• Modificările şi completările aduse Legii privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială
• Plafonarea tranzacțiilor în numerar între profesioniști, între aceștia și persoanele fizice și între persoanele fizice
• Ultimele modificări ale codului Fiscal: eliminarea condiționării înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară de plata impozitului; clarificarea modalității de stabilire a plăților anticipate de impozit în cazul chiriilor în valută; tratament fiscal egal al nerezidenților și extinderea cotei reduse de TVA
• OUG nr. 7 din 15 aprilie 2015  privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate versus Proiectul de lege pentru înfiinţarea, organizarea și funcționarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Sechestrate
• Altă ordonanță de urgență hibridă care include și impozitarea sumelor încasate cu titlu de bacșiș

• Calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din OG nr. 79/2003 cu cele ale OUG nr. 66/2011
• Prevederile privind procedurile în căile de atac în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției declarate neconstituţionale
• Contractele de muncă nu vor mai putea fi suspendate în cazul în care angajatorul a făcut plângere penală împotriva angajatului. 
• La momentul soluţionării în primă instanţă a acţiunii penale, prin pronunţarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive luată anterior faţă de inculpatul minor încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor 

• Propunerile de modificare a codului de procedură penală
• Ministerul Justiției propune dezbaterii publice proiectul de Lege privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție public

• Curtea Constituțională argumentează din nou ”prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi (avocatura n.n.), fără suport legal” și respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995
• Apelul U.N.B.R. privitor la protejarea secretului profesional al avocatului prin înlăturarea obligației de a raporta zilnic operațiunile de plată mai mari de 5.000 Euro, potrivit proiectul Codului de procedură fiscală, aprobat de Guvern în ședința din 25.03.2015, aflat în procedură parlamentară la Senat.
• Informare privind măsurile adoptate la   întâlnirea de lucru pentru definitivarea Planului de acţiune aferent Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015 – 2020, aprobată prin HG nr. 1155/201.

• Hotărâre istorică a Marii Camere de la CEDO referitoare la libertatea de exprimare în presă a avocatului pentru apărarea clientului său
• CEDO condamnă  confiscarea  nediferențiată  de documente care conțin corespondența confidențiala avocat client, în cadrul unei inspecții derulate de Departamentul pt concurența la sediul a două societăți comerciale.

Modificările şi completările aduse Legii privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială

Legea nr. 61 din 31 Martie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială

Publicată în Monitorul Oficial nr. 229 din 3.04.2015

Asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se referă la procedurile de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia.

Atât evoluția legislației comunitare, cât și intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilăau determinat reanalizarea cadrului normativ stabilit prin Legea nr.189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, în vederea eliminării unor posibile norme contradictorii sau a unei duble reglementări privind procedura comunicării/notificării actelor judiciare, precum şi a obţinerii de probe prin comisii rogatorii, în litigiile cu element de extraneitate.

Precizarea noțiunilor de act judiciar și act extrajudiciar

În noua reglementăre se precizează că actele judiciare sunt cele care se emit în cadrul unui proces civil sau comercial şi a căror comunicare are loc potrivit legii, din dispoziţia instanţei, precum: citaţii, cereri de chemare în judecată, hotărâri, cereri privind exercitarea căilor de atac şi alte asemenea comunicări (Art. 3, alin. 2). În definiția anterioară se prevedea doar că actele judiciare sunt ”cele care se emit pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial”.

Actele extrajudiciare sunt cele care pot fi folosite în cadrul asistenței judiciare internaționale în materie civilă și comercială sunt numai cele emise de notari publici sau executori judecătoreşti. Din reglementarea anterioară reieșea că pot fi folosite orice acte care nu emană de la instanţele judecătoreşti. (Art. 3, alin. 3)

Atribuții privind comunicarea actelor în străinătate

Până acum era prevăzut că numai Ministerul Justiției este autoritatea centrală care poate comunica acte în străinătate. În noua reglementare s-a adăugat precizarea că, după caz, autorităţile române solicitante sunt instanţele judecătoreşti, respectiv notarii publici, executorii judecătoreşti, precum şi alte autorităţi care au, potrivit legii, atribuţii în comunicarea actelor. (Art. 5, alin. 2)

Controlul de regularitate internaţională

Se introduce articolul 5¹, privind controlul de regularitate internaţională, care constă în verificarea conformităţii cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile convenţiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale.

Ministerul Justiţiei efectuează acest control pentru a verifica dacă:

a) între România şi statul solicitat există norme convenţionale ori reciprocitate în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi dacă acestea sunt invocate ca temei legal al cererii;

b) la cererea de asistenţă judiciară internaţională, completată pe formularul corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate; actele judiciare ce urmează a fi comunicate destinatarului din străinătate, în funcţie de emitent, trebuie să fie semnate sau, după caz, să aibă semnătura şi parafa instanţei;

c) actele anexate cererii sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 7.

În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională prevăzute mai sus Ministerul Justiţiei restituie, motivat, cererea şi actele anexate acesteia.

Traducerea cererii şi a documentelor-anexă

Art. 7, referitor latraducerea cererii şi a documentelor-anexă, a adus clarificări în sensul că documentele anexate cererii vor fi traduse în limba statului solicitat prin grija autorităţii solicitante române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţilor li s-a aprobat ajutorul public judiciar de către instanţa română sub forma suportării cheltuielilor de traducere. În reglementarea anterioară se prevedea că aceste vor fi traduse prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plată cheltuielilor judiciare

În rest, ca și până acum, cererea de asistenţă judiciară internaţională va fi tradusă prin grija Ministerului Justiției iar formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, tot prin grija Ministerului Justiţiei.

Deblocarea cererii de asistenţă judiciară

Legea nr. 61/2015 introduce reglementări noi privind deblocarea cererii de asistenţă judiciară. Autoritatea solicitantă română urmăreşte stadiul de soluţionare al cererii de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unei persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în străinătate.În situaţia în care autoritatea solicitantă nu primeşte rezultatul cererii de asistenţă judiciară internaţională înaintea termenului indicat în cerere, aceasta poate solicita Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate centrală, să întreprindă demersuri pe lângă autoritatea solicitată străină în vederea deblocării soluţionării cererii de asistenţă judiciară internaţională.Ministerul Justiţiei va întreprinde demersurile necesare în vederea deblocării cererii de asistenţă judiciară numai la solicitarea expresă a autorităţii române solicitante. (Atr. 7¹)

Dovada comunicării de acte în străinătate în cazul în care destinatarul nu locuiește la adresa indicată de reclamant

În privința dovezilor privind comunicarea de acte în străinătate noile reglementări aduc clarificări, prevăzând că în cazul în care destinatarul nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, după primirea din străinătate a documentelor ce atestă această situaţie, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din Codul de procedură civilă, dacă prin convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte nu se prevede altfel (Art. 8, alin. 2).

În reglementarea anterioară, pentru dovada actelor de comunicare în această situație,  era prevăzut că autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun și era prevăzut termenul de 40 de zile înaintea termenului de judecată, respectiv 20 de zile în cazuri urgente, pentru citarea prin publicitate.

Eliminarea criteriului cetățeniei, respectiv al naționalității române pentru primirea cererilor având ca obiect comunicarea unor acte pe teritoriul României

Se prevede că Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală desemnată să primească cererile de asistenţă judiciară formulate de autorităţi străine având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau, după caz, cu sediul în România. Ministerul Justiţiei va trimite cererea de asistenţă judiciară şi documentele anexate acesteia judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are reşedinţa ori sediul destinatarul.”

Din noua reglementare reiese că Ministerul Justiției va primi astfel de cereri cu condiția domiciliului, reședinței, respectiv sediului în România a persoanei fizice sau juridice în privința căreia se solicită comunicarea actelor, indiferent de cetățenia, respectiv naționalitatea acesteia. Până acum era prevăzută condiția persoanei fizice sau juridice române. De asemenea, se adaugă posibilitatea comunicării acestor acte și prin intermediul judecătoriei în raza căreia își are  reședința destinatarul.

Precizări privind comisia rogatorie

Se precizează că poate fi cerută comisia rogatorie pentru a permite părţilor să obţină probe  care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare (Art. 14, alin.3)  S-a corectat astfel eroarea din reglementarea anterioară, care prevedea ca această comisie poate fi cerută pentru a obține ”mijloace de probă”. Este importantă evitarea confuziei între probe și mijloace de probă, acestea din urmă fiind mijloacele legale prin care se administrează probele.

Art. 15 din noua reglementare precizează obiectul comisiei rogatorii: ”prin comisie rogatorie se poate solicita administrarea unor probe precum: audierea de martori, interogatoriul unei părţi, obţinerea de documente sau informaţii, efectuarea de expertize, realizarea unor anchete sociale, necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.”

Noile dispoziţii referitoare la controlul de regularitate judiciară internaţională, precum şi cele privind măsurile de deblocare a cererii de asistenţă judiciară internaţională se aplică, în mod corespunzător, şi cererilor de comisie rogatorie formulate de instanţele judecătoreşti române.

La art. 35, referitor cererile de obţinere a probelor prin comisie rogatorie internaţională potrivit Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea dintre organele jurisdicţionale ale statelor membre în vederea obţinerii de probe în materie civilă sau comercială, se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

„(2) Cererea de obţinere de probe şi actele judiciare anexate acesteia sunt traduse în limba statului solicitat sau în limba pe care statul a declarat că o acceptă, de către instanţa rogantă.

(3) Cheltuielile de transmitere prin poştă, fax sau alte mijloace moderne sunt suportate de instanţă.”

Notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială

Avînd în vedere că Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 2000 privind notificarea asupra documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială în statele membre a fost abrogat prin Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007, Art. 34 prevede procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare conform noului Regulament, după cum urmează:

a) instanţele române comunică actele judiciare şi extrajudiciare direct către autorităţile primitoare sau, după caz, destinatarilor din statele membre ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare sau, după caz, a unei adrese de informare Ministerului Justiţiei, pentru evidenţă;

b) notarii, executorii judecătoreşti şi alte autorităţi, în competenţa cărora intră comunicarea de acte în străinătate, efectuează transmiterea cererilor prin intermediul judecătoriilor în a căror circumscripţie îşi au sediul profesional, dispoziţiile lit. a) fiind aplicabile în mod corespunzător;

c) autoritatea română primitoare a cererii de comunicare de acte judiciare şi extrajudiciare din statele membre ale Uniunii Europene este judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul destinatarul. La restituirea actelor, judecătoria informează Ministerul Justiţiei sau transmite o copie a formularelor întocmite, pentru evidenţă.

(2) Costurile privind comunicările actelor prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui funcţionar judiciar sau al unei alte persoane competente, desemnată ca autoritate primitoare în anumite state membre ale Uniunii Europene, se suportă de partea interesată, prin grija instanţei, în afară de cazurile în care părţii interesate i s-a aprobat de către instanţă ajutorul public judiciar.

(3) Cheltuielile de transmitere prin poşta normală sau rapidă, fax sau alte mijloace moderne sunt suportate de instanţă.”

Capitolul V din Legea nr. 189/2003 „Accesul la justiţie al străinului” a fost  abrogat.

Având în vedere dispoziţiile înscrise în noul Cod de procedură civilă (art.28), referitoare la condiţia străinului şi având în vedere faptul că asistenţa juridică internaţională face obiectul unei reglementări distincte, respectiv, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, Capitolul V din lege, referitor la „Accesul străinului la justiţie” a fost abrogate pentru evitarea unei duble reglementări.

Plafonarea tranzacțiilor în numerar între profesioniști, între aceștia și persoanele fizice și între persoanele fizice

Legea nr 70 din 02 Aprilie 2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată

Publicată în Monitorul Oficial nr.242 din 9.04.2015

Începând cu data de 9 mai 2015,  încasările și plățile în numerar efectuate de profesioniști vor fi limitate la suma de 5000 de lei, respectiv 10 000 lei în cazul magazinelor cash and carry. În cazul operațiunilor în valută, plafoanele se calculează la cursul BNR din ziua efectuării operațiunii. Aceste prevederi nu se aplică contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a legii nr.70/2015.

Conform expunerii de motive, această lege urmăreşte dezvoltarea instrumentelor de verificare a realităţii operaţiunilor economice, evidenţiate în documente de livrare/achiziţie, prin urmărirea fluxurilor băneşti, în scopul combaterii evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale, prin stabilirea unei trasabilităţi a fluxurilor băneşti prin operaţiuni bancare.Măsura privind diminuarea plafoanelor pentru plăţile în numerar a fost luată ca urmare a constatării de către organele fiscale a faptului că în majoritatea schemelor fiscale evazioniste se fac plăţi în numerar, întrucât plăţile prin bancă prezintă o trasabilitate care este evitată de astfel de persoane.

Regula o reprezintă operaţiunile de încasări şi plăţi fără numerar

Conform art. 1, alin. (1) din Lege ”Operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesionişti, persoane fizice care desfăşoară activităţi în mod independent, asocieri şi alte entităţi cu sau fără personalitate juridică de la/către oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.

Încasările și plățile cash între profesioniști sunt limitate 5000 de lei, respectiv 10000 lei în cazul magazinelor cash and carry

Legea 70/2015 prevede și excepțiile de la regula operațiunilor fără numerar.Potrivit art. 3, se pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar, în următoarele condiţii:

a) încasări de la profesioniști în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o persoană;

b) încasări efectuate de către magazinele de tipul cash and carry de la profesioniști în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoană;

c) plăţi către profesioniști, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi;

d) plăţi către magazinele de tipul cash and carry în limita unui plafon zilnic total de 10.000 lei;

e) plăţi din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare.

Încasările și plățile cash între profesioniști și persoane fizice sunt limitate la 10000 lei

Operaţiunile de încasări în numerar efectuate de profesioniști de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanţe, primiri de împrumuturi sau alte finanţări, precum şi contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii se efectuează în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoană (art. 4, alin 1). La fel sunt plafonate și plățile în numerar efectuate de profesioniști către persoane fizice.

Încasările şi plăţile în numerar efectuate între persoane fizice se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei/tranzacţie

Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar între persoanele fizice, altele decât operaţiunile de încasări şi plăţi realizate prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii, efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi, se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei/tranzacţie (Art. 10)

Încasările și plățile fragmentate sunt interzise

Prin încasare fragmentată se înțelege fracţionarea sumei de încasat în mai multe tranşe, pentru a evita plafonul de încasare în numerar stabilit prin lege (art. 2, lit. a)

Prin plată fragmentată – fracţionarea sumei de plată în mai multe tranşe, pentru a evita plafonul de plată în numerar stabilit prin lege (art. 2, lit b)

Băncile și instituțiile de credit nu vor mai putea elibera numerar peste aceste plafoane

Art. 11, alin.1 Se interzice Trezoreriei Statului, instituţiilor de credit, instituţiilor emitente de monedă electronică, instituţiilor care prestează servicii de plată, instituţiilor financiare nebancare şi entităţilor care efectuează operaţiuni de schimb valutar, operatorilor din domeniul jocurilor de noroc să elibereze profesioniștilor sume în numerar peste plafonul zilnic de 5.000 lei/persoană și nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi.

Excepţie fac operaţiunile prevăzute la art. 5, respectiv:

a) depunerea de numerar în conturile deschise la instituţiile de credit sau la instituţiile care prestează servicii de plată şi care sunt autorizate de Banca Naţională a României, inclusiv în automatele de încasări în numerar;

b) plata cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, a diurnei, a indemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării, precum şi a cheltuielilor neprevăzute efectuate în acest sens;

c) plata în numerar a impozitelor, taxelor, contribuţiilor, amenzilor şi a altor obligaţii datorate bugetului general consolidat al statului;

d) retragerea de numerar din conturi deschise la instituţiile de credit sau la instituţiile care prestează servicii de plată şi care sunt autorizate de Banca Naţională a României pentru plata salariilor şi a altor drepturi de personal prevăzute de lege şi pentru alte operaţiuni de plăţi efectuate către persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la art. 4 alin. (4);

e) transferarea de sume prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii;

f) depunerea de numerar în automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede.

Sancțiuni

Sancţiunile aplicabile celor care depăşesc plafoanele constau în aplicarea de amenzi în cuantum de 10% din sumele plătite/încasate. După cum se arată în expunerea e motive, aceste sancțiuni drastice au drept scop anularea impactului negativ asupra bugetului de stat datorat pierderilor cauzate de rambursările de TVA efectuate către persoane care au făcut plăţi în numerar, şi-au dedus TVA, dar în amonte se constată că furnizorii care trebuiau să plătească TVA la buget au dispărut;

Ultimele modificări ale codului Fiscal: eliminarea condiționării înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară de plata impozitului; clarificarea modalității de stabilire a plăților anticipate de impozit în cazul chiriilor în valută; tratament fiscal egal al nerezidenților și extinderea cotei reduse de TVA

Altă ordonanță de urgență hibridă care include și impozitarea sumelor încasate cu titlu de bacșiș

Ordonanța de urgență nr 8 din 22 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative

Publicată în Monitorul Oficial nr.285 din 28.04.2015

În stilul consacrat de actualul Guvern, și această ordonanță de urgență, respective OUG nr. 8/2015 modifică mai multe acte normative, fără legătură unele cu altele, printre care și OUG nr.28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal, care prevede  impozitarea sumelor încasate cu titlu de bacșiș.

Bacșișul este definit ca fiind ” orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici prevăzuţi la art.1 alin.(1) precum şi restul dat de vânzător clientului şi nepreluat de acesta în mod voluntar. Bacșișul nu poate fi asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii”.

Se reglementează obligația marcării bacșiș ului pe un bon fiscal distinct.

Agentul economic va putea decide dacă bacșișul înregistrat fiscal și contabil rămâne la dispoziția acestuia sau se distribuie salariaților, potrivit unui regulament propriu de ordine interioară.

Dacă bacșișul rămâne operatorului economic, acesta va fi impozitat ca profit 16% sau 3% în cazul  microîntreprinderilor însă nu va fi cuprins ân sfera TVA. Dacă rămâne angajatului, se va impozita pe venit din alte surse cu 16% și nu va fi taxat din punct de vedere al contribuțiilor sociale.

La solicitarea organelor de control, angajații vor avea obligația de a prezenta sumele de bani aflate asupra lor atunci când se află în incinta în care își desfășoară activitatea și în timpul programului de lucru.

Agentul economic va avea obligația de a asigura înregistrarea banilor personali deţinuţi de angajaţii unităţii într-un registru de bani personali, astfel încât în cazul unui control, eventualele sume de bani în plus, să nu fie justificate ca fiind banii aparținând angajaților.

Calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din OG nr. 79/2003 cu cele ale OUG nr. 66/2011

Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi a celor ale pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011

Publicată în  Monitorul Oficial nr. 236 din 7 aprilie 2015

Curtea Constituțională a admis  excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispozițiile  art. 66 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora și a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.2 alin. (1) lit. a), care definește noțiunea de ”neregulă”, din aceeași ordonanță de urgență.

Textul declarat neconstituțional

Art. 66 din OUG nr. 66/2011: „Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.529/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Speța în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de instanță, din oficiu, într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii şi a unei note de neconformitate prin care s-a aplicat o sancţiune prevăzută de OUG nr. 66/2011 pentru o neregulă comisă înainte de intrarea în vigoare a acesteia.

S-a ajuns la aplicarea unei sancțiuni prevăzute de legea nouă pentru o neregulă săvârșită sub legea veche  deoarece din interpretarea per a contrario a art. 66 reiese că, dacă activităţile de control nu sunt în curs de desfăşurare, aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a OG nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi.În acest context, a devenit discutabilă aplicarea acestei ordonanţe unor abateri săvârşite anterior intrării sale în vigoare.

Problema constituționalității dispozițiilor procedurale tranzitorii în condițiile în care conțin și elemente drept material

Curtea a observat că textul criticat (art. 66 din OUG 66/2011) reglementează dispoziții tranzitorii și, aparent, privește doar norme de drept procedural, respectiv procedura de aplicare a controalelor. Însă, la o examinare mai atentă, se constată că textul se referă şi la stabilirea creanţelor bugetare provenite din ”nereguli”, care, în materia nerespectării normelor privind achiziţiile publice, se concretizează prin aplicarea de corecţii financiare. Prin urmare, textul vizează și elemente de drept material.

Curtea a observat că art. 66 din OUG 66/2011 aduce atingere principiului neretroactivităţii  deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, Curtea constată că legiuitorul a optat pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 numai pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.Acest text permite interpretarea per a contrario potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 se aplică pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care nu sunt în desfăşurare la data intrării acesteia în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârşite sub imperiul Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003.

Dispoziţiile art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 sunt norme tranzitorii, care, potrivit art.54 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează „măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ”.

În continuare, art.54 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că dispoziţiile tranzitorii „trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia (…)”. Legiuitorul, configurând dispoziţiile tranzitorii ale art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, a ales drept criteriu pentru rezolvarea situaţiilor tranzitorii existenţa în curs de desfăşurare a unor activităţi de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 se aplică această ordonanţă numai dacă activităţile menţionate sunt în curs desfăşurare. În schimb, dacă aceste activităţi nu sunt în curs de desfăşurare, aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi.

Cele două acte normative cuprind, în privinţa activităţilor de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, reguli de drept substanţial specifice, astfel încât, optând pentru un asemenea criteriu, legiuitorul a încălcat principiul neretroactivităţii legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data naşterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acestuia. Or, este de principiu că o situaţie juridică definitiv consolidată sub imperiul unei legi substanţiale nu poate fi guvernată de o lege ulterioară decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Curtea a reţinut că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial, respectiv existenţa sau nu a unor activităţi de control în desfăşurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul naşterii raportului juridic. Rezultă aşadar că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia. În consecinţă, Curtea constată că art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 este neconstituţional, fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Efectele admiterii excepției de neconstituționalitate a art 66 din OUG 66/2011

Curtea a apreciat că, urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Prevederile privind procedurile în căile de atac în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției declarate neconstituţionale

Decizia din 7 aprilie 2015 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.488 alin.(1), (2), (3) şi (4) şi ale art.484 alin.(2) din Codul de procedură penală

Nepublicată în Monitorul Oficial

În data de 7 aprilie 2015, Plenul Curții Constituțională admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art.488 alin.(1)-(4) din Codul de procedură penală conform cărora:

(1) Împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 485, procurorul şi inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

(2) Împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.

(3 ) La soluţionarea apelului se citează inculpatul.

(4) Instanţa de apel pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) respinge apelul, menţinând hotărârea atacată, dacă apelul este tardiv sau inadmisibil ori nefondat;

b) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost admis numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei sau la forma de executare a acesteia şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit art. 485 alin. (1) lit. a), care se aplică în mod corespunzător;

c) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost respins, admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. a) şi art. 486 aplicându-se în mod corespunzător.”;

Curtea a constatat că reglementarea cuprinsă în art.488 alin.(1)-(4) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile art.16 alin.(1), art.21 alin.(1) şi (2), art.24 alin.(1), precum şi art.129 din Constituţie, întrucât:

– exclude partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente de la dreptul de a formula apel împotriva unei sentinţe prin care instanţa se pronunţă cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi de a fi citate la soluţionarea apelului;

– limitează motivele pentru care participanţii la procesul penal pot formula apel împotriva unei asemenea sentinţe;

– limitează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel.

De asemenea, Curtea a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative prevăzute de art.484 alin.(2) din Codul de procedură penală care exclude partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente de la audierea în faţa instanţei de fond, înainte de pronunţarea soluţiei cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

Art.484 alin.(2) din Codul de procedură penală: „(2) Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în urma unei proceduri necontradictorii, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă.”

Argumentațiile reținute în motivarea soluției pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Contractele de muncă nu vor mai putea fi suspendate în cazul în care angajatorul a făcut plângere penală împotriva angajatului.

Deciziile Curții Constituționale din 23 aprilie 2015

Nepublicate în Monitorul Oficial

În ziua de 23 aprilie 2015, Plenul Curţii Constituţionalea admis excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 alin.(1) lit.b) din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, potrivit cărora „(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:[…]b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;”

De asemenea, în aceeași ședință, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.48 alin.(1) lit.a) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea si al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, conform cărora „(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:a) când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau rechizitoriu;”

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

La momentul soluţionării în primă instanţă a acţiunii penale, prin pronunţarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive luată anterior faţă de inculpatul minor încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor

Decizia ÎCCJ nr. 7 din 16 martie 2015privind recursul în interesul legii formulat de către de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretării unitare a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură penală cu privire la „măsurile preventive aplicabile minorilor, în sensul dacă la momentul soluţionării în primă instanţă, a acţiunii penale prin luarea unei măsuri educative, încetează de drept măsura preventivă dispusă anterior faţă de minor”

Publicată în Monitorul Oficial nr. 234 din 6.04.2015

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis  recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie și a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.399 alin.3 lit.d şi alin.4 Cod procedură penală, ”La momentul soluţionării în primă instanţă a acţiunii penale, prin pronunţarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive luată anterior faţă de inculpatul minor încetează de drept, iar instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventive”.

Dispoziţia legală supusă dezlegării

Art. 399 din Codul de procedură penală potrivit căruia:

„(1) Instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra menţinerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.

(2) În caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.

(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă:

a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;

b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere;

c) o pedeapsă cu amendă, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii;

d) o măsură educativă.

(4) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (1) şi (2) cu privire la măsurile preventive este executorie.”

– Dispoziţia legală din Codul de procedură penală din 1969: art. 350 alin.2 şi 3 din Codul de procedură penală:

„În caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.

De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronunţă:

a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;

b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă;

c) amenda;

d) o măsură educativă.”

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

Potrivit unei orientări jurisprudenţiale mai frecvent întâlnite s-a considerat că art.399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală prevede o cauză legală de încetare de drept a măsurii preventive ce trebuie valorificată la momentul soluţionării, în fond, a acţiunii penale; altfel, textul devine inaplicabil, întrucât la momentul rămânerii definitive se va proceda la punerea în executare a măsurii educative.

Într-o a doua orientare a practicii judecătoreşti, cu privire la acelaşi aspect s-a considerat că, similar cu situaţia majorului, măsura preventivă poate subzista de-a lungul întregului proces penal, momentul terminus putând fi determinat de punerea în executare a sancţiunii.

Argumentele ÎCCJ

ÎCCJ a înclinat în favoarea  primei orientări jurisprudenţiale, considerând că premisa dezlegării chestiunii de drept este aceea că textul art. 339 alin. (1), alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală a fost preluat din legislaţia anterioară (art. 350 alin. 3), jurisprudenţa fiind constantă în a considera ipotezele enumerate ca determinând încetarea de drept a măsurii şi în consecinţă interpretarea sistematică a alin. (3) al textului actual, respectiv aspectul că toate cazurile enumerate, inclusiv cel de la lit. d), vor determina aceeaşi soluţie a încetării de drept a măsurii preventive.

Caracterul executoriu al punerii în libertate se deduce din sintagma „de îndată”, inclusă în textul alin. (3), chiar dacă legiuitorul a omis enumerarea acestei situaţii în alin. (4).

Aceeaşi soluţie rezultă şi dintr-o interpretare strict literală ori gramaticală, alin. (3) adăugând noi ipoteze alineatelor anterioare, aspect marcat de legiuitor prin menţiunea „de asemenea” în debutul dispoziţiei.

Pe de altă parte, este adevărat că dispoziţiile art. 399 alin. (4) din Codul de procedură penală nu prevăd explicit caracterul executoriu al dispoziţiei de punere în libertate a inculpatului minor arestat preventiv, cu privire la care prima instanţă a pronunţat o măsură educativă, însă caracterul executoriu al acestei dispoziţii rezultă, pe de o parte, aşa cum s-a arătat, din utilizarea sintagmelor „de îndată” şi „de asemenea”; iar, pe de altă parte, din efectele pe care le-ar produce o interpretare contrară.

Astfel, a admite că dispoziţia de punere în libertate a inculpatului minor arestat preventiv cu privire la care prima instanţă a pronunţat o măsură educativă nu are caracter executoriu înseamnă a admite că inculpatul minor cu privire la care prima instanţă a pronunţat o măsură educativă neprivativă de libertate ar putea fi privat de libertate până la rămânerea definitivă a hotărârii şi a admite că inculpatul condamnat la pedeapsa amenzii ar putea fi privat de libertate până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Curtea a arătat că dispoziţiile legale menţionate trebuie corelate cu cele ale art. 241 din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile generale de încetare de drept a măsurilor preventive, fără ca legiuitorul să facă o enumerare limitativă a acestora, ci doar stabilind existenţa unor cazuri speciale în alin. (1) lit. d) al aceluiaşi text de lege, respectiv că măsurile preventive încetează de drept „în alte cazuri anume prevăzute de lege.”

Propunerile de modificare a codului de procedură penală

Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală

În principal, propunerile de modificare vizează următoarele aspecte:

Instituirea utilizării unei singure măsuri preventive privative de libertate – arestarea preventivă -, cu două forme de aplicare: arestul la domiciliu și arestul sever(art. 202, alin 4 CPP).

–          Stabilirea unor condiții limitative în care să se poată face încătușarea unui inculpat față de care s-a dispus o măsură preventivă (art 208 CPP)

–          Durata  maximă a măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauțiune: cel mult 60 de zile (completarea art 215)

–          Dispunerea măsurii  arestării preventivenumai pentru infracțiuni  pentru care legea prevede pedeapsa de 10 ani sau mai mare (modificarea art 223 CPP)

–          Stabilirea unui număr limitat de cazuri în care se poate dispune aducerea cu mandat de aducere a unei personae care are calitatea de suspect sau inculpate (modificarea alin. 2 al art 265 CPP)

Proiectul de modificare a Codului de procedură penală a fost inițiat de senatorul Nicolae Șerban și se află în procedure legislativi la Senat.  Până în present, a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, însă cu observații și propuneri . De asemenea, are aviz favorabil de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități. Guvernul a dat însă aviz negativ. În present, se mai așteaptă raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pentru ca proiectul să intre în dezbateri la Senat.Conform știrilor din presă, la data de 28. 04. 2015, Comisia juridică a Senatului au avizat favorabil două amendamente ale proiectului, respectiv cele referitoare la completarea art. 202, ( interzicerea încătușării în cazul persoanelor reținute sau arestate preventiv, cu excepția celor cercetate pentru infracţiuni comisie prin acte de violenţă, a celor care s-au sustras urmăririi penale ori a celor care s-au opus măsurii dispuse) și cele privind completarea art 221  (posibilitatea inculpatului de a alege domiciliul la care execută arestul la domiciliu). Însă până la ora publicării acestui nnewsletter, Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului nu a fost publicat oficial, pe site-ul instituției.

Instituirea utilizării unei singure măsuri preventive privative de libertate – arestarea preventivă -, cu două forme de aplicare: arestul la domiciliu și arestul sever(art. 202, alin 4 CPP).

Conform expunerii de motive, inițiatorul susține că terminologia utilizată în cazul măsurilor preventive privative de libertate creează confuzii întrucât se folosește termenul ”arest” pentru arestul la domiciliu și, respectiv, sintagma ”arestare preventivă” în cazul privării de libertate prin deținerea în centre special destinate. În opinia inițiatorului, nu se justifică utilizarea unor formule diferite întrucât ambele corespund acelorași caracteristici: sunt măsuri preventive ce pot fi luate atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, sunt măsuri privative de libertate și pot fi instituite doar de judecător sau complet de judecată. Singura diferență este locul de executare al măsurii preventive.

În aceste condiții, propune instituirea utilizării unei singure măsuri preventive privative de libertate – arestarea preventivă -, cu două forme de aplicare: arestul la domiciliu și arestul sever.

Cu privire la această propunere, Consiliul Legislativ subliniază că că aceasta măsură legislativă impune o modificare mai amplă a CPP.  Astfel  încât, pentru o corectă sistematizare normativă,  dispozițiile referitoare la măsura arestării preventive trebuie prevăzute în cuprinsul unei singure secțiuni a capitolului 1, Titlul V al CPP  și nu în cuprinsul a două secțiuni distinct (secțiunile a 5-a și a 6-a ):  ”Măsura arestării preventive ar trebui să primească o reglementare unitară prin care să se stabilească toate aspectele referitoare la luarea și conținutul acesteia, inclusiv modalitatea prin care se face aplicarea uneia dintre cele două forme ale acesteia – arestul la domiciliu și arestul sever”.

Guvernul consideră noua legislație reglementează expres caracterul excepțional al măsurilor preventive privative de libertate (arestul la domiciliu și arestarea preventivă) precum și caracterul subsidiar față de celelalte măsuri preventive (ele vor putea fi dispuse numai dacăluarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă pentru realizarea scopului legitim urmărit) De aceea, consideră că având în vedere caracterul subsecvent al acestor măsuri, propunerile de modificare a art 202 nu pot fi reținute.

Stabilirea unor condiții limitative în care să se poată face încătușarea unui inculpat față de care s-a dispus o măsură preventivă (art 208 CPP)

Inițiatorul propune introducerea a două noi aliniate la art 208 – alin. 5 și 6 – care prevăd ca

”Inculpatul față de care s-a dispus una din măsurile preventive prevăzute la art 202 lit a), d) și e) nu este încătușat în nicio împrejurare, cu excepția celor cercetați pentru infracțiuni comise prin acte de violență, a celor care s-au sustras urmăririi penale, precum și a inculpaților care s-au opus măsurii dispuse (alin. 5)

Măsurile luate față de inculpatul reținut sau arestat, ăn vederea deplasării în spațiul public, trebuie să fie proporționale cu pericolul concret pentru ordinea public, apreciat potrivit art 223(alin 6)”

Consiliul legislativ observă că normele propuse pentru art.  208 nu au legătură cu obiectul de reglementare alart 208, care stabilește procedura privind verificarea măsurilor preventive în cursul judecății.  Pe de altă parte, dispozițiile referitoare la mijloacele de imobilizare a suspectului sau inculpatului față de care s-a dispus  reținerea sau arestarea preventivă sunt prevăzute în cuprinsul Legii 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.  Prin urmare aceste dispoziții trebuie eliminate din proiect.

Același punct de vedere a fost exprimat și de către Guvern.

Durata  maximă a măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauțiune: cel mult 60 de zile (completarea art 215)

Se propune reglementarea duratei maxime a măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauțiune, de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea de prelungire, fără ca în cursul urmăririi penale, durata totală pentru care au fost dispuse aceste măsuri să poată depăși 180 de zile. În cursul judecății se propune ca durata totală pentru care se poate dispune una din aceste măsuri să nu poată depăși 3 ani.

În ceea ce privește intervenția propusă asupra art 215 CPP, aceasta este motivată de inițiator prin necesitatea de a pune de accord dispozițiile CPP cu Decizia Curții Constituționale 712/2014, prin s-a constatat neconstituționalitatea art. 211 -217 CPP.

Consiliul Legislativ susține că modificarea propusă în acest sens trebuie reanalizată din perspectiva faptului  că , ulterior depunerii proiectului legislativ la Senat,  prin OUG 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii 135/2010 privind CPP s-a realizat punerea de acord a acestor dispoziții cu decizia Curții constituționale.

În punctul de vedere al Guvernului se susține că aceaastă propunere nu poate fi reținută, având în vedere că textul în vigoare a fost adaptat textelor constituționale prin OUG 82/2014.

Dispunea măsurii  arestării preventivenumai pentru infracțiuni  pentru care legea prevede pedeapsa de 10 ani sau mai mare (modificarea art 223 CPP)

Inițiatorul mai propune modificarea art 223 CPP în sensul de a se putea dispune arestarea preventivă numai pentru infracțiuni  pentru care legea prevede pedeapsa de 10 ani sau mai mare, față de 5 ani, cum este în prezent.

Sub acest aspect, Consiliul Legislativ arată că, fără a se pronunța asupra oportunității soluției legislative alese, în  jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a fost recunoscută justificarea arestării preventive, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, și în cazul altor tipuri de infracțiuni decât cele avute în vedere prin proiect.  O astfel de precizare este făcută în hotărârea CEDO din 7 aprilie 2009, în cauza Tiron contra României. În acest context, Consiliul Legislativ propune reanalizarea eliminării din enumerarea cuprinsă în ar. 223, alin. 2 a infracțiunilor de evaziune fiscal, a infracțiunilor de corupție și a celor săvârșite prin mijloace de comunicare electronic.

Guvernul  precizează că o asemenea măsură ar fi de natură să limiteze posibilitatea judecătorului de a dispune luarea unei măsuri preventive față de inculpatul a cărui privare de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Stabilirea unui număr limitat de cazuri în care se poate dispune aducerea cu mandat de aducere a unei persoane care are calitatea de suspect sau inculpat (modificarea alin. 2 al art 265 CPP)

Inițiatorul propune ca  suspectul să poată fi adus cu mandate de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citație, numai dacă acesta este cercetat pentru o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporal sau moartea unei personae, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de codul penal sau alte legi special, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de personae, acte de terorism, viol, lipsire de libertate, ultraj și ultraj judiciar.

Fără a se pronunța asupra oportunității acestei soluții legislative, Consiliul legislativ a apreciat că limitările propuse ar trebui reanalizate având în vedere că buna desfășurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absența sau refuzul persoanelor  a căror ascultare sau absență este apreciată ca fiind necesară  de către instanța de judecată reprezintă o necesitate pentru procesele penale.

Guvernul apreciază că nu se impune modificarea  reglementarii  în vigoare, care prevede  că ”Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă această măsură se impune în interesul rezolvării cauzei ”. Din punctul de vedere al Guvernului,  acest text nu poate fi interpretat că orice suspect sau inculpate poate fi adus cu mandate de aducere fără a fi mai întâi citat, din coroborarea dispozițiilor ali. 2, 5 și 7 ale art.265, rezultând că aducerea cu mandate de aducere a suspectului sau inculpatului poate fi dispusă numai motivat.

Ministerul Justiției propune dezbaterii publice proiectul de Lege privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică

Proiectul de Lege privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică

La data de  21 aprilie 2015, a fost publicat spre dezbatere publică, pe pagina de internet a Ministerului Justiției (www.just.ro), proiectul de lege privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică, astfel cum a fost acesta transmis de către Agenția Națională de Integritate.Scopul acestui proiect de lege este prevenirea conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică prin instituirea unui mecanism de verificare ex ante, din perspectiva potențialelor conflicte de interese.

Se propune constituirea, în cadrul Agenției Naționale de Integritate,  a unui mecanism de verificare pentru prevenirea şi identificarea potențialelor conflicte de interese în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică desfășurate prin sistemul electronic de achiziții publice-SEAP, denumit Sistemul Prevenție.Acest sistem operează cu date colectate prin formularele de integritate și prin interogarea unor baze de date naționale precum cele ale Ministerului Afacerilor Interne, Oficiului Național al Registrului Comerțului, SEAP și face analiza informațiilor, în mod automat,determinând, după caz, emiterea unor avertismente de integritate privind potențiale conflicte de interese.

Conform proiectului, la nivelul fiecărei autorități contractante se desemnează una sau mai multe persoane responsabile cu întocmirea sau actualizarea unor formulare de integritate, câte unul pentru fiecare procedură de achiziție publică derulată.

În cazul în care, în urma analizei specifice, inspectorii de integritate din cadrul A.N.I detectează elemente ale unui potenţial conflict de interese, aceştia sunt obligaţi să transmită avertismentul de integritate emis de Sistemul Prevenție, în maxim 3 zile lucrătoare de la data primirii completării secțiunii a II-a a formularului.

Persoanele desemnate vor asigura completarea și actualizarea formularelor de integritate, după publicarea în SEAP a anunțului sau invitației de participare și până la finalizarea procesului de achiziție publică, în 3 etape procedurale:

• În 24 de ore de la publicarea în SEAP a anunțului sau a invitației de participare, persoana desemnată din cadrul autorității contractante va completa secțiunea I a formularului de integritate, care cuprinde date privind procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică, factorul decizional, consultanții pentru elaborarea documentației de atribuire și date privind comisia de evaluare;
• În 48 de ore de la deschiderea ofertelor în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică, persoana responsabilă va completa secțiunea a II-a a formularului de integritate, care cuprinde date privind ofertanții;
• În 72 de ore de la dispunerea de măsuri privind înlăturarea potențialului conflict de interese, persoana responsabilă va operaa modificările necesare, după caz, în secțiunile I și II ale formularului de integritate și pentru completarea secțiunii a III-a a acestui formular, care cuprinde informații privind modificările efectuate urmare primirii unui avertisment de integritate.

Conform expunerii de motive, sistemul Prevenție va fi pe deplin finalizat la mijlocul anului 2015.