• Prezentarea sistemului german de acordare a titlurilor de avocat specializat în anumite domenii

În cadrul ședinței Consiliului UNBR din data de 7.03.2015 a avut loc o conferinţă – dezbatere privind sistemul german al avocaţilor specializaţi – prezentat de dl. Avocat Philipp Wendt, directorul Academiei Germane a Avocaţilor – Societate pentru formarea iniţială şi continuă şi de prestări servicii mbH – Berlin.

Conferința s-a axat pe  prezentarea reglementărilor germane privind modalitățile de  conferire a titlurilor de avocat specializat și a fost urmată de dezbateri privind aspectele pozitive sau negative ale acestor reglementări , în ideea că sistemul german ar putea fi un posibil exemplu pentru avocații români.

Competența acordării titlurilor de avocat specializat

În Germania, competența acordării titlurilor de avocat specializat revine barourilor, în urma constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege. Conform Articolul 43c din Legea federală privind organizarea şi desfăşurarea profesiei de avocat (BRAO) ”Avocatul care a dobândit cunoştinţe şi a acumulat experienţe deosebite într-un domeniu juridic poate fi autorizat să utilizeze titlul de avocat specializat. Cu privire la cererea de autorizare formulată de către avocat  decide consiliul baroului, după ce o comisie a baroului a verificat dovezile necesare privitoare la dobândirea cunoştinţelor şi experienţei de specialitate”.

Mai departe, la Articolul 59 b din BRAO se prevede că obligațiile profesionale speciale asociate utilizării titlului de avocat specializat , stabilirea domeniilor juridice în care pot fi acordate titluri suplimentare de avocaţi specializaţi, precum și reglementarea condiţiilor pentru acordarea titlului de avocat specializat şi a procedurii pentru acordarea, revocarea şi retragerea autorizaţiei sunt prevăzute în Statutul profesiei.

Beneficiile deținerii titlului de avocat specializat

Un astfel de titlu nu conferă  avocatului puteri speciale, în sensul de a fi îndrituit la participarea la proceduri suplimentare față de ”generaliști”, ci reprezintă mai mult o ”marcă” recunoscută de clienții care au nevoie consiliere sau reprezentare specializată în anumite domenii.  Titlurile de specializare nu sunt menționate în vreun registru la nivelul Asociației Avocaților din Germania sau la nivelul barourilor, ci reprezintă instrumente cu care avocații se pot promova în acord cu deontologia profesională.

Conform unui sondaj în rândul avocaților, 96% au motivat un interes profesional în dobândirea titlului, 83% un avantaj competițional, 70% creșterea cifrei de afaceri, 49% onorarii mai mari și 41% ameliorarea statutului în cadrul cabinetului.

Într-adevăr, creşterea medie a veniturilor din onorarii încasate după dobândirea titlului de avocat specializat a fost mai mare decât la generaliști. Astfel , creșterea veniturilor  în cazul avocaţilor care îşi desfăşoară activitatea exclusiv  în domeniul propriu de specialitate a fost de 51% spre deosebire de cei care îşi desfăşoară activitatea şi în alte domenii de specialitate, unde această creștere a fost de  36%.

Numărul avocaților specializați a cunoscut o creștere explozivă îndepând cu anul 2004, an în care s-a extins aria de acordare a specializărilor cu încă 15 domenii noi. Astfel că numărul avocaților care au obținut titluri de specializare a crescut de la 18.424 în 2004 la 49.069 în 2014.Numărul total al avocaților în 2014 a fost de 162.695.

În prezent, se discută despre acordarea unor noi titluri de specializare, de exemplu în dreptul azilanților. În Germania există însă problema ca aceste titluri să nu intre în conflict cu cele ale altor prestatori de servicii  deoarece legea germană permite și unor prestatori neavocați să ofere consultanță  juridică. De exemplu, băncile pot oferi asistență în dreptul succesoral sau patronatele în domeniul lor.

La ora actuală, sub aspectul criteriului specializării avocaților germani, situația se prezintă astfel:  24% avocați specializați, 24% avocați care nu dețin un titlu de specializare, însă lucrează pe anumite segmente de nișă ale dreptului, 24% avocați generaliști și 28% avocați cu un volum redus de activitate în domeniul avocațial, care își câștigă în principal veniturile din profesii compatibile cu cea de avocat.

Domeniile în care sunt cei mai mulți avocați specializați sunt dreptul muncii – 9713 si dreptul familiei -9181, urmate de dreptul fiscal – 4864 și dreptul rutier – 3410

Condițiile de acordare a titlului de avocat specializat

Conform legislației germane, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un avocat pentru a dobândi un titlu de specializare se referă la :

–        cunoştinţe teoretice speciale,

–        experienţă practică într-un domeniu de specialitate care depăşeşte semnificativ nivelul realizat în mod obişnuit în urma formării profesionale şi a acumulării experienţei practice profesionale

–         obligațiile de formare continuă.

În ceea ce privește  cunoştinţele teoretice, avocatul trebuie să aducă dovezi în acest sens, respectiv că a participat la circa 120 de ore de curs, finalizate printr-o lucrare scrisă și 3-5 examene.

Aici intervine însă o problemă pentru care se caută soluții. Piața ofertanților de cursuri este complet dereglementată, astfel încât oricine poate oferi astfel de cursuri fără a fi necesară o autorizare prealabilă. Pe de altă parte, comisia baroului nu este îndreptăţită să aprecieze singură cunoştinţele juridice ale candidatului în baza lucrărilor (şi probelor de lucru) şi să utilizeze deficienţele constatate ca subiect al interviului de specialitate.  În interviul de specialitate pot fi lămurite numai neclarităţile şi dubiile cu privire la dovezile prezentate, neputând fi complinite însă dovezile-lipsă.

În acest context, apar probleme deoarece este posibil ca certificatul obținut de cursant să nu fie recunoscut de Barou ca dovadă a cunoștințelor teoretice. De aceea, în prezent  se poartă discuții dacă n-ar fi mai corect un examen centralizat la nivel federal.

În ceea ce privește experiența practică, legea germană cere ca aspirantul la titlul de avocat specializat să dovedească un anumit număr de cazuri practice pe parcursul ultimilor 3 ani, pe care să le fi coordonat independent.

De exemplu, pentru acordarea titlului de specializare în dreptul succesoral, avocatul trebuie să fi prelucrat 80 de cazuri, 20 de proceduri juridice, din care cel mult 10 în domeniul jurisprudenţei necontencioase.

Un caz într-un domeniu de specialitate trebuie să fie unitar, adică indiferent la câte instanțe ajunge, este considerat un singur caz. Nu contează dacă a fost prelucrat până la capăt. Important este să fi fost prelucrate etape esențiale.

De asemenea, cazul trebuie să fi fost prelucrat personal. La început s-a pus problema ce face un avocat care lucrează la o societate de avocați și un partener semnează lucrările în relația cu clientul? La această problemă s-a găsit soluția ca avocatul în cauză să obțină o confirmare de la partenerul firmei, care să ateste faptul că a prelucrat individual cazul respectiv.

De asemenea, aceste cazuri trebuie să aibă o anumită ”pondere”, condiție care implică elemente de subiectivitate, ceea ce a dat naștere la anumite litigii.

În concluzie, și sistemul german de acordare a titlurilor de avocat specializat este perfectibil, însă numai practica a putut să scoată la iveală unele probleme asupra cărora se poartă discuții în vederea remedierii.

Prezentarea extrem de obiectivă și elocventă a Domnului  Avocat Philipp Wendt a permis participanților să aprecieze în ce măsură sistemul german poate constitui o sursă de inspirație pentru eventuale reglementări viitoare la noi.