A fost, ca de fiecare dată, o deosebită plăcere să mă adresez Congresului UNBR, celor care, prin prezenţa lor acolo, reprezintă şi întruchipează întregul corp profesional al avocaţilor din ţară.

A fost un Congres cu totul special, un Congres în Anul Centenar al desăvârşirii unităţii naţionale. De aceea, adresez cu un mesaj de solidaritate, de unire în jurul idealurilor noastre comune: înainte de a fi avocaţi, suntem, cu toţii, români. Şi mai suntem ceva: apărătorii românilor, în tot acest interval istoric nu lipsit de frământări. Am cerut sa ne purtăm, cu mândrie, haina avocaţială! Declaraţia de autodeterminare a românilor din Transilvania, condiţia sine qua non a Unirii, s-a semnat la 1918 pe biroul avocatului orădean Aurel Lazăr, a cărui amintire ne luminează în aceste clipe de graţie. La mulţi ani, dragi colegi!

Dezbaterea – umbrelă a acestui Congres istoric, după cum lucrările din dimineata zilei de 20 aprilie au arătat prea bine, a fost „Secretul profesional al avocatului – valoare supremă a profesiei de avocat”. In sală erau, desigur, mulţi colegi şi colaboratori pentru care avocatura nu mai prezintă nici un secret! Am fost de acord cu totii, cred, ca există, un unic secret, inerent profesiei noastre, pe care îl purtăm ca pe o icoană, la piept: e vorba de secretul profesional al relatiei avocat – client.

S-a vorbit mult zilele acestea, atât în cabinetele individuale, cât şi în marile case de avocatură, dar mai ales în discuţiile la nivelul organelor profesiei, si, in mod evident, si la acest Congres, despre câteva chestiuni extrem de serioase şi de pertinente: despre implementarea GDPR (General Data Protection Regulation), care a transmis, aşa, o undă de şoc şi de îngrijorare în lumea avocaturii – şi am spus asta „de la firul ierbii” -, despre Cambridge Analytica, despre big data şi felul în care noi, avocaţii, trebuie să ne aliniem tuturor reglementărilor europene din domeniu, făcând totodată faţă provocărilor instituţionale, dar şi riscurilor tehnologice şi vulnerabilităţilor etice, care vin cu ele.

Dacă anul 2018 ne va invata ceva, acest „ceva” este că lumea evoluează, şi avocatura românească nu poate merge contra curentului! Organele profesiei, în frunte cu UNBR, sunt pregătite să gestioneze această evoluţie, şi să protejeze – cum au făcut-o mereu – statutul avocatului în societatea românească!

Sigur, eu cred că avocatura nu se face pe Facebook. Informaţia – vitală, de multe ori – pe care ne-o încredinţează clientul n-a fost, şi nu va fi niciodată o bagatelă în ochii avocatului român, una de etalat necontrolat şi iresponsabil. Este în ADN-ul avocatului român să îşi protejeze clientul, aşa cum un duhovnic îşi protejează credinciosul, sau cum un medic îşi protejează pacientul.

Am apărat – şi cu toata capacitatea si pregatirea mea, se stie foarte bine – de la rostrul Parlamentului, atâtea legislaturi, profesia noastră de imixtiunea anumitor factori de autoritate din aparatul nostru de stat. Nu e nevoie să amintesc de diverse protocoale, mai mult sau mai puţin perimate, care ne-au făcut şi puteau să ne facă şi mai mult rău! Slavă Domnului că le-am pus zăgaz şi ne-am păstrat fiinţa, în vremuri de restrişte, când avocatul fusese făcut – parcă voit – stâlp de uşă la DNA!

Sigur că, avocaţi fiind, iubim legea, dar când iubeşti pe cineva, îi mai şi vezi defectele. Nu ne permitem ca dragostea noastră faţă de lege să ne facă orbi la abuzurile ei, de către unii sau alţii. Este lungă mâna legii, dar ea nu trebuie să îi persecute pe avocaţi, periclitând prin aceasta întreg actul de justiţie!

In Congres, am fost mesagerul, culegand „de la firul ierbii”, îngrijorările avocaţilor, atât tineri, cât şi mai în vârstă, cu privire la atentatele asupra secretului profesional, fundamental în exercitarea profesiei noastre. Tinerii, care s-au născut cu democraţia la căpătâiul leagănului, nu vor să trăiască cu spectrul supravegherii şi interferenţei atârnând asupra capului lor ca o sabie a lui Damocles! Generatia mea, cei cu fire albe în cap, vrem să predăm ştafeta, în anii ce vin, lăsându-i pe aceşti copii frumoşi stăpâni pe o profesie liberală, independentă, în care secretul în relaţia avocat – client se prezumă ca o valoare nenegociabilă!

Fără a fi fatalist, spun că fără secret profesional, viitorul profesiei de avocat este inexistent. Este o linie roşie peste care nu se poate trece, şi ne revine obligatia să o apărăm prin toate mijloacele legale ce ne stau la dispoziţie.

Am avut bucuria, cu prilejul acestui Congres, să luăm aminte la experienţele – şi să învăţăm din tribulaţiile – unor colegi avocaţi din alte zone ale Europei. Salut, pe această cale, contribuţiile inevaluabile ale domnului avocat Ranko Pelicaric, din Croaţia, respectiv a doamnei avocat Maria Slazak, din Polonia.

Cred, am spus-o la început, că este un an al solidarităţii între noi, avocaţii români. Iată că problema secretului profesional, problema apărării avocaţilor în faţa valului de reglementări – unele juste, altele invazive – cu care ne confruntăm, urcă problema solidarităţii la nivel pan-european.

Doresc numai bine Avocatului Român, independent, nesurvegheat – vorba lui Caragiale – şi integru, pentru următorii 100 de ani! Si, in mod special, aceasta urare o adresez colegilor din Baroul Neamt….cei care asigura pentru cetatenii judetului servicii juridice de cea mai buna calitate.

Cu aleasă considerație,

DECAN,

AV. DR. IOAN CHELARU

Sursa: www.legalmarketing.ro