Procedura soluţionării contestaţiilor sau reclamaţiilor privind onorariul avocaţial. Termenul de sesizare. Calitatea de avocat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ.

Prin decizia nr. …, decanul baroului a admis în parte sesizarea petenţilor N.A. şi N.M. obligând-o pe recurenta-reclamantă să le restituie acestora suma de …. ron echivalentul a …. euro.

În cuprinsul deciziei se menţionează că, în temeiul art. 31 teza a II-a din Legea nr. 51/1995, coroborat cu art. 76 al. (2) şi art. 137 al. (3)  din Statutul profesiei de avocat, actul poate fi atacat la consiliul baroului, în termen de 15 de la data comunicării.

Prin hotărârea nr. …, consiliul baroului a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de recurenta-reclamantă împotriva decizia nr. … .

În cuprinsul hotarârii, se menţionează că, în confomitate cu art. 63 lit. “p” din Legea nr. 51/1995, art. 76 al. (2) şi art. 137 al. (3)  din Statutul profesiei de avocat, legalitatea hotărârea consiliul baroului poate fi verificată de către Consiliul U.N.B.R., în termen de 15 de la data comunicării.

Hotărârea i-a fost comunicată recurentei-reclamantă la data de 12.11.2013, astfel cun se menţionează în sesizarea pe care aceasta a formulat-o la data de 25.11.2013 şi în cuprinsul confirmării de primire semnate de către recurenta-reclamantă.

Prin decizia nr. …, Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată împotriva hotărârii consiliul baroului.

Prin decizia nr. …, consiliul baroului a respins contestaţia recurentei-reclamantă împotriva hotărârii consiliului baroului.

Conform art. 32 din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii consiliului baroului: “Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.”

Este adevărat că, în Statutul profesiei de avocat, în forma aflată în vigoare la acelaşi moment, adoptat de  Uniunea Naţională a Barourilor din România la data de 25 septembrie 2004, se menţiona la art. 137 al. (6), că legalitatea hotărârii consiliului baroului poate fi verificată în condiţiile legii de Consiliul Uniunii la sesizarea decanului sau a părţii interesate, în termen de 15 zile de la comunicare.

Statutul profesiei de avocet, act administrative cu character normative, nu poate însă determina inaplicabilitatea unei dispoziţii a legii.

Prin urmare, la data de 08.03.2011, hotărârea consiliului baroului era definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

Prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995 reglementează modalitatea de soluţionare a contestaţiilor privind onorariile de avocat, pe cale administrativ-jurisdicţională.

Potrivit art. 6 din Legea nr.544/2004: “(…). (2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 al. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicţională. (3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale poate fi atacat direct la instanţa de contencios administrative, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională de atac. (4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială sau la calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional înţelege să renunţe la aceasta în timpul soluţionării litigiului, este obligată să notifice decizia de renunţare organului administrativ jurisdicţional în cauză. Partea sesizează instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la notificare, în această situaţie, procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 nu se mai efectuează.”

Conform art. 7 al. (2) din Legea nr. 544/2004, dispoziţiile legii privind obligativitatea procedurii prealabile “sunt aplicabile în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru acasta.”

În cauză însă, recurenta-reclamantă a urmat procedura administrativ-jurisdicţională.

Prin urmare, plângerea prealabilă nu era obligatorie.

Potrivit art. 11  din Legea nr. 544/2004: “Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data  expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut de art. 2 al. (1) lit. h), calculate de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la al. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. ( …) . (5) Termenul prevăzut la al. (1), este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la al. (2) este termen de decădere.”

Recamanta a depus cererea de chemare în judecată la poştă prin scrisoare recomandată, la data de 05.08.2014, la mai mult de 8 luni de la dat comunicării hotărârii nr. … din  martie 2011.

Prin urmare, în mod legal a reţinut instabţa de fond depăşirea termenului prevăzut de lege pentru a solicita anularea deciziei decanului şi a hotărârii consiliului baroului.

Împrejurarea că, în cuprinsul hotărârii nr. … se menţioază că legalitatea acesteia poate fi verificată de Consiliul Uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare , nu reprezintă un motiv temeinic pentru depăşirea termenului de introducere a acţiunii, astfel cum susţine recurenta-reclamantă.

Astfel, având în vedere calitatea recurentei-reclamante, nu se poate aprecia că nu a cunoscut dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind caracterul definitiv al hotărârii consiliului baroului, referitoare la decizia decanului prin care se soluţionează o contestaţie sau reclamaţie privind onorariul avocaţial.

Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 496 al. (1) C.proc,civ., va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 494 raportat la art. 453 al. (1) C.proc,civ., va oblige recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Baroul … a sumei de … lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. ….

Decizia civilă nr. 1939 din 31 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – 

Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal