Se aplica legislația specifică profesiei de avocat, respectiv Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat. Astfel, pentru ca avocatul să-şi desfășoare activitatea specifică profesiei, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții:

    1. Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R. (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995)

În consecință, este necesar ca respectivul avocat să figureze pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei de la nivelul unui barou județean sau din Baroul Bucureşti, barouri componente ale UNBR (fiind excluse legal alte „barouri paralele” în afara UNBR – art. 1 alin. 3 din Legea nr. 51/1995)

    2. Avocatul trebuie să-şi exercite activitatea specifică numai într-una din formele de exercitare ale profesiei de avocat, aşa cum sunt reglementate de lege: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăți profesionale cu răspundere limitată (art. 5 alin. 1 din Legea nr. 51/1995)

Cu alte cuvinte, calitatea de avocat  înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei de la nivelul unui barou nu este suficientă, ci este necesar ca respectivul avocat să exercite profesia, la alegere, într-una dintre formele specifice de exercitare a profesiei de avocat, nici o altă modalitate sau formă (în afara celor specificate), nefiind admise, aspect care rezultă cu claritate şi din art. 180 din Statut.

Pentru verificarea legalității şi valabilității formelor de exercitare a profesiei de avocat este necesar, de la caz la caz, a se verifica condițiile stipulate în art. 190-191 din Statut (cabinet individual), art. 192-195 din Statut (cabinete asociate), art. 196 – 198 din Statut (societate civilă profesională) şi art. 199 – 211 din Statut (societate cu răspundere limitată).

Totodată, subliniem faptul că în cadrul acestor forme specifice de exercitare a profesiei de avocat, modalitatea concretă de exercitare poate să fie diferită, modalitățile de exercitare fiind expres prevăzute de lege (art. 212-219 din Statut): avocat titular al cabinetului individual, avocat asociat în cadrul cabinetelor asociate, avocat asociat în cadrul societății civile profesionale de avocați, avocat asociat în cadrul societății profesionale cu răspundere limitată, avocat colaborator, avocat salarizat în interiorul profesiei.

    3. Activitatea avocatului este expres şi limitativ prevăzută în art. 3 din Legea nr. 51/1995

Avocatul, în această calitate, va putea desfășura numai următoarele activități (limitare legală): consultații şi cereri cu caracter juridic, asistență şi reprezentare juridică în faţa instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici şi a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice şi a instituțiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condițiile legii, redactarea de acte juridice, atestarea identității pârților, a conținutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare, asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină, activităţi de mediere, activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil, stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate.

Pentru detalierea conţinutului acestor tipuri de activităţi trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 89-107 din Statutul profesiei de avocat, texte legale care dezvoltă şi explică dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995.

Pentru a se apela la serviciile unui avocat, este necesar să se încheie un contract de asistență juridică şi reprezentare, având în vedere faptul că art. 108 alin. 1 din Statut prevede că dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori mandatarul acestuia.

Pentru încheierea valabilă a unui asemenea contract, pentru delimitarea conţinutului acestuia şi a efectelor specifice urmează a se avea în vedere dispoziţiile art. 121-149 din Statutul profesiei de avocat. Trebuie reţinut faptul că nu este posibilă, din punct de vedere legal, încheierea altui tip de contract (de muncă, civil, de prestări servicii, de comision, de mandat, de antrepriză, etc.) pentru a beneficia de serviciile unui avocat cu drept de exercitare a profesiei.

O dată îndeplinită şi formalitatea încheierii unui contract de asistenţă juridică şi reprezentare, este util a avea în vedere şi câteva aspecte aspecifice activităţii derulate de către avocat:

– libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt principii de bază ale acestei profesii (art. 6 şi art. 109 din Statut ). În consecinţă, perfectarea unui contract de asistenţă juridică nu subordonează avocatul clientului care l-a angajat (cum ar fi în cazul unui contract de muncă), ci drepturile, obligaţiile şi răspunderile părţilor urmează a fi analizate numai în raport cu contractul de asistenţă

– independenţa avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acţioneze numai în limitele legii, ale prezentului statut şi ale codului deontologic, potrivit crezului său profesional (art. 7 alin. 4 din Statut)

– avocatul trebuie să depună toată diligenta pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clientului (art. 110 din Statut). Se  poate observa că, în activitatea sa, avocatul are o obligaţie de diligenţă, nu de rezultat, aspect reliefat şi art. 133 alin. 1 din Statut care prevede că în cazul în care se angajează să asiste şi/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul îşi asumă obligaţii de diligentă şi art. 234 alin. 1 din Statut care statuează că avocatul are obligaţia să depună toate diligentele necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredinţat.

Referitor la condiţiile ce trebuie îndeplinite de „avocatul coordonator pentru asigurarea serviciilor de organizare şi supraveghere a activităţilor juridice”, menţionăm faptul că noţiunii de „avocat coordonator”, nu îi corespunde nici o reglementare legală în cadrul Legii nr. 51/1995 ori a Statutului profesiei de avocat deoarece aceste acte normative uzitează în alt sens această noţiune. Astfel:

– există un avocat coordonator al cabinetelor asociate care trebuie comunicat în scris baroului (art. 183 lit. f din Statut)

– există un avocat coordonator al societăţii civile profesionale avocaţiale şi al societăţii cu răspundere limitată avocaţială care poate încheie o serie de acte juridice în numele formei de exercitare a profesiei (art. 216-217, 219 din Statut)

Se poate observa că noţiunea de „avocat coordonator” este folosită, în sens tehnic, de legislaţia specifică profesiei  de avocat, numai în raport de organizarea şi funcţionarea internă a formelor de exercitare a profesiei, şi nu în raport cu activitatea pe care un anumit avocat o desfăşoară pentru client.

Faţă de aceste aspecte, legal şi statutar, nu există „condiţii” specifice pentru un avocat  care coordonează activitatea juridică a unui client, această activitatea urmând a fi subsumată contractului de asistenţă juridică, cu menţiunile analizate în prezentul material.

Referitor la aceste condiţii, în funcţie de avocatul angajat într-o asemenea activitate (care ar presupune şi concluzii în faţa organelor jurisdicţionale), pot exista următoarele limitări ale activităţii:

– avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional (art. 13 alin. 4 din Legea nr. 51/1995)

– avocaţii – foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadrele de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective (art. 20 alin. 8 din Legea nr. 51/1995)

– avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie (art. 23 alin. 1 din Legea nr. 51/1995)

– avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare (art. 23 alin. 3 din Legea nr. 51/1995).

Deci, pentru a beneficia de serviciile ce pot fi prestate de către un avocat este necesar să se facă raportarea la Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat care reglementează detaliat condiţiile pentru a avea calitatea de avocat, formele şi modalităţile de exercitare a profesiei, conţinutul şi efectele contractului de asistenţă juridică, limitările şi specificul activităţii avocaţiale.

Legea nu impune condiţii speciale pentru un avocat în raport cu activitatea concretă derulată pentru un client. Limitele şi specificul acestei activităţi sunt date de Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat şi contractul de asistenţă juridică.

(Opinia Departamentul de studii, cercetări juridice şi cooperare internaţională din cadrul INPPA, validată de către Comisia Permanentă din 02.09.2016)

download / descărcare document  DOC / PDF