• Proiectul de Lege privind traducătorii şi interpreţii judiciari

La data de  15.01.2015  Ministerul Justiţiei a postat pe site-ul instituţiei, pentru dezbatere publică, Proiectul de Lege privind traducătorii şi interpreţii judiciari şi Expunerea de motive

Acest proiect a iscat numeroase controverse în rândul publicului datorită unor interpretări eronate cu privire la prevederile proiectului. Mai exact, în proiect se dispune abrogarea singurei legi  care se referă la autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor, respectiv Legea nr. 178/1997, astfel încât traducătorii s-au temut că le este îngrădit dreptul la muncă.

Însă, opiniile exprimate în acest sens în mass media au omis faptul că această lege nu reglementează, nici în prezent activitatea de traducere şi interpretare, în general, ci numai autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi în sfera sistemului de justiţie. (A se vedea Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare)

Având în vedere această situaţie create în contextul dezbaterilor publice, Ministerul Justiţiei a dat lămuriri cu privire la modul corect de interpretare al proiectului şi a prelungit termenul de dezbateri până la data de 6 februarie 2015.

Prin proiectul supus dezbaterii publice, Ministerul Justiţiei clarifică distincţia dintre traducătorul şi interpretul în general şi traducătorul şi interpretul judiciar autorizat și reglementează numai segmentul serviciilor de traducere şi interpretare prestate în cadrul unei proceduri sau activităţi desfăşurate în faţa sau de către un organ din sistemul judiciar ori conex acestuia.

Conform Proiectului, traducătorii şi interpreţii judiciari își vor putea desfășura activitatea în cadrul birourilor individuale de traducere şi interpretare judiciară sau în societăţi profesionale de traducere şi interpretare judiciară, având ca obiect de activitate unic desfăşurarea activităţii de traducere şi interpretare judiciară.

În ceea ce-i priveşte pe traducătorii şi interpreţii în general, care prestează alte categorii de traduceri decât cele judiciare, Ministerul Justiţiei precizează că este suficientă înfiinţarea unei societăţi (în măsura în care societatea nu este deja înfiinţată) care să aibă ca obiect de activitate prestarea serviciilor de interpretare şi traducere, altele decât cele reglementate de proiectul de lege.

Dată fiind incidenţa şi implicaţiile activităţii de traducere şi interpretare în realizarea actului de justiţie, precum şi în exercitarea drepturilor subiectelor de drept în faţa altor organe decât cele judiciare (notari publici, executori judecătoreşti, avocaţi etc.), prin proiectul de lege se propune calificarea, în mod expres, a serviciului prestat de către traducătorul şi interpretul judiciar ca fiind serviciu de interes public. De aceea, proiectul de lege modifică în mod substanţial procedura de dobândire a calităţii de traducător şi interpret judiciar, propunând ca recrutarea traducătorilor şi interpreţilor judiciari să fie făcută pe bază de examen, iar nu pe baza simplei verificări a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege (verificare de dosar).

Conform expunerii de motive, printre principalele aspecte care se preconizează a fi reglementate/reformate prin proiectul de lege, în scopul creării premiselor creşterii calităţii serviciilor de traducere şi interpretare pentru sistemul judiciar, menţionăm:

–           definirea noţiunii de „traducere şi interpretare judiciară” și a organelor care folosesc serviciile traducătorilor și interpreților judiciari;

–           calificarea serviciului prestat de către traducătorul şi interpretul judiciar ca fiind de interes public;

–           consacrarea, în mod expres, a profesiei de traducător şi interpret judiciar, ca profesie de sine stătătoare, exercitată sub coordonarea, îndrumarea şi controlul Ministerului Justiţiei;

–           înfiinţarea Uniunii Naţionale a Traducătorilor şi Interpreţilor Judiciari din România, organizaţie profesională cu personalitate juridică, formată din toţi traducătorii şi interpreţii judiciari, autorizaţi de Ministerul Justiţiei;

–           condiţiile şi procedura de dobândire a calităţii de traducător şi interpret judiciar;

–           reglementarea evaluării profesionale periodice a traducătorilor şi interpreţilor judiciari;

–           reglementarea instituţiei suspendării calităţii de traducător şi interpret judiciar, instituţie neprevăzută în actuala reglementare;

–           reglementarea unor noi motive de încetare a calităţii de traducător şi interpret judiciar;

–           reglementarea formelor de exercitare a profesiei de traducător şi interpret judiciar;

–           procedura de efectuare a controlului calităţii activităţii traducătorilor şi interpreţilor judiciari (potrivit legislaţiei actuale, calitatea serviciilor de interpretare şi traducere este supusă, exclusiv, aprecierii, insuficient şi ineficient, exercitat de organul în faţa căruia se prestează acest serviciul;

–           procedura de angajare a răspunderii disciplinare a traducătorilor şi interpreţilor judiciari;

–           reglementarea în mod expres a obligaţiei traducătorului şi interpretului judiciar de a respecta secretul profesional, atât în timpul exercitării profesiei, cât şi după încetarea calităţii de traducător şi interpret judiciar.