UNBR consideră esențială instituirea asistenței juridice obligatorii și în faza precontractuală a actelor de vânzare cumpărare a unui imobil
● UNBR a trimis autorităților un memoriu cu propunerea instituirii pe cale legislativă a obligativității asistenței juridice a persoanelor fizice în tranzacțiile imobiliare încă din faza negocierilor
● Scopul urmărit este protejarea persoanelor fizice la semnarea unor acte care vor produce consecințe semnificative asupra patrimoniului
● O astfel de reglementare ar determina eliminarea timpurie a clauzelor profund dezechilibrate sub aspectul drepturilor și obligațiilor asumate
● UNBR consideră că cea mai eficientă cale de asigurare a protecției părții vulnerabile este cunoașterea și înțelegerea deplină de către aceasta a mecanismelor promisiunii de vânzare iar acest lucru se poate realiza numai cu ajutorul unui profesionist, care să o consilieze !
UNBR se implicā pentru a propune un cadru legislativ coerent, care sā protejeze interesele consumatorilor prin eliminarea cauzelor care întrețin discrepanțele majore între interesele vânzātorului si cele ale cumpārātorului, în cazul promisiunilor de vânzare.
În contextul unei realități socio-juridice nefavorabile, soldate cu efecte sociale negative și de natură să destabilizeze piața rezidențială, UNBR vine cu propunerea unei inițiative legislative care să reinstituie echilibrul contractual dintre profesionistul-dezvoltator imobiliar și consumatorul-persoană fizică și să asigure garanții suplimentare de protecție a consumatorilor.
În data de 18 octombrie 2024, UNBR a trimis un memoriu, adoptat de Comisia Permanentă, către Guvern, Senat, și Camera Deputaților, care argumentează că se impune o modificare legislativă care să vizeze instituirea asistenței juridice obligatorii prin avocat a persoanei fizice atât in faza precontractuală de negociere, cât și la momentul semnării contractului de vânzare a unui imobil. Activitățile prestate de către avocat în asistarea clientului constau în oferirea de consultații juridice de specialitate pentru explicarea cauzelor contractuale și a efectelor pe care acestea le produc.
Scopul urmărit este de a proteja persoanele fizice de posibilitatea semnării unor acte care vor produce consecințe semnificative asupra patrimoniului, fără a înțelege conținutul, semnificația termenilor si efectele pe care clauzele stipulate le pot produce. În acest fel, există un standard de certitudine și securitate juridică – socială, manifestat prin oferirea unui aviz din partea unui avocat.
Un prim argument al acestei propuneri este faptul că având în vedere impactul financiar al contractelor de vânzare a unui imobil asupra patrimoniului persoanei fizice, legiuitorul a optat pentru obligativitatea formei autentice a acestor contracte, ceea ce presupune obligația informării parților de către notar asupra conținutului contractului, explicarea clauzelor si a efectelor pe care le produc. Obligativitatea formei autentice ar trebui să existe și în cazul promisiunilor de vânzare întrucât, chiar dacă nu se transmite proprietatea, în realitate se stabilesc clauze obligatorii cu privire la vânzarea ulterioară, care nu mai pot fi modificate unilateral cu ocazia autentificării contractului de vânzare. Conținutul prevederilor promisiunii de vânzare nu este așadar mai puțin important decât cel al contractului de vânzare cumpărare.
De asemenea, o astfel de reglementare ar determina evitarea clauzelor profund dezechilibrate sub aspectul drepturilor și obligațiilor asumate, defavorabile părții vulnerabile, și ar oferi o perspectivă de negociere a acestor tipuri de contracte.
Actualmente, din cazuistica actuală, atât de abundentă în mass-media, observăm că, de regulă, dezvoltatorul impune un contract tipizat și abuziv, care diminuează considerabil șansele de reușită în cazul unei eventuale dispute generate de nemulțumiri ale beneficiarului promisiunii de vânzare. Astfel, reiese necesitatea introducerii unei garanții suplimentare care să reinstituie echilibrul contractual dintre profesionistul-dezvoltator imobiliar și consumatorul-persoană fizică (în spiritul Directivei 2011/83).