

Adesea ne mulţumim să adoptăm soluţii, opinii, modalităţi de abordare a unei chestiuni asemănătoare, cu ceea ce auzim sau le dobândim zilnic, înaintea instanţelor sau într-o practică profesională bazată pe modele, unele „importate” din medii profesionale adesea incompatibile cu tradiția românească.

Deşi este dificilă, în principiu, elaborarea intelectuală a materialelor scrise de avocat, cuprinzând reflecţii şi dezbateri cu caracter de actualitate juridică, este şi devine, cu certitudine, un instrument de lucru pentru practicieni.

Utilitatea lucrărilor publicate în reviste de specialitate juridică, ancorate în practică şi inspirate din cazuistica jurisprudenţială, este incontestabilă.

Avocaţii sunt confruntaţi încă cu o practică judiciară incoerentă, astfel încât, deşi sunt condamnaţi să nu rămână niciodată muţi la problemele cărora trebuie să le găsească un răspuns, simt nevoia de a se adapta, din mers, la un mediu juridic în permanentă expansiune în spaţiu şi timp, în care faptele sunt tot mai mult predispuse la revoltă împotriva regulilor depăşite sau inadaptate.

Mania legiferării, agravată de fluctuaţii normative sau inconsecvenţe determinate de ignorarea ierarhiei actelor normative, graba cu care sunt întocmite reglementări impuse de nevoi sociale generale sau interese de grup, au făcut ca dreptul să parcurgă schimbări radicale, adesea prin legi speciale, care fac din ce în ce mai greu de identificat baza legală cea mai potrivită situaţiilor de fapt, din ce în ce mai complexe.

Cumulul de baze legale a devenit „moda” prin care se deturnează prin subtilităţi tehnice raţiunea legii spre profitul injust, de moment, dar facil, într-un labirint juridic în care eterna „rătăcire” elimină previzibilitatea, iar discreţionarul obturează certitudinea.

Nevoia de o analiză metodică a legislaţiei, menită să ierarhizeze, să ordoneze, să interzică, dar să şi permită coerent şi logic o conduită clară, nedependentă de interpretarea convenabilă şi contradictorie a aceleiaşi legi, nevoia de un instrument de lucru credibil, care să reflecte evoluţia legislaţiei şi a jurisprudenţei, sunt tot mai actuale.

Reforma tehnică realizată prin codificare a fost şi este un prilej benefic pentru ca avocaţii să se implice în dezbaterile ocazionate de paginile revistelor de specialitate.

Sunt decisive pentru toţi practicienii identificarea şi prefigurarea de soluţii tradiţionale, îmbinate cu schimbări inovatoare, bazate pe precedente judiciare consacrate, pe soluţii doctrinare, pentru înţelegerea sistemică a cadrului normativ, nuanţarea soluţiilor, adaptarea terminologiei şi integrarea dreptului european în tiparele legislaţiei naţionale.

Indiferent de abordarea tehnocratică a procesului de codificare, modificările legislative nu trebuie să surprindă sau să genereze confuzii, în special, în rândul practicienilor.

Aceştia sunt îndreptăţiţi să exprime un punct de vedere în etapa găsirii formulei celei mai potrivite în aplicarea corectă a Noilor coduri, inclusiv prin  paginile revistelor de specialitate juridică.

Avocaţii sunt convinşi că din raţiuni pragmatice şi din consideraţii de prestigiu şi respect, practica dreptului va orienta invariabil doctrina şi, invers, la izvoarele ideilor juridice fundamentale se vor afla creaţiile jurisprudenţiale, parte din ele sugerate de „apărare”.

Este încă nevoie ca dialogul de idei şi comunicarea dintre teoreticieni şi practicieni să fie facilitate de reviste cu conținut orientat spre nevoi imediate, dar și spre perspective ce convin viitorului național.

De aceea, istoria, dar și realitatea prezentă, au demonstrat ca iniţiativa editării unor reviste de specialitate juridică, sub egida unui barou, este un semn al asumării conştiente a unei responsabilităţi împovărătoare faţă de generaţiile actuale şi generaţiile viitoare de profesionişti ai barei.

S-a dovedit benefică, în timp, strădania de a reflecta, în paginile revistelor Barourilor, viaţa profesională reală, concretizată în opinii doctrinare, aflată în permanent dialog şi căutare de idei şi soluţii, zbuciumată de patimi şi pasiuni pentru tot ce este nou, dar şi actual, veşnic în căutare de „precedent”, pentru ilustrarea unui trecut meritoriu.

În condiţiile în care toţi avocaţii sunt îndemnaţi să se regăsească în paginile revistei unui barou, este necesar să se reamintească faptul că dezideratul pronunțării unei soluții corecte, în justiţie, este adesea precedat de concretizarea în scris a unei apărări.

Dorinţa de precizie şi siguranţă, nevoia de nuanţe, adesea, doar minţile şi imaginaţia avocaţilor le pot revărsa în viaţa de zi cu zi, în care, printr-un stil concis şi complet, se detașează şi avocatul care are experienţa redactorului de revistă.

Avocatul care a subordonat totdeauna expunerea verbală a pledoariei formei scrise, singura care ajută cert scopului final şi care este „mărturia” apărării, devine un bun mânuitor al condeiului, ca şi al cuvântului!

O revistă a avocaţilor este modelul necesar pentru ca stilul exprimării în scris să devină pentru avocat o preocupare aptă să salveze aparenţele pledoariei, care, adesea suferă prin folosirea unor cuvinte sau expresii care nu au accepţiunea juridică cea mai potrivită, ori care abundă în cuvinte sau expresii comune, care nu-l diferenţiază suficient pe avocat.

Efortul pe care orice avocat îl face pentru a se regăsi în paginile unei reviste profesionale va elimina, sigur, treptat, în exprimarea specifică profesiei, cuvintele de uz comun, redactarea vulgară, redactarea amplificată inutil, repetarea de cuvinte, în favoarea redactării succinte, care să cuprindă elementele esenţiale, argumente, idei, care să facă din avocat un comunicator eficient.

Lecturii inutile îi va fi preferată cert o revistă editată de baroul din care avocatul face parte, dacă lucrul bine făcut, obolul adus muncii şi devotamentului faţă de profesie sunt răsplătite de reviste ale barourilor care dăinuie peste ani!

av. dr. Florea Gheorghe

Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România