La data de 10 noiembrie 2015, Comisia pentru libertăți civile a Parlamentului European a aprobat un acord al negociatorilor Parlamentului și ai Consiliului privind noi norme europene pentru a se asigura că dreptul de a fi prezumat nevinovat până la proba contrară în cadrul procedurilor penale este respectat în întreaga Uniune Europeană. Acest acord, s-a concretizat într-un text final de compromis privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.
Textul, care urmează să fie supus aprobării Parlamentului European într-o viitoare sesiune plenară, după parcurgerea procedurilor de adoptare a directivelor, conține mai multe amendamente referitoare la modul în care va trebui respectată prezumția de nevinovăție, atât în declarațiile publice ale autorităților cu privire la persoane aflate în diferite proceduri penale, cât și cu privire la prezentarea în mass media a acestora.
Potrivit propunerii de directivă, statele membre vor fi obligate să ia măsuri pentru a se asigura că autoritățile publice nu se referă la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate „înainte ca vinovăția acestor persoane să fie dovedită conform legii”
Autoritățile naționale vor trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, „prin utilizarea de măsuri de constrângere fizică”, cum ar fi cătușe, boxe, lanțuri, cu excepția cazurilor în care asemenea măsuri sunt necesare din rațiuni de securitate .
Conform textului final de compromis al propunerii de directivă privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, rezultat , publicat pe site-ul Consiliului Uniunii la 29 octombrie 2011, ”Prezumția de nevinovăție este încălcată dacă declarațiile publice, date de către autoritățile publice, sau deciziile judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la persoana suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, fără ca vinovăția acestor persoane să fi fost în prealabil dovedită în conformitate cu legea. Astfel de declarații și decizii judiciare nu ar trebui să reflecte o opinie potrivit căreia persoana este vinovată….”(pct.13)
Față de proiectul inițial, noul text extinde aria autorităților publice obligate să se abțină de la declarații ce prezumă vinovăția. Sintagma „declarații publice făcute de către autoritățile publice” trebuie înțeleasă ca fiind orice afirmație care se referă la o infracțiune și care provine fie de la o autoritate implicată în procesul penal cu privire la această infracțiune (cum ar fi autoritățile judiciare, de poliție și alte autorități competente în aplicarea legii) sau de la o altă autoritate publică (cum ar fi miniștri și alți funcționari publici), înțelegându-se că acest lucru nu aduce atingere legislației naționale în ceea ce privește imunitatea. (pct. 13a)
De asemenea, în noul text se precizează că obligația de a nu se referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate nu ar trebui să împiedice autoritățile publice de la difuzarea publică de informații privind proceduri penale, atunci când acest lucru este strict necesar, din motive legate de urmărirea penală (cum ar fi prezentarea materialulului video, pentru ca publicul să ajute la identificarea pretinsului autor al infracțiunii) sau pentru interesul public (de exemplu, atunci când, din motive de siguranță, sunt furnizate informații pentru a locuitorii unei zone afectate de o de o presupusă infracțiune contra mediului sau atunci când organele de urmărire penală sau altă autoritate competentă furnizează informații obiective cu privire la procedura penală, în scopul de a preveni perturbarea ordinii publice). Utilizarea unor astfel de motive ar trebui să se limiteze la situațiile în care acest lucru este rezonabil și proporțional, luând în considerare toate interesele. În orice caz, modul și contextul în care este difuzată informația nu trebuie să creeze impresia că persoana este vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fi fost dovedită în conformitate cu legea. (pct. 13b)
După punctul 13 b al propunerii de directivă s-a introdus un text nou (13b2), conform căruia statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a asigura că, atunci când furnizează informații către mass-media, autoritățile publice nu se referă la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate înainte ca vinovăția acestor persoane să fi fost dovedită conform legii. În acest scop, statele membre ar trebui să informeze autoritățile publice cu privire la importanța de a avea în vedere respectarea prezumției de nevinovăție atunci când furnizează sau divulgă informații către mass-media. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere legislației naționale privind protecția libertății presei și a altor mijloace media.
Se precizează că autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele, cutii de sticlă, boxe, lanțuri, cu excepția cazului în utilizarea unor astfel de măsuri este necesară din motive specifice cazului, precum cele legate de securitate, inclusiv pentru a preveni persoanele suspectate sau acuzate de a-și face rău sau a-i vătăma pe alții ori de a preveni distrugerile ori contactul cu alte persoane, cum ar fi martori sau victime. Totodată, în cazul în care este practic posibil, autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate în instanță sau în public în timp ce poartă uniforme de închisoare, pentru a se evita impresia că aceste persoane sunt vinovate (pct. 13c și 13d).
De remarcat că în forma finală a propunerii de directivă s-a renunțat la dispozițiile conform cărora statele membre ar trebui să ia măsurile necesare de protecție împotriva declarațiilor publice de vinovăție, anterioare condamnării, prin punerea în aplicare a unor reglementări adecvate privind sfidarea curții cu scopul de a se asigura că jurnaliștii și mass-media nu pot aduce atingere procedurilor și ar trebui să promoveze adoptarea de coduri de practică etică în cooperarea cu mass‑media. În plus, statele membre ar trebui să desfășoare anchete independente cu privire la orice scurgeri de informații din cadrul procedurilor penale către public. (forma inițială a pct. 13c)
Deși nu se menționează nicăieri – în documentele de procedură ale acestei propuneri de directivă, publicate de Parlamentul European – care este rațiunea renunțării la dispoziția arătată mai sus, este foarte probabil ca aceasta să fi fost asigurarea garanțiilor libertății de exprimare, printre care și protecția surselor de informații, precum și tendința legislației europene de a scoate din sfera penală abaterile de presă.
Proiectul privind noua directivă trebuie să fie aprobat de către plenul Parlamentului European, la o viitoare sesiune plenară. Odată ce directiva va fi fost aprobată în mod oficial de către atât Parlamentul UE, cât și Consiliu, statele membre vor avea doi ani de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pentru a transpune directive în legislația națională.