Provocările actuale ale profesiei de avocat

av.  dr.  Florea Gheorghe

Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România

          „Noile coduri implică o schimbare de mentalitate pentru a face loc creaţiei juridice, care asigură finalitatea acestora”

          Impactul noilor coduri asupra sistemului de drept înseamnă în primul rând o misiune crucială pentru juriştii din Româna, fie ei avocaţi, judecători, procurori sau teoreticieni ai dreptului. Aceasta presupune înainte de toate  renunţare la prejudecăţi, o schimbare de mentalitate pentru a face loc procesului de creaţie a noii jurisprudenţe şi a noii doctrine, care să asigure „aşezarea” noilor reglementări în contextul dreptului naţional.

          Avem norocul şi onoarea să fim nu numai martorii acestei schimbări, dar şi creatorii ei pentru că rezultatele vor deveni vizibile în societate numai după ce munca fiecărui avocat sau magistrat, de a interpreta şi valoriza noile reglementări, va începe să dea roade, satisfăcând astfel nevoile actului de justiţie. Tot noi va trebui să corectăm din mers eventualele neajunsuri ale noilor reglementări, care nu se vor vedea decât din experienţa practică.

          Impactul noilor coduri asupra profesiei de avocat înseamnă în primul rând un efort fără precedent  de a aduce valoare adăugată noilor dispoziţii,  pentru că de fapt, aceasta însemnă munca sa.

          Supravieţuirea profesională a avocatului depinde flexibilitatea  în faţa schimbărilor din ce în ce mai accelerate  şi de foarte mult curaj în promovarea creaţiei juridice care asigură finalitatea noilor reglementări.

          „Este nevoie de perfecţionare continuă şi asiduă pentru asimilarea noilor reglementări”

          Ieşirea din rutină este însă dificilă, astfel încât asimilarea noilor coduri a constituit şi va mai constitui mult timp de acum încolo o provocare. Este dificil să gândeşti în limbaj civil ceea ce o viaţă întreagă ai gândit în limbaj comercial, pentru că atunci când te confrunţi cu o speţă, înlocuirea termenilor nu e suficientă.

          Aceştia trebuie adaptaţi la spiritul noii legii civile şi mai mult decât atât, trebuie transpuşi într-o nouă viziune de ansamblu, care implică inclusiv noi instituţii de drept, construite de alte sisteme de drept, care au la bază alte tradiţii juridice. Preluarea acestor instituţii prin noile coduri nu înseamnă nimic până când acestea nu vor trece printr-un proces de adaptare la realităţile româneşti, până când juriştii noştri nu vor aprofunda noile noţiuni, astfel încât să poată fi puse în practică şi să-şi atingă scopul. Iată că unele instituţii preluate din dreptul anglo saxon, cum ar fi fiducia, nu au reuşit să prindă rădăcini în practică, nefiind adaptate culturii juridice româneşti.

          Este nevoie de perfecţionare continuă şi asiduă în acest sens şi de aceea, în ultimii trei ani, tematica înțelegerii şi aplicării noilor coduri fundamentale ale României a fost cap de listă în ceea ce priveşte programele, conferinţele sau seminariile organizate de  UNBR, INPPA şi barouri.

          De curând, a început şi seria de conferinţe organizate de UNBR, INPPA, reprezentantul României la CCJE, CSM şi barourile din diferite regiuni, la care participă un număr foarte mare de avocaţi şi judecători. Mai ales acum, în perioada aplicării noilor coduri, avem nevoie de comunicare pentru a îndeplini o misiune comună, aceea de a înţelege, crea şi promova noua cultură juridică. Aceasta presupune un efort comun şi o comunicare continuă la nivelul noilor provocări ale dreptului. Aş vrea să menţionez că proiectul a fost salutat de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni  (CCJE), care l-a indicat drept exemplu de bune practici instituţionale pentru  întărirea conlucrării constructive între profesiile juridice.

          „Jurisprudenţa Curţilor de la Luxemburg şi Strasbourg începe să se reflecte tot mai mult în cea naţională”

          Provocările la care este supusă actuala generaţie de avocaţi nu provin însă numai din impactul noilor coduri. Trebuie să facem faţă unui ritm din ce în ce mai accelerat de adaptare a legislaţiei la normele dreptului Uniunii Europene, să abordăm dreptul naţional într-o viziune europeană, a unităţii legislative prin diversitate. Acest motto al Uniunii Europene, „Unitate prin diversitate”, semnifică faptul că statele membre acceptă să-şi deschidă spiritul către culturile, tradiţiile şi limbile atât de diverse ale continentului nostru. Această deschidere are loc inclusiv la nivel legislativ şi trebuie să ne lăsăm spiritul liber pentru a primi noua legislaţie europeană, fără să uităm însă de tradiţiile noastre.

          Trebuie să asimilăm din mers doctrina şi jurisprudenţa europeană, mentalitatea europeană în abordarea legislativă pentru a fi capabili să o punem în aplicare prin prisma legislaţiei naţionale sau chiar direct, atunci când este cazul. Dezvoltarea tehnologiei  a făcut posibilă asimilarea rapidă a dreptului UE, cât şi a jurisprudenţei Curţilor de la Luxemburg şi de la Strasbourg. Comunicarea extrem de intensivă şi profesionistă a instituţiilor europene a făcut ca reglementările acestora, raţiunea acestor reglementări şi jurisprudenţa rezultată din ele să poată fi asimilate relativ uşor şi fără obstacole de limbă. Dacă până acum doi-trei ani întrebările preliminare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, pentru dezlegarea înţelesului dispoziţiilor din directivele europene raportate la legea naţională erau rarităţi, în ultime vreme acestea curg din partea instanţelor din România. Iar problemele supuse dezlegării CJUE provin din partea avocaţilor, care le evidenţiază în confruntarea intelectuală directă cu speţele lor. Deci nu este suficientă o nouă reglementare pentru a moderniza un domeniu al dreptului sau sistemul în ansamblu. Aceasta trebuie verificată în practică prin înțelegerea raţiunii ei în raport cu realităţile şi tradiţiile juridice româneşti.

          Pe de altă parte, datorită ritmului accelerat din ultimii ani al dezvoltării tehnologiei şi a internetului mobil, „la purtător”, diseminarea informaţiei juridice are loc instant. Hotărârile importante ale CJUE  apar pe portalurile juridice româneşti chiar în ziua în care au fost pronunţate. De asemenea, jurisprudenţa CEDO este accesibilă şi extrem de necesară într-o ţară ca România în care încă se învaţă înţelesul drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Au dispărut orice bariere de timp sau de limbă.

          Să ne amintim că, în urmă cu nu mai mult de 5-6 ani, era un act de curaj pentru o instanţă din România să aplice direct dreptul european. Astăzi acest lucru e la ordinea zilei. Aceasta demonstrează interesul juriştilor români faţă de acestea, pentru că găsesc răspunsuri la problemele din speţele lor în jurisprudenţa europeană sau internaţională.

          Comunicarea continuă se reflectă şi în hotărârile instanţelor care tot mai frecvent citează reglementări europene şi îşi motivează soluţiile afirmându-le prioritatea şi citând frecvent  din jurisprudenţa CEDO sau CJUE. Mai nou, instanţele au început să citeze şi doctrină internaţională pentru că o altă provocare pe care trebuie s-o înfrunte avocatul constă în caracterul din ce în ce mai tehnic al normelor de drept, paralel cu tendinţele spre interdisciplinaritate, de atenuare a graniţelor dintre ştiinţele juridice, economice şi socio-umane. Deşi exerciţiul profesiei de avocat a fost condiţionat întotdeauna de o cultură generală solidă, acum trebuie să ne adaptăm şi la cultura informaţiei instant, aflându-ne sub o presiune extremă a timpului dar şi a clientului, presat la rândul lui de ritmul acerb al afacerilor.

          „Colaborarea interprofesională ar trebui să fie o problemă pe ordinea de zi a tuturor profesiilor liberale”

          Creşterea calităţii actului de justiţie reclamă cu prioritate o colaborare continuă între profesioniştii dreptului şi nu numai. Avem această misiune comună, de a crea o cultură juridică modernă, bazată pe o regândire, din temelii, a structurii sistemului de drept. Legiuitorul şi-a făcut datoria şi de acum, e de datoria noastră, a tuturor juriştilor să punem în practică noile reglementări, să vedem ce merge şi ce nu merge şi să contribuim la corectarea, adaptarea acestor norme noi, împărtăşind idei, opinii, constatări din experienţa noastră practică.

          În acest scop, încă înainte de intrarea în vigoare a primului cod, cel civil, am iniţiat demersuri pentru crearea unor platforme de colaborare continuă şi consecventă cu profesiile juridice. În mai 2011 am semnat Protocolul de colaborare cu Consiliul Superior al Magistraturii, unul dintre cele patru obiective fiind creşterea calităţii actului de justiţie prin contribuţia ambelor profesii, de avocat şi de magistrat.  Acest protocol se materializează în această perioadă prin seria de conferinţe regionale organizate de UNBR în conlucrare şi sub egida Consiliului Superior al Magistraturii – CSM,  în vederea implementării Proiectului privind relaţiile dintre judecători şi avocaţi din perspectiva Avizului nr. 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni.  În acelaşi scop, al promovării calităţii actului de justiţie printr-un schimb permanent de informaţii, mai avem protocoale de colaborare cu Curtea de Apel Bucureşti,  cu  Institutul Naţional al Magistraturii sau cu Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

          În scopul promovării standardelor etice, indispensabile calităţii actului de justiţie,  dorim să extindem colaborarea  şi cu alte profesii juridice sau conexe organizate în mod autonom, precum mediatori,  notari, practicieni in insolvenţă, executori judecătoreşti, arbitri sau experţi. Este important însă, mai ales pentru profesiile mai tinere,  să renunţe la viziunea concurenţială în raport cu alte profesii care acţionează pe terenul justiţiei.

          Avem un scop comun, afirmarea valorilor liberale şi înfăptuirea justiţiei, la care putem contribui prin conlucrare şi schimb de experienţă, nu prin concurenţa specifică pieţelor. Nu există o piaţă a justiţiei!

          Mai mult decât atât, nevoile justiţiei reclamă cu stringenţă colaborarea inter-profesională, găsirea unor soluţii practice cât mai eficiente pentru soluţionarea alternativă a litigiilor, pentru că degrevarea instanţelor este astăzi o condiţie esenţială a calităţii actului de justiţie.

          Colaborarea inter-profesională este o problemă pe ordinea de zi a profesioniştilor din domeniul liberal din întreaga lume. Clienţii ne presează pentru soluţii integrate, ei nu mai au timp să adune şi să pună cap la cap soluţia avocatului, a executorului, a consultantului financiar etc. Este nevoie de conlucrare între profesioniştii liberali pentru a oferi clientului astfel de soluţii, dar şi pentru a sprijini degrevarea instanţelor.

          Însă găsirea unor structuri funcţionale de colaborare între profesiile reglementate nu e o problemă simplă care se poate rezolva la nivel formal, ci prin implicare colaborativă , astfel încât să păstrăm intacte valorile liberale privind confidenţialitatea şi independenţa.

          „E nevoie de specializare în avocatură încă de pe băncile şcolii”

          Întâmpinarea noului în materie de legislaţie, în acest ritm acerb al zilelor noastre, necesită cunoştinţe aprofundate ale principiilor dreptului, legate de tradiţia poporului român. Numai acestea îl pot ajuta pe avocat să îşi formeze intuiţia juridică sau, cu alte cuvinte, să simtă şi să anticipeze evoluţia legislativă şi a practicii dreptului, pentru a-l găsi pregătit. E nevoie de specializare profesională încă de pe băncile şcolii.

          Spre deosebire de alte ţări, universităţile din România nu fac pregătiri speciale pentru absolvenţii lor care vor să dea examen în avocatură. În acelaşi timp, legea română permite avocatului stagiar să exercite o activitate efectivă în profesie, să apară în faţa instanţei,  să asigure asistenţă juridică, să redacteze acte juridice. Prin urmare, nu se poate permite intrarea în profesie decât cu un bagaj performant de cunoştinţe pentru că tânărul stagiar are o responsabilitate foarte mare faţă de client dar şi faţă de societate. De aceea, în ultimii ani, examenul de admitere în profesie a devenit din ce în ce mai greu şi au fost admişi doar cei cu un nivel de competenţă foarte ridicat.

          „Lista priorităţilor profesiei de avocat se extinde”

          Având în vedere impactul profund al noilor coduri, pregătirea profesională a fost şi va rămâne o prioritate pentru UNBR şi INPPA. Însă timpurile ne pun la încercare şi în alte privinţe astfel încât valorile profesionale  dintotdeauna ale avocaţilor au nevoie acută de apărare.

          Noile probleme de securitate în Europa au  adus în centrul dezbaterilor aspectele cu privire la confidenţialitatea relaţiilor avocat client, pe care trebuie să o apărăm mai ales acum, în contextul promovării, la nivel european şi naţional, a unei legislaţii noi privind reţinerea datelor şi protecţia datelor. Dezvăluirile aduse de fostul informatician al NSA, Edward Snowden, au sporit îngrijorările referitoare la supravegherea sistematică de către guverne a cetăţenilor europeni  şi apărarea confidenţialităţii comunicărilor dintre avocaţi şi clienţi, ca element cheie al statului de drept, a devenit o problemă a cărei rezolvare reclamă urgenţă.

          Noile dispoziţii în materie penală au adus în prim plan probleme legate de imunitatea pledoariei. Dispoziţiile interpretabile şi neclarificate încă prin jurisprudenţă, mai ales cele de la titlul IV al noului Cod penal, „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, pot pune în pericol avocatul atunci când emite opinii în apărarea clientului său. Reprimarea  curajului avocatului de a se exprima, prin interpretabilitatea legii, dăunează calităţii actului de justiţie. De aceea, apărarea apărării, în sensul impunerii principiului că avocatul nu poate fi tras la răspundere penală pentru opiniile juridice exprimate în exerciţiul profesional, constituie o problemă la zi şi o prioritate a profesiei.

          Pe de altă parte, tendinţele de soluţionare alternativă a litigiilor şi cele  de integrare a serviciilor avocaţiale cu servicii conexe  ridică probleme stringente privind colaborarea inter-profesională, pentru care trebuie să găsim soluţii funcţionale şi să adaptăm legislaţia profesiei de avocat.

          În acest context, valorile fundamentale ale profesiilor liberale sunt puse la încercare. Toate aceste aspecte invocate mai devreme implică întărirea eticii profesionale fără de care apare vulnerabilitatea, dar şi a solidarităţii profesionale pentru apărarea identităţii avocatului român.

Avocat   dr.  Florea Gheorghe

Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România