Baroul Bucureşti

Codul fiscal reglementează impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în cadrul Titlului IV¹.

În esenţă, în condiţiile în care veniturile anuale nu depăşesc 65.000 euro, acestea se impozitează cu 3%, impozitul plătindu-se trimestrial, baza impozabilă fiind constituită de veniturile din orice sursă.

Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturile de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.

Se supun impozitului pe veniturile din activităţi independente persoanele fizice care realizează aceste venituri în mod individual sau asociate în baza unui contract de asociere care nu dă naştere unei persoane juridice.

Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecărei persoane asociate din cadrul asocierii fără personalitate juridică, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societăţii civile profesionale, asupra venitului net distribuit.

Venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

În cazul contribuabililor care realizează venituri comerciale, pentru anumite activităţi stabilite de MFP, venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit, trecerea la impozitarea în sistem real având loc în situaţia în care într-un an fiscal venitul brut anual este mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.

Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a unei cheltuieli deductibile egală cu 20% din venitul brut.

Impozitul pe venit se stabileşte prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net realizat.

Sistemul actual de impozitare a veniturilor din activităţi independente prevede obligaţia contribuabililor (cu excepţia celor ce desfăşoară activităţi supuse impozitării pe bază de norme de venit) ca la începutul fiecărui an fiscal să depună o declaraţie privind venitul estimat, pe baza căreia organul fiscal emite decizia de impunere privind plăţile anticipate pentru anul respectiv, plăţi achitate în 4 tranşe trimestriale egale.

La încheierea anului fiscal contribuabilul depune declaraţia privind venitul realizat pe baza căreia organul fiscal stabileşte impozitul pe venit datorat pentru anul fiscal încheiat, la plata lui fiind scăzute sumele achitate cu titlu de plăţi anticipate în anul precedent.

Dintre contribuabilii persoane fizice care realizează venituri din activităţi independente, cel mult 15% realizează venituri anuale brute ce depăşesc echivalentul în lei a sumei de 65.000 euro.

Schimbarea impozitării pentru contribuabilii persoane fizice care înregistrează venituri din activităţi independente din sistem real într-un impozit în cotă fixă de 3% (ca în cazul microîntreprinderilor) aplicată la nivelul veniturilor brute realizate este benefică atât pentru contribuabili cât şi pentru stat.

Pentru contribuabili se simplifică procedura de determinare a impozitului datorat, se simplifică procedura fiscală în sensul reducerii documentelor pe care trebuie să le completeze şi să le depună şi se simplifică raportul contribuabil – organ fiscal în sensul că organul fiscal nu mai trebuie să verifice cheltuielile înregistrate ca deductibile.

În plus, pentru orice contribuabil este mai simplu să plătească impozitul real pe venit, în cursul anului fiscal, în tranşe trimestriale în conformitate cu veniturile brute realizate în cursul trimestrului respectiv, în loc să efectueze plăţi estimate stabilite anticipat, plăţi care însumate pot fi mai mici, egale sau chiar mai mari decât impozitul definitiv, iar la scadenţa impozitului final, ca urmare a rezultatelor financiare înregistrate până la momentul respectiv să nu aibă resursele materiale necesare. În această situaţie organele fiscale trebuie să treacă la executare silită, complicându-se situaţia contribuabilului.

Prin schimbarea modului de impozitare contribuabilii beneficiază de o predictibilitate sporită a activităţilor pe care le desfăşoară, inclusiv sub aspect financiar şi, implicit, fiscal.

Câştigă şi statul prin schimbarea sistemului de impozitare, o asemenea impozitare fiind de natură să conducă la creşterea numărului de contribuabili înregistraţi, situaţie de natură să conducă la creşterea veniturilor.

O eventuală simulare a schimbării sistemului de impozitare a veniturilor din activităţi independente ar putea stabili o posibilă reducere a impozitului pe venit colectat.

În legile bugetare anuale veniturile de realizat sunt aleatorii, doar cheltuielile bugetare, prin aprobarea lor de parlament, sunt certe. Vorbind despre caracterul aleatoriu al veniturilor, acestea, fiind în proporţie de peste 95% rezultatul colectării impozitelor şi taxelor, depind de conjunctura economică, socială, financiară, conjunctură cu foarte multe variabile.

Or, prin schimbarea sistemului de impozitare ar creşte randamentul acestui tip de impozit pe care statul l-ar colecta integral, în timp real în anul fiscal respectiv, ca şi în cazul accizelor, taxelor vamale, TVA, impozitului pe veniturile din salarii (principalele surse de venituri fiscale) sau precum în cazul impozitului pe clădiri, teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxei judiciare ce alimentează bugetele locale.

Prin schimbarea sistemului de impozitare, corelat cu îmbunătăţirea informatizării, o parte din personalul care în prezent administrează contribuabilii persoane fizice poate fi utilizat pentru desfăşurarea altor activităţi în cadrul ministerului.

Statul are de câştigat şi dacă colectează câte mai puţin dar de la mai mulţi decât colectarea unui posibil mai mult dar aleatoriu, de la mai puţini.

Până în prezent nu s-a confirmat că statul a pierdut prin reducerea cotei TVA la pâine şi produse de panificaţie, dorind să extindă această măsură şi pentru alte categorii de produse şi nu cred că va pierde prin schimbarea de impozitare pusă în discuţie în prezentul material.

În fond, orice persoană fizică ce desfăşoară activităţi independente şi realizează venituri este producătoare de plusvaloare, din punct de vedere economic reprezentând un echivalent al unei microîntreprinderi.

*

*    *