Propunerile de modificare a codului de procedură penală
Propunerile de modificare a codului de procedură penală
- Propunerile de modificare a codului de procedură penală
În principal, propunerile de modificare vizează următoarele aspecte:
Instituirea utilizării unei singure măsuri preventive privative de libertate – arestarea preventivă -, cu două forme de aplicare: arestul la domiciliu și arestul sever(art. 202, alin 4 CPP).
– Stabilirea unor condiții limitative în care să se poată face încătușarea unui inculpat față de care s-a dispus o măsură preventivă (art 208 CPP)
– Durata maximă a măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauțiune: cel mult 60 de zile (completarea art 215)
– Dispunerea măsurii arestării preventivenumai pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 10 ani sau mai mare (modificarea art 223 CPP)
– Stabilirea unui număr limitat de cazuri în care se poate dispune aducerea cu mandat de aducere a unei personae care are calitatea de suspect sau inculpate (modificarea alin. 2 al art 265 CPP)
Proiectul de modificare a Codului de procedură penală a fost inițiat de senatorul Nicolae Șerban și se află în procedure legislativi la Senat. Până în present, a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, însă cu observații și propuneri . De asemenea, are aviz favorabil de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități. Guvernul a dat însă aviz negativ. În present, se mai așteaptă raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pentru ca proiectul să intre în dezbateri la Senat.Conform știrilor din presă, la data de 28. 04. 2015, Comisia juridică a Senatului au avizat favorabil două amendamente ale proiectului, respectiv cele referitoare la completarea art. 202, ( interzicerea încătușării în cazul persoanelor reținute sau arestate preventiv, cu excepția celor cercetate pentru infracţiuni comisie prin acte de violenţă, a celor care s-au sustras urmăririi penale ori a celor care s-au opus măsurii dispuse) și cele privind completarea art 221 (posibilitatea inculpatului de a alege domiciliul la care execută arestul la domiciliu). Însă până la ora publicării acestui nnewsletter, Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului nu a fost publicat oficial, pe site-ul instituției.
Instituirea utilizării unei singure măsuri preventive privative de libertate – arestarea preventivă -, cu două forme de aplicare: arestul la domiciliu și arestul sever(art. 202, alin 4 CPP).
Conform expunerii de motive, inițiatorul susține că terminologia utilizată în cazul măsurilor preventive privative de libertate creează confuzii întrucât se folosește termenul ”arest” pentru arestul la domiciliu și, respectiv, sintagma ”arestare preventivă” în cazul privării de libertate prin deținerea în centre special destinate. În opinia inițiatorului, nu se justifică utilizarea unor formule diferite întrucât ambele corespund acelorași caracteristici: sunt măsuri preventive ce pot fi luate atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, sunt măsuri privative de libertate și pot fi instituite doar de judecător sau complet de judecată. Singura diferență este locul de executare al măsurii preventive.
În aceste condiții, propune instituirea utilizării unei singure măsuri preventive privative de libertate – arestarea preventivă -, cu două forme de aplicare: arestul la domiciliu și arestul sever.
Cu privire la această propunere, Consiliul Legislativ subliniază că că aceasta măsură legislativă impune o modificare mai amplă a CPP. Astfel încât, pentru o corectă sistematizare normativă, dispozițiile referitoare la măsura arestării preventive trebuie prevăzute în cuprinsul unei singure secțiuni a capitolului 1, Titlul V al CPP și nu în cuprinsul a două secțiuni distinct (secțiunile a 5-a și a 6-a ): ”Măsura arestării preventive ar trebui să primească o reglementare unitară prin care să se stabilească toate aspectele referitoare la luarea și conținutul acesteia, inclusiv modalitatea prin care se face aplicarea uneia dintre cele două forme ale acesteia – arestul la domiciliu și arestul sever”.
Guvernul consideră noua legislație reglementează expres caracterul excepțional al măsurilor preventive privative de libertate (arestul la domiciliu și arestarea preventivă) precum și caracterul subsidiar față de celelalte măsuri preventive (ele vor putea fi dispuse numai dacăluarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă pentru realizarea scopului legitim urmărit) De aceea, consideră că având în vedere caracterul subsecvent al acestor măsuri, propunerile de modificare a art 202 nu pot fi reținute.
Stabilirea unor condiții limitative în care să se poată face încătușarea unui inculpat față de care s-a dispus o măsură preventivă (art 208 CPP)
Inițiatorul propune introducerea a două noi aliniate la art 208 – alin. 5 și 6 – care prevăd ca
”Inculpatul față de care s-a dispus una din măsurile preventive prevăzute la art 202 lit a), d) și e) nu este încătușat în nicio împrejurare, cu excepția celor cercetați pentru infracțiuni comise prin acte de violență, a celor care s-au sustras urmăririi penale, precum și a inculpaților care s-au opus măsurii dispuse (alin. 5)
Măsurile luate față de inculpatul reținut sau arestat, ăn vederea deplasării în spațiul public, trebuie să fie proporționale cu pericolul concret pentru ordinea public, apreciat potrivit art 223(alin 6)”
Consiliul legislativ observă că normele propuse pentru art. 208 nu au legătură cu obiectul de reglementare alart 208, care stabilește procedura privind verificarea măsurilor preventive în cursul judecății. Pe de altă parte, dispozițiile referitoare la mijloacele de imobilizare a suspectului sau inculpatului față de care s-a dispus reținerea sau arestarea preventivă sunt prevăzute în cuprinsul Legii 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Prin urmare aceste dispoziții trebuie eliminate din proiect.
Același punct de vedere a fost exprimat și de către Guvern.
Durata maximă a măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauțiune: cel mult 60 de zile (completarea art 215)
Se propune reglementarea duratei maxime a măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauțiune, de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea de prelungire, fără ca în cursul urmăririi penale, durata totală pentru care au fost dispuse aceste măsuri să poată depăși 180 de zile. În cursul judecății se propune ca durata totală pentru care se poate dispune una din aceste măsuri să nu poată depăși 3 ani.
În ceea ce privește intervenția propusă asupra art 215 CPP, aceasta este motivată de inițiator prin necesitatea de a pune de accord dispozițiile CPP cu Decizia Curții Constituționale 712/2014, prin s-a constatat neconstituționalitatea art. 211 -217 CPP.
Consiliul Legislativ susține că modificarea propusă în acest sens trebuie reanalizată din perspectiva faptului că , ulterior depunerii proiectului legislativ la Senat, prin OUG 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii 135/2010 privind CPP s-a realizat punerea de acord a acestor dispoziții cu decizia Curții constituționale.
În punctul de vedere al Guvernului se susține că aceaastă propunere nu poate fi reținută, având în vedere că textul în vigoare a fost adaptat textelor constituționale prin OUG 82/2014.
Dispunea măsurii arestării preventivenumai pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 10 ani sau mai mare (modificarea art 223 CPP)
Inițiatorul mai propune modificarea art 223 CPP în sensul de a se putea dispune arestarea preventivă numai pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 10 ani sau mai mare, față de 5 ani, cum este în prezent.
Sub acest aspect, Consiliul Legislativ arată că, fără a se pronunța asupra oportunității soluției legislative alese, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a fost recunoscută justificarea arestării preventive, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, și în cazul altor tipuri de infracțiuni decât cele avute în vedere prin proiect. O astfel de precizare este făcută în hotărârea CEDO din 7 aprilie 2009, în cauza Tiron contra României. În acest context, Consiliul Legislativ propune reanalizarea eliminării din enumerarea cuprinsă în ar. 223, alin. 2 a infracțiunilor de evaziune fiscal, a infracțiunilor de corupție și a celor săvârșite prin mijloace de comunicare electronic.
Guvernul precizează că o asemenea măsură ar fi de natură să limiteze posibilitatea judecătorului de a dispune luarea unei măsuri preventive față de inculpatul a cărui privare de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Stabilirea unui număr limitat de cazuri în care se poate dispune aducerea cu mandat de aducere a unei persoane care are calitatea de suspect sau inculpat (modificarea alin. 2 al art 265 CPP)
Inițiatorul propune ca suspectul să poată fi adus cu mandate de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citație, numai dacă acesta este cercetat pentru o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporal sau moartea unei personae, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de codul penal sau alte legi special, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de personae, acte de terorism, viol, lipsire de libertate, ultraj și ultraj judiciar.
Fără a se pronunța asupra oportunității acestei soluții legislative, Consiliul legislativ a apreciat că limitările propuse ar trebui reanalizate având în vedere că buna desfășurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absența sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau absență este apreciată ca fiind necesară de către instanța de judecată reprezintă o necesitate pentru procesele penale.
Guvernul apreciază că nu se impune modificarea reglementarii în vigoare, care prevede că ”Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă această măsură se impune în interesul rezolvării cauzei ”. Din punctul de vedere al Guvernului, acest text nu poate fi interpretat că orice suspect sau inculpate poate fi adus cu mandate de aducere fără a fi mai întâi citat, din coroborarea dispozițiilor ali. 2, 5 și 7 ale art.265, rezultând că aducerea cu mandate de aducere a suspectului sau inculpatului poate fi dispusă numai motivat.