Conform art. 143 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, examenele de finalizare a studiilor în învățământul superior sunt:  a) examen de licență, pentru ciclul de studii universitare de licență sau examen de diplomă pentru învățământul din domeniul științelor inginerești; b) examen de disertație, pentru ciclul de studii universitare de master; c) examen de susținere publică a tezei de doctorat; d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare; e) examen de selecție, care precedă examenul de licență, în cazul studenților/absolvenților care provin de la instituții de învățământ superior și/sau programe de studii care au intrat în lichidare.

Prin urmare, în mod evident, art. 186 teza a doua din Statutul profesiei de avocat se aplică inclusiv persoanelor cu studii juridice superioare obținute în baza examenului de licență, adică licențiaților facultăților de drept cu durata stabilită de lege.

Conform Deciziei cu caracter interpretativ nr. 713 din 12 decembrie 2009 a Consiliului U.N.B.R., adoptarea acestei prevederi a urmărit să împiedice ca persoane care nu au dobândit calitatea de avocat, prin înscrierea lor ca membri ai barourilor, să îndeplinească, prin eludarea textelor legale şi statutare în materie, activități dintre cele prevăzute în mod expres și limitativ în art. 3 din Legea nr. 51/1995. Cu aceeași ocazie s‑a considerat că interdicția menționată nu se poate referi însă și la avocații pensionați cu retragere definitivă din profesie din sistemul Casei de Asigurări a Avocaților, întrucât aceștia provin din interiorul profesiei, iar îndeplinirea unor funcții auxiliare de către această categorie de persoane nu încalcă prevederile legale și statutare în materia dobândirii calității de avocat.

Download DOCX / PDF