CCBE a lansat în 2014 ideea ca la 10 decembrie a fiecărui an să se sărbătorească în Europa Ziua Europeană a Avocatului. Alegerea acestei date, de către Consiliul Barourilor Europene (CCBE), nu este întâmplătoare. În aceeași zi, în plan mondial, celebrăm Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Avocații au un rol determinant în apărarea acestora.

CCBE coordonează – prin Delegațiile Permanente la CCBE ale Barourilor naționale – acest eveniment european anual menit să încurajeze organizarea de activități la nivel național și local în jurul unei teme centrale. Toate activitățile organizate au drept scop să informeze publicul asupra rolului esențial al Statului de drept și al procesului judiciar în protecția drepturilor cetățenilor, în scopul promovării Statului de Drept și a rolului avocatului în apărarea principiilor juridice care guvernează tema aleasă, modul lor de aplicare prezentă și de perspectivă.

Pentru anul acesta, CCBE a propus avocaților europeni să organizeze acțiuni și dezbateri pe marginea subiectului ”Accesul la justiție”.

Tema nu a fost aleasă întâmplător .

Promovarea și protecția accesului la justiție este un domeniu-cheie de interes pentru îmbunătățirea eficienței și calității accesului la informația privind drepturile, la exercitarea acestora, dar și la înfăptuirea justiției. Confruntarea cu faptele şi realitățile, inclusiv cele statistice demonstrează că analiza aprofundată a domeniului este încă de actualitate.

Odată cu avansarea tehnologiilor și cu adâncirea amenințărilor privind securitatea europeană, deoarece nu trăim izolați și suntem din ce în ce mai interconectați la orice modificare cu caracter instituțional sau de interpretare jurisdicțională în plan european se transmit și se pun în practică și la noi, într-un timp din ce în ce mai scurt, tendințe și măsuri de îmbunătățire și perfecționare a funcționării justiției, la care ar trebui ca accesul să fie efectiv, nu teoretic și iluzoriu, cu consecințe în planul funcționării binomului stat-cetățean.

Dacă relația dintre stat și cetățean privind accesul la justiție colapsează, se produce o prăbușire a societății, cetățeanul fiind confruntat cu o situație de anarhie.

Principiile care au funcționat o mare parte din istoria omenirii în relația dintre cetățean și justiția statală sunt în curs de transformare.

Forurile legislative europene au sesizat breșe în legislațiile naționale sau în practicile jurisdicționale care, prin diverse interpretări, de multe ori abuzive, permit încălcări ale dreptului de acces la justiție pe care le văd ca pe ingerințe în privința drepturilor individuale ale cetățenilor și a dreptului la un proces echitabil.

Directiva (UE) 2016/1919 din 26.10.2016 a Parlamentului European și a Consiliului privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanelor acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4.11.2016 are ca scop asigurarea eficacității dreptului de avea acces la un avocat, iar Foaia de parcurs a Consiliului Europei din 30.11.2009 pentru consolidarea drepturilor procedurale la traducere și interpretare, la informare cu privire la drepturi, la informare privind capetele de acuzare, la consiliere juridică și asistența juridică gratuită, de a comunica cu rudele, angajatorii şi autoritățile consulare este realizată prin Directivele succesive adoptate în 2010, 2012, 2013 şi 2016. Noutatea Directivei din 26.10.2016 constă în aceea că, deşi costurile apărării sunt asigurate de stat în cazul asistenței juridice gratuite, o parte din costuri pot fi suportate de cei suspectați, acuzați sau urmăriți, în funcție de resursele lor financiare, dreptul de a nu se auto-incrimina și dreptul de a păstra tăcerea să poată fi exercitat și când, pe parcursul interogatoriului, o persoană care inițial a fost martor devine suspect etc.

Există în Europa tendința reducerii numărului de instanțe. Tendința este ca ritmul reducerilor să crească si să se extindă. Problema are relevanță cu privire la accesul geografic la justiție, față de proximitatea instanțelor și distribuția lor în teritoriul național.

Sub argumentul creșterii numerice a cazurilor deduse justiției și în condiţii de constrângeri financiare privind resursele umane alocate activității din justiție, s-a redus drastic „timpul”, „durata” contactului nemijlocit cu instanța. Impactul asupra așteptărilor privind accesul efectiv la justiție este defavorabil!

Se extinde sistemul unei justiții „cu două viteze”, în care accesul la justiție al cetățenilor cu venituri mici și medii a devenit o problemă gravă. Ea ține în principal de costuri! Sunt create chiar tribunale diferite pentru justiții cu viteze preconizat a fi diferite!

Concomitent, accesul geografic la instanțe și durata contactelor nemijlocite între justițiabili și judecător se atenuează prin măsuri ce țin de domeniul justiției tehnologizate informatic prin dosare electronice, baze de date electronice de jurisprudență, registre electronice, sisteme de management de caz performante, extinderea procedurilor simplificate, utilizarea video-conferințelor în cauzele penale. Intervin reglementări privind comunicarea actelor de procedură în format electronic, audierea prin video-conferință a persoanelor private de libertate în unități – penitenciare, fără deplasare fizică la instanță. Sunt realizate conexiuni între terminale amplasate în unități penitenciare și sistemul informatic din cadrul instanțelor, în care confidențialitatea relației client-avocat este supusă constrângerilor edictate de comunicările securizate de autorități cu atribuții în domeniu. Totul în condițiile în care lipsesc standardele care să consacre reguli și proceduri care să guverneze utilizarea acestora, deşi „moda” extinderii acestui tip de justiție la care se raportează „dreptul de acces la justiție” este fierbinte!

Nu progresează corespunzător îmbunătățirea previzibilității duratei procedurilor judiciare în termenii unor intervale de timp precise – dimensiune a eficienței justiției la care este de așteptat nu numai un acces facil, dar și un rezultat de calitate, intervenit „la timp”.

În numeroase state europene se realizează protejarea cetățenilor împotriva disfuncțiilor instanțelor prin sisteme de proceduri de compensare pentru durata excesivă a procedurilor judiciare, pentru neexecutarea unor hotărâri judecătorești sau în caz de arestare sau condamnare pe nedrept.

Dreptul de acces la justiție înseamnă şi dreptul la o bună calitate a traducerilor, parte integrantă a dreptului la apărare într-o societate în care circulația liberă a persoanelor este tot mai accentuată. În aceeași paradigmă trebuie apreciată și obligația statului de a recruta și a selecta experți care să corespundă nevoilor specifice procedurilor, dar și nevoii reclamată de durata rezonabilă a acestora.

Se acceptă, în general, că accesul la justiție este direct legat de măsurile luate de state pentru a elimina barierele financiare pentru persoanele care nu au mijloace suficiente pentru a iniția și a susține proceduri judiciare. Dreptul de acces la justiție are un tratament special pentru victimele violurilor, victimele copii și autorii minori de infracțiuni.

Accesul la justiție este golit de conținut efectiv dacă nu este însoțit de accesul la avocat, concomitent cu accesul la informația juridică. În practică, aceasta impune organizarea unui sistem de asistență judiciară (juridică).

Mecanismele imaginate și cele efectiv realizate sunt subordonate cerințelor respectării Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Majoritatea statelor europene prevăd asistența juridică suportată din fondurile statului pentru reprezentare juridică, consiliere juridică sau alte tipuri de asistență judiciară. Sunt practicate: acordarea de asistență juridică extrajudiciară cu scopul de a preveni proceduri judiciare sau de a facilita accesul la lege (spre exemplu, acordarea asistenței juridice în proceduri tranzacționale, ori în cadrul soluționării alternative a litigiilor), acordarea de asistență juridică victimelor infracțiunilor, acordarea reprezentării juridice, a consilierii juridice sau a altor tipuri de asistență (judiciară) în raport de tipologia cauzelor în domeniul penal, ori în situații apreciate judiciar, în domeniul dreptului privat, acordarea de scutiri la plata taxelor judiciare (cum este cazul accesului facil la justiție al instituțiilor publice, scutite de plata taxelor judiciare), asistența juridică pentru punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești.

România este inclusă în rândul statelor europene care limitează eligibilitatea cazurilor în care se acordă asistență judiciară și care reduce drastic sumele provenite din bugetul public pentru alocarea lor pe cazuri, în comparație cu state „generoase” (Norvegia, Irlanda, Olanda) ori cu state care acordă sume relativ importante, dar în număr mare de cazuri (Finlanda, Belgia, Franța, Germania, Portugalia, Estonia) .

Promovarea soluționării alternative a litigiilor (SAL), sprijinirea medierii influențează eficacitatea sistemului judiciar, dacă educația juridică a societății este luată în considerare când este vorba despre nevoile și așteptările justițiabililor.

Pe de altă parte, persoane fizice și profesioniștii din domeniul juridic accesează informații despre reglementari legale, despre competență și funcționarea instanțelor relevante și monitorizează procedurile implicate într-o maniera facilă și gratuită prin intermediul internetului.

Numărul de avocați a crescut în Europa, în condițiile în care criza financiară și economică nu a avut consecințe măsurabile cu privire la acest aspect. Contrar aparențelor, nu există un studiu care să permită concluzii certe privind impactul pe care numărul de avocați și organizarea profesiei de avocat îl are asupra volumului de muncă din instanţele de judecată.

Prezența unui număr suficient de avocați nu este o garanție în sine a protecției drepturilor individuale, inclusiv a dreptului de acces la justiție. Reglementarea profesiei și formarea avocaților au însă o influență directă asupra accesului la justiție.

Dreptul de acces la justiție este strâns corelat de viitorul profesiei de avocat.

Organizarea platformelor on-line ca modalitate de furnizare a serviciilor juridice, folosirea tehnologiei informației în realizarea accesului la justiție, dar și impactul securității sistemelor de justiție digitală cu privire la respectarea secretului profesional sunt teme care, confruntate cu ofensiva împotriva păstrării secretului profesional, dar și cu confuziile întreținute cu o complicitate suspectă privind statutului juridic al furnizorilor de servicii juridice in mediul on-line, fac din problema accesului la justiție prin avocat o problemă tot mai spinoasa!

Accesul la justiție în viitor este condiționat de o mai bună înțelegere între profesiile juridice și public, în condițiile în care informatizarea și automatizarea în domeniul juridic au o limită pentru că soluționarea chestiunilor juridice complexe necesită creativitate și interacțiune umană, tensiunile dintre deontologie și realitatea pieței serviciilor juridice se intensifică.

Sunt și tot multe chestiuni care nu sunt nici măcar recunoscute de public ca fiind probleme juridice, iar tot mai multe profesii se revendică a fi specialiste în ”furnizarea de servicii juridice”!

Chiar şi în materie de acces la justiție, noua tehnologie și conceptul de „justiție eficientă”, adeseori consumată în spațiul virtual, nu pot înlocui deontologia şi inteligența fără de care accesul la justiție este tot mai puțin particularizat și, în consecință, rezolvat în termeni statistici.

Este rolul barourilor să adapteze profesia contextului actual în care accesul la justiție, edificat pe soclul securității comunicării ce vizează aspecte relevante pentru un demers judiciar, este amenințat de presiunile de înlocuire a furnizorilor de servicii juridice ca impact al controlului contactului cu justițiabilul, tot mai mult îndepărtat de avocat.

Suntem în momentul în care avocatura reclamă schimbări de strategie pentru a se adapta cererii din ce în ce mai sofisticate a clienților. Se solicită servicii integrate, clienții vor să folosească noile tehnologii în comunicarea cu avocații, precum cloud computing, pentru a-și organiza afacerile și pentru a comunica mai ușor cu avocații lor. Toate acestea constituie provocări la adresa confidențialității și a secretului profesional. Avocații trebuie să țină pasul cu cererea clienților, cu tehnologia dar, în egală măsură, trebuie să fie conștienți de riscurile aferente și să utilizeze cu precauție noile canale de comunicare, cel puțin până când vom avea reglementări în acest domeniu. Sunt probleme asupra cărora CCBE a atras atenția de nenumărate ori.

Ne aflăm într-un moment de răscruce, în care dacă nu punem umărul la reformele legislative sau infra-parlamentare corecte, mai ales în contextul aplicării Noilor Coduri în care, sub pretextul că s-a ivit ”prilejul” oferit de istorie pentru ca jurisprudența să obstaculeze creativitatea și inteligența apărării efective a drepturilor în situații particulare, complexe, cu care, inerent, aplicarea legii se confruntă, rezultatul să fie încurajarea practicilor ”copy-paste”, cu prețul căderii treptate în derizoriu a profesiei de avocat, prin încurajarea unor portițe libere pentru încălcarea principiilor ei fundamentale.

Îndemn toți avocații să ia în considerare, când se impune, toate posibilitățile de contestare la Curtea Constituțională sau la instanțele de contencios administrativ a reglementărilor care încalcă principiul fundamental al accesului efectiv la justiție, în roate componentele sale, inclusiv sub aspectul nerespectării principiului sacramental al confidențialității comunicărilor avocat-client!

Îi rog pe colegii avocați să acorde mai multe clipe de reflecție asupra problemelor acute care pun în pericol atât profesia noastră, cât și drepturile fundamentale ale celor pe care îi apărăm.

Pentru a face față acestor provocări, mai mult decât oricând, avem nevoie de coeziune, de confraternitate, de acceptarea deciziei majorității pentru a apăra și profesia noastră, dar și societatea în care trăim!

av. dr. Gheorghe Florea

Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România